Legea antitutun, torpilată de interese

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Proiectul legii antitutun, dezbătut de mai bine de un an prin consilii şi comisii şi ajuns cu greu în Parlament, constituie, se pare, hârtia de turnesol pentru testarea integrităţii şi onestităţii clasei politice de la noi în faţa intereselor tot mai agresive ale industriei tutunului. Nu ştiu cum se face că un proiect de lege care trage greu în jos balanţa în favoarea sănătăţii populaţiei se împotmoleşte mereu pe undeva în drumul către cetăţean.

A trecut cu greu de grupul de lucru al Comisiei de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător, unde industria tutunului s-a impus prin intermediul Camerei de Comerţ Americane, care reprezintă inclusiv cele 4 companii mari de tutun internaţionale (British American Tobacco, Imperial Tobacco, Japan Tobacco International, Philip Morris) şi altor actori care au făcut presiuni pentru a submina proiectul de lege.

De altfel, documentul este un angajament asumat de ţara noastră încă din 2007, când a ratificat Convenţia-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind controlul tutunului (CCCT), tratat internaţional fundamental în domeniu. Se pare însă că puţini demnitari cunosc faptul că această Convenţie obligă părţile semnatare să acţioneze „pentru protejarea politicilor de control al tutunului de interesele comerciale sau de alt tip ale industriei tutunului“.

Or, în Republca Moldova se întâmplă tocmai invers. Cei cu interese financiare reuşesc, nu ştiu cum, să-şi impună poziţia, începând cu grupurile de lucru, comisii  interdepartamentale, la nivel de ministere şi mai sus. În Republica Moldova, reprezentanţii industriei tutunului decid soarta documentelor de politici publice de sănătate - să fie acceptate sau ba.

Mult pătimitul proiect al legii antitutun este un exemplu grăitor în acest sens. Interesul industriei tutunului s-a făcut simţit la toate nivelurile, pe unde a trecut proiectul de lege. Dacă ar fi să facem o radiografie a parcursului acestui document - de la elaborare până în Parlament, ar putea ieşi la iveală fapte ale demnitarilor acoperite din greu cu şpagă din afară. Mă mir că organele noastre de drept nu s-au preocupat încă de acest aspect. Mai ales că unele fapte au fost la suprafaţă, cum ar fi avizele unor ministere adresate şefului Cabinetului de Miniştri ce conţineau pasaje întregi din scrisorile industriei tutunului către Guvern.

În zădar încearcă unii demnitari să ne convingă că veniturile la buget vor creşte de pe urma accizelor la ţigări. Interesul industriei tutunului nu a fost niciodată în favoarea creşterii veniturilor la bugetul public. Producătorii din acest domeniu se preocupă numai de profitul propriu şi nu contează că e pe seama sănătăţii adolescenţilor şi tinerilor, a fetelor şi femeilor sau a persoanelor apte de muncă. Aceşti demnitari mint când spun că îi intereseasă vărsările în buget din activitatea industriei tutunului. Şi e criminală ignoranţa lor. Pentru că pierderile statului ca urmare a tratamentului bolilor generate de tutun sau a limitării capacităţii de muncă a unui număr mare de cetăţeni îmbolnăviţi de nicotina ucigătoare, unii dintre care nu mai ajung până la pensie, sunt enorme. 

Moldova nu este prima ţară antrenată într-o luptă dură cu industria tutunului. Calea este bătătorită de multe state, în care efectele benefice ale unei legislaţii antitutun sunt palpabile deja. Un lucru este cert – legislaţii eficiente privind controlul tutunului au ţările cu o economie dezvoltată, ţări unde nu există corupţie sau nivelul acestui flagel este foarte jos. În ţările de origine ale marilor companii de tutun acestea au pierdut deja bătălia pe segmentul promovării intereselor lor privind activităţile de lobby. În SUA, bunăoară, producătorii de tutun sunt obligaţi să recunoască public că decenii la rând au minţit populaţia cu privire la impactul produselor din tutun şi nu au informat cetăţenii despre daunele reale ale fumatului.

Nu pot neglija aici calculele experţilor în sănătate, potrivit cărora instituirea unor măsuri de control al tutunului în Moldova ar contribui la prevenirea a circa 4.000 de cazuri de deces anual. Dacă fumatul ar fi interzis la locul de muncă al fiecăruia, rata de consum ar scădea cu până la 10%, iar rata abandonului ar creşte până la 74%. Aceasta în situaţia în care consecinţele consumului de tutun şi expunerii la fumul de tutun sunt devastatoare pentru Republica Moldova, pentru că 57,6% din mortalitatea totală în rândul bărbaţilor şi 62,3% din mortalitatea totală în rândul femeilor este atribuită unor cauze direct legate de fumat.

Trecută de consilii, ministere şi Guvern, unde s-au dat bătăţii grele, legea antitutun a ajuns de ceva timp în Parlament, unde din nou este trecută pe linia de aşteptare. Să fie oare interesul propriu al unor legiuitori mai mare decât interesul pentru sănătatea populaţiei? Rămâne să vedem. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite