Harkov, un oraş rupt între Ucraina şi Rusia

O călătoria între Kiev şi Harkov, al doilea oraş important al Ucrainei, situat aproape de graniţa cu Rusia, simbolizează trecerea definitivă din inima Ucrainei într-un loc în care identitatea culturală şi politică înclină mai mult spre est şi Rusia, se arată într-o analiză Stratfor ce poartă semnătura lui Eugene Ciausovski.

Kievul este centrul politic al Ucrainei, localizat geografic în mijlocul ţării, cu o populaţie de peste 2,8 milioane de locuitori. Harkov este cel de-al doilea mare oraş al Ucrainei. El se află în prezent la est de Kiev, la doar 40 km de graniţa cu Rusia.

Ucraina a fost mult timp un grânar regional

Autorul a povestit călătoria sa în Harkov, plecând cu un tren interurban din Kiev. „Guvernul Ucrainei a inaugurat acum trei ani o nouă linie de transport rapid între cele două oraşe. Trenul meu era foarte modern după standarde ucrainene. Pe ecranele de televiziune din tren apare mesajul „Ucraina unită”. La scurt timp, apar reclame care îndeamnă cetăţenii să facă economii la energie pentru „binele ţării”. În timpul petrecut atât în Kiev, cât şi în Lviv, am văzut nenumărate steaguri ucrainene şi găleţi donate pentru efortul de război. După tot ce am văzut în tren am înţeles că voi călători printr-o ţară ce se află în mijlocul unei crizei, la graniţa unui mare conflict. După ce trenul a părăsit gara, am trecut Niprul, care împarte Kievul în două. În 15 minute am ieşit din oraş, intrând în partea rurală a Ucrainei. Ţara a fost mult timp un grânar regional, în primul rând pentru Imperiul Rus şi mai târziu pentru Uniunea Sovietică. Privind pe fereastra trenului, a fost uşor să înţeleg de ce. Multe parcele agricole de dimensiuni mari, nenumărate gradini în preajma cabanelor, toate acestea înfăţişau în mod clar un tablou puternic al capacităţii agricole a Ucrainei. Solul bogat, care a ajuns să definească producţia agricolă a Ucrainei, defineşte, în multe feluri, identitatea naţională. Bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni lucrează pământul. Privind în orizont, formele lor fuzionează în culori de maro şi verde, definind un peisaj plat, aparent fără sfârşit”, relatează Ciausovski.

Steaguri ucrainene în Harkov

Corespondentul Stratfor continuă descrierea călătoriei în Ucraina. „Timp de patru ore şi jumătate am trecut pe lângă ferme şi case mici. Cele câteva oraşe situate de-a lungul drumului - Lubni, Mirgorod şi Poltava - ce abia se observă datorită dezvoltărilor agricole din zonă, ies în evidenţă doar prin personalitatea lor sovietică: blocuri de beton, o biserică ortodoxă normală şi câteva fabrici ruginite. În timpul unei alte călătorii recente prin partea de vest a Ucrainei, de la Lviv la Kiev, am văzut steaguri ucrainene în fiecare comunitate. Aici au văzut puţine astfel de elemente ale naţionalismului ucrainean. Acesta a fost primul indiciu al diferenţelor politice şi culturale dintre cei apropiaţi de Occident, mai naţionalişti, şi cei din est unde influenţa culturală rusă este mult mai puternică. Când am ajuns în Harkov, am găsit un oraş care a fost mult mai sovietizat în aspectul său decât Lvivul sau Kievul. Partea centrală a oraşului este constituită din bulevarde largi, clădiri din epoca sovietică şi străzi ce încă poartă numele lui Karl Marx sau Friedrich Engels. A fost mai mult o reminiscenţă a Minskului decât a oraşelor Ucrainei din vest”, apreciază autorul Stratfor.

Solidaritatea Harkov-ului

Ciausovski a subliniat că pe parcursul călătoriei sale nu a auzit aproape deloc limba ucraineană pe străzile din Harkov, observând în acelaşi timp că aproape toate afacerile păreau să se desfăşoare în limba rusă. „Oraşul semăna cu Kievul şi Lvivul într-o singură privinţă. Spre deosebire de zonele rurale prin care tocmai trecusem, străzile Harkov-ului avea numeroase steaguri ucrainene. Steagurile erau prezente în pieţe publice, pe străzi şi blocuri. În oraşul Svoboda (Piaţa Libertăţii) am văzut un mare cort vopsit cu galben şi albastru, ce simboliza solidaritatea populaţiei faţă de lupta în curs de desfăsurare a guvernului cu separatiştii din Donbas sprijiniţi de Rusia. În afara cortului erau oameni care condamnau ocupaţia lui Putin în Donbas. În aceeaşi piaţă, mii de demonstranţi au dărâmat o statuie a lui Lenin, în septembrie 2014, pentru a demonstra că s-au eliberat de dominaţia Rusiei. Afişarea drapelului ucrainean în Harkov şi solidaritatea afişată faţă de eforturile Kievului au contat mult în perioada de război. Situat foarte aproape de graniţa cu Rusia, Harkovul a fost un oraş-cheie în conflictul dintre grupurile proruseşti şi proucrainene după izbucnirea Euromaidanului. Mulţi se temeau că forţele separatiste ar prelua controlul asupra oraşului cum făcuseră cu oraşe din jurul provinciilor Doneţk şi Lugansk. Acest lucru aproape s-a întâmplat. Separatiştii au luat cu asalt clădirile administrative regionale încă de la începutul conflictului, doar au fost forţaţi să se retragă de trupele ucrainene care au intervenit. Din acel moment, Harkovul a rămas sub controlul noului guvern ucrainean”, povesteste Ciausovski.

