Condamnaţi pe viaţă, schizofrenici, sinucigaşi şi ochi scoşi. Cum arată gărzile de Revelion de la Spitalul de Oftalmologie

Dacă Revelionul este pentru majoritatea oamenilor timpul petrecerii, al micilor excese, există şi oameni pentru care noaptea dintre ani inspiră, uneori, groază. Directorul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice din Capitală, Monica Pop, a povestit cum au fost mai multe gărzi de Revelion în care sărbătoarea s-a trasnformat într-o adevărată dramă.

În cei 30 de ani de activitate la spitalul al cărui de director este acum, Monica Pop a prins cel puţin şase gărzi de Revelion. Din experienţa ei, una dintre principalele probleme care au creat adevărate momente de panică de-a lungul anilor, au fost, până de curând, accidentele cu petarde. Până să fie interzise prin lege, ani de zile spitalele de urgenţe s-au umplut de oameni cu leziuni grave provocate de petarde.

Una dintre urgenţele foarte des întâlnite de Revelion sunt leziunile provocate de dopul de şampanie, fie că sunt lovituri directe, care sunt cele mai grave, fie că este vorba de cele ricoşate din perete. „Este un lucru foarte periculos despre care lumea nu ştie, noi, medicii, ne întoarcem de obicei cu spatele la sticla de şampanie când este deschisă. Dar nimic nu se compară cu amplitudinea cazurilor de Revelion care a început în urma cu circa zece ani când au început să apară pocnitorile, petardele, bombele, rachetele şi toate tipurile de pirotehnice pe toate tarabele din România”, povesteşte medicul.

Practic toată luna decembrie numărul de pacienţi, de la an la an, era în creştere. Totul a culminat cu o noapte de Revelion în care au venit 40 de persoane cu urgenţe grave provocate de artificii. Practic, 40 de oameni au avut nevoie de operaţii de urgenţă. Atunci au venit medicii de acasă. Pacienţii erau peste tot, spitalul arăta ca un front. Cei mai mulţi pacienţi, nici măcar nu erau cei vinovaţi.

„De exemplu, un domn s-a uitat pe balcon la ora 12.00 şi i-a venit o rachetă care i-a scos complet ochiul. Asta a fost cu circa şapte ani în urmă. Atunci, împreună cu alţii, am făcut acea iniţitativă legislativă de a interzice comerţul cu materiale priotehnice şi ele să fie folosite numai într-un cadru de specialitate, respectiv de artificieri”, spune doctorul Pop. 

Infarct provocat de la o petardă

Există şi situaţii dramatice, când oamenii nici măcar nu au fost în mod direct răniţi. Cel mai grav caz a fost probabil cel din urmă cu câţiva ani, în Piaţa Romană, când un om în vârstă a murit după ce cineva i-a pus o petardă pe pălarie şi a făcut infarct.

Directorul Spitalului de Ochi a avut însă şi experienţe extrem de periculoase. Una dintre acestea, a fost un Revelion în care un deţinut condamnat pe viaţă a fost adus de urgenţă după ce ochiul i-a fost tăiat într-o bătaie din închisoare.

”Fusese înjunghiat în penitenciar. Era foarte agresiv ca aspect, mic de statură. M-am uitat la plagă, nu era greu de făcut, era înjunghiat în ochi, ochiul era tăiat, o parte din el, dar se putea sutura, deci se putea rezolva. Pe la ora 8, a venit comandantul penitenciarului şi a zis operaţi-l vă rog frumos repede şi evacuaţi-l de aici, pentru că dacă află ăştia că e aici, vin după el, îl iau şi nu îl mai găsim niciodată. Au pus în faţa spitalului maşini din alea, ca la revoluţie, cu sârme. Asta se întâmpla pe 31 decembrie, cred că era 1998 sau 1999, cam aşa. Ne-am dus în sala de operaţie şi îmi spune o asistentă: mi-a cerut ăsta apă şi i-am spus că nu e voie înainte de operaţie şi zice <<Te omor!!!>>. Aşa că m-am dus la el şi i-am zis: tot ce aveţi de făcut în lumea asta se face cu omorât, nu se poate altfel? Nu ştiu ce mi-a spus acolo, a bălmăjit că i-a fost sete. Mi-aduc aminte că la un moment dat a venit unul din poliţai şi m-a rugat să li se dea o bâtă. I-am întrebat ce să facă cu ea. Mi-au spus că vieţaşul ceruse la toaletă şi toaleta era mică şi cu faianţă. Dacă sare la poliţişti, nu puteau trage pentru că ricoşa în ei”, povesteşte Monica Pop.

