Schimbarea constituţiei Republicii Moldova, necesară pentru consolidarea relaţiilor cu UE-NATO

Situaţia incertă din Estul Ucrainei şi presiunea constantă din regiune a Federaţiei Ruse sunt două aspecte care ar trebui să determine clasa politică de la Chişinău să accelereze relaţiile cu binomul UE-NATO, pentru pregătirea cadrului unei viitoare pre-aderări a Republicii Moldova în spaţiul euro-atlantic.

Dincolo de instabilitatea politică şi corupţia generalizată, politicienii moldoveni sunt în faţa unui test care se tot amână în defavoarea cetăţenilor şi anume schimbarea constituţiei în spiritul valorilor euro-atlantice, pentru a se face un prim pas către o democraţie consolidată.  Schimbarea constituţiei Republicii Moldova este un proces necesar şi implicit determinat de situaţia geopolitică din regiune, pentru că statutul de neutralitate nu a garantat elitei politice de la Chişinău nici retragerea forţelor militare ruse din Transnistria, dar nici non-agresiunea Kremlinului. Pe de altă parte, în toată această ecuaţie lipseşte consensul şi hotărârea politicienilor de a se rupe de trecut şi de acceptare a alegerii şefului statului de către popor şi nu de Parlament.

„Neutralitatea este parte a Constituţiei Republicii Moldova, iar dacă această prevedere se schimbă, este nevoie de majoritate constituţională şi aici vorbim despre decizia Republicii Moldova. Pentru a defini politica externă şi de securitate aveţi nevoie de un sistem democratic care să fie funcţional, mijloace mass media deschise şi transparente şi o discuţie deschisă în interiorul societăţii. Nu un ambasador acreditat aici trebuie să spună care va fi alegerea”, a declarat şeful Delegaţiei UE la Chişinău, Pirkka Tapiola într-un interviu acordat presei de la Chişinău. Potrivit acestuia, clasa politică de la Chişinău este singura în măsură să găsească pârghiile necesare schimbării constituţiei dacă aceasta va dori cu adevărat în urma dialogului cu societatea moldavă. Pe de altă parte, în cei şase ani scurşi de la debarcarea regimului comunist condus de Vladimir Voronin, politicienii moldoveni care s-au declarat susţinători ai valorilor euro-atlantiste nu au pregătit societatea în ansamblul ei pentru proiectul european în care s-a dorit alinierea Republicii Moldova, astfel încât Kremlinul şi-a păstrat capetele de pod pentru a influenţa constant cetăţenii moldoveni în funcţie de interesele de moment. În situaţia actuală, cu un guvern minoritar condus de un premier (Chiril Gaburici,n.r.) cu probleme serioase de imagine alături de un PCRM cocoţat timid în barca puterii blochează din start o posibilă iniţiativă de schimbare a Constituţiei şi implicit o reformă structurală a instituţiilor democratice ale Republicii Moldova.

