EXCLUSIV ONLINE Sărbătoarea Radioului. 1.700 de bucureşteni au fost pe frecvenţă

„Atenţie, la următorul semnal, va fi ora exactă!”, se auzea altădată la postul naţional de radio. Acum, la 82 de ani, cât a împlinit în prima zi de noiembrie Radio România, bucureştenii au intrat în clădirea din strada General Berthelot 60-64. Porţile instituţiei s-au deschis timp de trei zile pentru curioşi.

În Cabina 31, la etajul III se lucrează pe benzi. „Acum, nu e voie să intrăm pentru că se dă ora exactă!”, spune doamna care însoţeşte un grup de cinci persoane. Peste câteva secunde, cineva ne spune că George Enache, realizator, are invitaţi la ora 11.30 şi nu putem să-l deranjăm. „Nu este emisie în acest moment, e muzică”, spune doamna Georgeta, angajată din 1984 a Radio-ului. Doamna Georgeta, una dintre însoţitoare, a prins şi Revoluţia aici. „Pe holurile astea erau numai soldaţi!”, îşi aminteşte femeia.

Ascultători în studioul "Mihai Zira"

Vizită de sus în jos

Liftul opreşte la etajul II. Holuri capitonate cu lambriuri de lemn. Pare o cutie imensă de radio vechi. Se aude numai muzică populară. De la mai tânărul post, Antena Satelor. Gheorghe Ghelmez le spune vizitatorilor cum se lucrează aici. „Nu mai lucrăm pe bandă, ci totul este acum pe calculator”, spune redactorul-şef. Se lucrează pe aparatură modernă, din anul 2000.

În vizită la Antena Satelor

Din Cabina 28 se aud numai ştiri din Bucureşti. Bucureşti FM se prinde pe 98,3. Vizitatorii, unii dintre ei se autodenumesc „fanatici”, ajung şi în sala de concerte cu scaune roşii. Aici repetă corul de copii, dar şi artiştii care susţin concerte. „E proaspăt renovată”, spune însoţitoarea. La Radio3Net, de la microfonul unde altădată povestea Florian Pittiş, vorbesc acum două puştoaice, e ora copiilor la Kids Radio.

La Radio3Net copiii fac emisiune

Studioul de teatru, magnet pentru ascultători

Într-o cabină, la parter, printre microfoane de tot felul, telefoane vechi şi fel de fel de accesorii, regizorul Vasile Manta îşi aşteaptă musafirii. „După 1948 s-a hotărât să se construiască Opera, Stadionul Naţional şi Radio-ul”, începe povestirea regizorul.

„În 1957 s-a dat în folosinţă Sala Radio, cu orga-unicat”, adaugă acesta. „Studioul în care vă aflaţi este copiat după unul de la BBC Londra”, dezvăluie Manta. Pardoseala are trei alei: una din marmură, una din tablă şi pietriş şi alta din parchet. Mai multe uşi, unele mici, cu balamale învechite, altele înalte şi înguste, sunt aşezate în dreapta încăperii. O scară este împărţită. În dreapta, se aud paşi pe lemn, în stânga de marmură. Scara are la capătul de sus o alta, din fier. Un cuier se ascunde după un paravan, iar un scaun de fier stă cocoţat în capătul scării de lemn. Toată recuzita a mii de spectacole este adunată în câţiva metri pătraţi din studioul „Mihai Zira”.

Ascultaţi Bucureşti FM!

10.000 de spectacole în Fonotecă

În grupul de 20 de persoane care ascultă povestirile gazdei câteva voci se pronunţă fascinate de ceea ce aud. „Da, noi suntem fanatici, ştim că aveţi multe înregistrări magistrale în arhivă”, spune o doamnă. „Cum aţi înregistrat soneria telefonului la „Lunatecii”?, spune curioasă femeia. Toţi cei prezenţi aşteaptă tăcuţi răspunsul. „Vijelia sau viscolul cum le realizaţi?”, vine o altă întrebare. „Pe vremuri, tunetele se făceau cu o tablă de zinc. Zgomotul unui aeroplan era redat cu ajutorul unui ventilator, iar soneriile de telefon sunt de tot felul, de la cele vechi, cu manivelă, la cele moderne”, mărturiseşte regizorul.

Prin studioul de teatru au trecut cele mai mari personalităţi ale teatrului românesc, cei mai însemnaţi scriitori şi oameni de cultură. "Noi îi avem pe toţi arhivaţi! În Fonotecă există peste 10.000 de piese de teatru înregistrate, de la Eschil, Sofocle şi Euripide, până la Moliere, Bernard Show sau Caragiale”, punctează Vasile Manta.

În sala de repetiţii
 
Şi ca vizita să fie completă, regizorul îi pofteşte pe cei prezenţi în cabina de sunet, de unde se coordonează totul şi de unde se aud pe rând vocile lui Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu şi a Maria Tănase, care povesteşte despre mahalaua în care s-a născut. „Nu mai există în altă parte aşa ceva!”, spune omul de Radio. „Înregistrarea de al procesul lui Antonescu o aveţi?”, întreabă cineva. „Da, dar e la secret!”

Următoarea oprire este la Sala Radio, proaspăt renovată. Toamnă pe scenă, într-un decor argintiu, cu pânze şi flori. Seara are loc un spectacol de muzică populară. „A fost dată în folosinţă în 1960”, spune cineva.

Sala Radio

Final de vizită. Mai multe cutii de lemn cu butoane, radiouri de epocă, sunt expuse în holul instituţiei. Pe lângă carcase maronii, sunt expuse şi instrumente de măsurat izolaţia şi capacitatea.
Însoţitoarele se grăbesc. Un alt grup aşteaptă să facă vizita-fulger.