A doua zi, comandantul a rugat-o să vină la consultaţie, pentru a vedea dacă trebuie scos din închisoare.

”Eu m-am dus ca nebuna, aşa, nu m-am gândit ca e pavilion de vieţaşi, si habar nu aveam. Am fost foarte devreme, pe la 7 dimineaţa. M-a impresionat foarte tare că era ziua de Revelion şi era tot drumul ăla din şosea până la Jilava, vreo doi kilometri, plin de oameni cu paporniţe care se duceau la deţinuţi, aşa m-a impresonat imaginea... de toate vârstele, şi copii şi adulţi şi bătrâni. În ziua de 2 m-au chemat din nou să îl văd şi mi-a făcut onoarea sa vorbească cu mine. Atunci mi-a zis că el a omorât doi sau trei poliţişti, pentru că ei l-au împuşcat pe fratele lui”, a detaliat medicul. 

Dar această poveste nu este singura. Monica Pop îşi aduce aminte că a avut un alt deţinut, venit de urgenţă chiar de Revelion, după ce şi-a pus ace de gămălie în ambii ochi, pentru a scăpa de închisoare.

Bolnavul de schizofrenie care şi-a scos ochiul de Revelion

O altă noapte de Revelion ciudată a fost atunci când un pacient cu boli psihice a venit cu ochiul scos, la propriu la camera de urgenţă. Poate mai şocant decât gestul în sine, a fost explicaţia dată medicului pentru gestul său.

„A venit cu ochiul atârnând. Era un student bolnav de schizofrenie. Pacientul fusese internat la Obregia şi i-au dat drumul de Sărbători să se reintegreze în familie. Era foarte slab, anorexic, nu mânca. Avea un ochi albastru, frumos, probabil aşa era şi celălalt. Şi avea un pansament peste un ochi prin care curgea sânge. L-am întrebat ce a făcut iar când a coborât pansamentul, asistenta de la camera de gardă care lucra acolo de 30 de ani, a fugit afară. Era apocaliptic. Ochiul era pe obraz. Nervul optic arată ca o mină de pix, e mai gros aşa, şi globul ocular era pe obraz, susţinut de acest nerv. Groaznic ca aspect. Pacientul a venit pe la şase seara şi noi l-am operat pe la zece. Când l-am întrebat ce a făcut, el râdea, nu avea nicio treabă. Şi îmi zice că prin versetul nu ştiu care, din Biblie, scrie că dacă te supără vreun organ trebuie să îl elimini“.

Sinucigaşul din noaptea de Revelion

Revelionul poate avea şi un final pozitiv. Aşa s-a întâmplat în cadrul unui sfârşit de an, când un sinucigaş s-a urcat pe schela din exterirorul spitalului şi a ameninţat că se aruncă.

”M-a sunat o colegă să îmi zică doamna doctor că vrea să sară unu’ de la geam. La etajul patru al spitalului, era un etaj numai cu persoane în vârstă şi a trebuit să le mutăm în primul rând de acolo şi apoi să începem să vorbim cu el. Ne-a spus că el se aruncă pentru că domnul Iliescu îl vorbeşte de rău la televizor şi la radio. Au venit poliţiştii cu psihologi. Susţinea că Iliescu era supărat pe el şi că a vorbit numai de rău de el toată ziua la televizor şi la radio. Am încercat, toţi pe rând, însă nu a reuşit nimeni să îl facă să coboare.

Bineînţeles că era şi televiziunea acolo, era o maşină de pompieri, de toate, însă spitalul fiind înalt, distanţa era mare şi nu se puteau urca până la el. Până la urmă a venit portarul de la antrepriză de construcţii, se duce lângă el şi îi zice „Bă, ţi-am dat apă, ţi-am dat covrigi, ţi-am dat ţigari, ţi-am dat coca-cola şi nici măcar nu ai dat mâna cu mine”. Era greu de tras înăuntru pentru că între schelă şi spital era un gol în care putea să alunece şi să cadă. Şi era şi mic de statură, încăpea sigur. Şi a întins omul mâna să dea cu portarul şi portarul a avut curajul să îl tragă înăuntru. Extraordinar. Dar omul a fost curajos. Putea să îl scape, putea să işi dea ăla drumul, să se zbată”, îşi aduce aminte Pop.