La rândul său, într-un interviu acordat toamna trecută portalului Europaliberă.org, expertul în drept constituţional Nicolae Osmochescu a precizat faptul că neutralitatea Republicii Moldova înscrisă în Constituţie a devenit o piatră de moară pentru viitorul statului moldovean folosită de politicieni în campaniile electorale şi blamată de Federaţia Rusă. ”În perioada când se elabora proiectul de Constituţie, eu, fiind unul din cei care au stat la bazele adoptării Constituţiei, am insistat să fie inclus acest articol, neutralitatea, având speranţa că Federaţia Rusă şi alte state vor respecta acest statut al nostru şi vor retrage forţele armate din stânga Nistrului. Dar s-a întâmplat cu totul altceva. În anul 1994, în octombrie, în baza Constituţiei s-a semnat un acord care nu a intrat în vigoare. Acest acord  prevedea retragerea forţelor armatei ruse din Transnistria. Dar s-a întâmplat cu totul altceva la ce noi nu ne-am aşteptat. Rusia a încălcat statutul de neutralitate a Republicii Moldova”, a declarat Nicolae Osmochescu. În acest sens, expertul moldovean a mai arătat faptul că MAE şi Preşedinţia de la Chişinău nu au făcut demersurile oficiale la ONU ca statutul de neutralitate asumat în constituţie de elita politică moldovenească să fie recunoscut oficial. “Din motive foarte clare, dar de neînţeles totodată, MAE, Parlamentul, Preşedinţia noastră nu a insistat pe lângă organizaţiile internaţionale de resort şi, în primul rând, pe lângă ONU, care are obiectivul principal menţinerea păcii şi securităţii, ca acest statut de neutralitate să fie oficial recunoscut cel puţin de ONU, prin declaraţia de recunoaştere a acestui statut. Atunci când ne-am adresat, nouă ni s-a spus că nu se întrunesc criteriile de bază a unui statut de neutralitate, că avem pe teritoriul republicii dislocate trupe militare străine. Şi iată de atunci până acum, au trecut 20 de ani deja, şi până în ziua de azi statutul de neutralitate este o piatră legată de mâinile şi de picioarele Republicii Moldova, pe care unele forţe politice o folosesc în scopurile politice ale sale. Că, vezi Doamne, cum să refuzăm la neutralitate? Dar aici apare o altă problemă: în Constituţie este stipulat că statutul se poate fi modificat numai şi numai prin referendum. Nu de Parlament. Chiar dacă cu două treimi”, a subliniat Nicolae Osmochescu.

Timofti ar vrea, dar nu poate…!

Aflat pe final de mandat, preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti a reiterat ideea modificării Constituţiei statului moldovean astfel încât şeful statului să fie ales prin votul direct al cetăţenilor şi totodată să aibă mai multe pârghii de control în stat. „Este nevoie să se revadă şi competenţele structurilor de stat. Dacă se schimbă Consituţia, trebuie schimbate şi competenţele preşedintelui. Preşedintele nu are sufiecte pârghii, el este Comandantul Suprem al Forţelor Armate, dar el nici măcar nu poate numit ministrul Apărării. Nici nu îl poate demite. Constituţia de astăzi nu este rea în principiu. Sunt prevederi bune declarativ şi chiar care se aplică în viaţa noastră de toate zilele şi se respectă în mare parte”, a declarat şeful statului moldovean. În lipsa unei agende interne şi externe asumate conştient de întreaga clasa politică de la Chişinău, schimbarea Constituţiei şi pregătirea cadrului de pre-aderare la UE şi NATO va deveni un vis frumos în care vor continua să creadă doar preşedintele PL, Mihai Ghimpu. Pe de altă parte, tema Constituţiei lipseşte de pe agenda coaliţiei PLDM-PDM-PCRM care cel puţin pentru moment demonstrează că nu mai este interesată de valorile euro-atlantice ci mai mult de o pendulare între UE şi Rusia. La rândul său, preşedintele Republicii Moldova nu are pârghiile necesare să fie “preşedinte jucător” şi nici nu are suficientă forţă să imprime în societatea moldovenească necesitatea schimbărilor care trebuie operate în constituţie şi-n reformarea instituţiilor statului. Ezitarea lui Timofti s-a văzut pe 5 decembrie când a cerut Curţii Constituţionale să amâne interpretarea articolului 11 din Constituţia Republicii Moldova cu privire la statutul de neutralitate iniţiat de deputaţii PL: Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Gheorghe Brega şi Corina Fusu sub pretextul validării alegerilor parlamentare desfăşurate pe 30 noiembrie. În faţa acestei provocări, politicienii de la Chişinău preferă să amâne sine die şi implicit să oscileze între UE şi Rusia cu riscul ca la un moment dat să piardă susţinerea Occidentului dacă nu vor demonstra că Republica Moldova ar putea fi un cap de pod şi implicit o democraţie în curs de consolidare.