Opinia publică din Harkov este împărţită

În opinia corespondentului Stratfor, acest control a fost perceput ca fiind mai fragil în Harkov decât în vest, iar în prezent există temeri că loialitatea Harkov-ului faţă de guvernul ucrainean nu este definitivă. „Unul dintre semnele aflate lângă cort conţine o întrebare interesantă „Ce ai face pentru Harkov ca să nu fie următorul?”. Acest dubiu cicălitor despre loialitatea cetăţenilor este intensificat de poziţia geografică a Harkov-ului, aproape de frontiera războiului dintre Kiev şi separatişti. Această realitate a alimentat percepţia că oraşul este vizat în mod repetat de atacuri teroriste. Pe 22 februarie, la o manifestaţie dedicată unităţii şi independenţei Ucrainei, ce aniversa Euromaidanul din martie, o bombă a ucis trei persoane şi a răniţi alţi zeci. Astfel, în spatele evidentelor sentimente faţă de unitatea Ucrainei sunt şi semne de disidenţă. În timpul vizitei mele am văzut pereţi cu inscripţii graffiti de factură prorusă, cum ar fi „Inimă mea e URSS” şi lozinci naţionaliste, cum ar fi „Slavă Ucrainei”, sarcastic desenate cu dungi şi mâzgălite cu vopsea. Opinia publică din Harkov se încadrează undeva între naţionalismul din centrul sau vestul Ucrainei şi sentimentele proruseşti din îndepărtatul est. Sondajele recente arată un oraş împărţit în trei blocuri aproximativ egale: proucrainean, prorus şi neutru”, apreciaza Ciausovski.

Harkovul se zbate mai mult decât Kievul

Corespondentul Stratfor povesteşte întâlnirea sa cu un localnic, care are în jur de 40 de ani, care i-ar fi spus că în timp ce el nu este de acord ca oraşul să se despartă de Ucraina, el detestă războiul din estul ţării. Localnicul a amintit că mulţi locuitori ai oraşului au familii dincolo de graniţa cu Rusia. „Fratele său, de exemplu, trăieşte în Belgorod la mai puţin de 80 km de Harkov. Localnicul se întreabă de ce fratele ar trebui să lupte împotriva fratelui şi a adăugat, cu resemnare, că el crede că războiul va continua pe o perioadă lungă de timp. El a spus că cea mai bună soluţie este acordarea autonomiei administrative Donbasului, deoarece în caz contrar lupta nu se va opri. Războiul, a menţionat el, a cauzat o gaură economică majoră asupra Ucrainei şi Harkovul a fost lovit deosebit de greu din cauza legăturilor sale comerciale puternice cu Rusia. În baza dificultăţilor economice ale oraşulului, el părea să aibă dreptate. Harkovul părea să se zbată mai mult, decât Kievul sau Lvivul. Am văzut cerşetori pe străzi. Magazine închise şi clădiri de birouri pustiite erau peste tot, chiar şi în centrul oraşului. Mai departe, afară situaţia era şi mai îngrijorătoare. Am luat metroul până în staţia Malişeva în sud-estul oraşului, unde industria oraşului este concentrată. Această parte a oraşului găzduieşte fabrica Malişev, care producea motoare diesel, echipamente de cărbune, maşini agricole, şi, mai presus de toate, tancuri. Malişev a fost odată un furnizor important de tancuri pentru Uniunea Sovietică şi a continuat să producă rezervoarele pentru export după independenţa Ucrainei. Acum, zona este uitată şi abandonată. În centrul Harkov-ului, culorile galben şi albastru au fost folosite pentru a acoperi sau a înlocui vechile însemne sovietice. Aici, cu toate acestea, seceri şi ciocane împodobesc clădirile. Un perete din fabrică poartă încă o pictură mare a unui muncitor sovietic cu inscripţia „Slavă muncii”, în contrast cu mesajul „Slavă Ucrainei” pe care l-am văzut în cealaltă parte a oraşului. Conflictul actual a exacerbat problemele economice cu care se confruntă această parte a oraşului de la căderea Uniunii Sovietice”, relatează Ciausovski.

Harkovul este un oraş al contradicţiilor

Autorul Stratfor a precizat că locuitorii cu care a vorbit şi-au exprimat o dorinţă puternică de a pune capăt războiului şi reconstruirii relaţiilor cu Rusia. „În timpul vizitei mele la Harkov, dificultăţile economice ale oraşului au fost extrem de vizibile şi resimţite de populaţie. Albastrul şi galbenul de pe străzile Harkov-ului ascunde doar parţial acest adevăr greu”, subliniază Ciausovski.

Astăzi, Harkivul este un oraş al contradicţiilor. Există legitime sentimente naţionale în oraş, dar mulţi resimt un scepticism pronunţat în ceea ce priveşte definirea solidarităţii ucrainene ca opoziţie deschisă faţă de Rusia. Mai presus de toate, cei mai mulţi oameni nu doresc un război deoarece viaţa este destul de grea aşa cum este. Cum conflictul continuă - Kievul încearcă să se apropie de Occident, iar separatiştii în continuare opun rezistentă cu ajutorul Moscovei - Harkovul va fi un oraş important în contextul crizei din Ucraina.