Protopopul care a militat până la moarte pentru educaţia românilor. „Trebue esplicate toate relele şi luminat pre popor, ca să ţînă la steagul românesc“
0
Printre cei care au jucat un rol important în realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 se numără şi protopopul Vasile L. Pop, cel care şi-a dedicat aproape cinci decenii din viaţă bisericii şi neamului românesc.
Născut în 1860, în Ţara Silvaniei, protopopul Vasile L. Pop şi-a pus întreaga viaţă în slujba bisericii şi neamului românesc, având o contribuţie importantă la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. A absolvit cursurile Facultăţii de Teologie din Blaj şi şi-a început cariera preoţească în parohia Poptelec, pentru ca în 1896, să fie numit paroh în Sângeorgiu de Meseş şi protopop al tractului Almaş. În această a doua calitate, reamintea preoţilor că o dată cu începerea unui nou an şcolar, sunt obligaţi să realizeze "conscrierea" tuturor elevilor obligaţi să frecventeze şcoala şi să trimită şi oficiului parohial câte un exemplar al „conscrierii” elevilor.
"În calitate de protopop, Vasile L. Pop răspundea şi de şcolile confesionale din parohiile tractului Almaş, devenit mai apoi Buciumi. Erau vremuri grele pentru şcolile confesionale româneşti, când se încerca închiderea lor sau trecerea în subordinea statului maghiar, cum s-a încercat prin legea iniţiată de ministrul ungar Appony, în anul 1907", susţine istoricul Marin Pop, într-un articol publicat în revista "Caiete Silvane". Potrivit spuselor sale, în noua funcţie de protopop al tractului Almaş, Vasile L. Pop a devenit unul dintre fruntaşii români marcanţi ai zonei Submeseş, activând nu numai în plan religios, ci şi în domeniul cultural-naţional şi economic.
Cu toate presiunile venite din partea autorităţilor maghiare, naţiunea română încerca să reziste şi să se afirme, conştienţi fiind că baza acestor idealuri consta în educaţie, pentru a avea o elită care să indice drumul şi să lupte pentru drepturile naţiei din care provenea. Acest lucru îl sublinia şi protopopul sălăjean într-un document păstrat în Arhivele Naţionale:
"Înălţarea unui popor atârnă de la numerul mare al indivizilor luminaţi, – al indivizilor cu scientie şi într-un stat poliglot ca al nostru de la indivizii demni de a sci rivalisa cu alte neamuri în cultura şi scientie şi în numerul luptacilor pentru drepturile şi înaintarea intereselor sale”.
Cum vremurile erau grele, iar românii îşi susţineau cu greu copiii la şcoală, în special la gimnazii şi universităţi, Vasile L. Pop s-a implicat în susţinerea iniţiativei pornite de la Blaj şi Cluj, de colectare de fonduri pentru a oferi o masă elevilor şi studenţilor români.
"Nici un străin să nu intre în Comitetul comunal cu votul poporului"
De numele lui se leagă şi înfiinţarea, în 1904, a unei filiale a băncii româneşti "Silvania" în Şimleu Silvaniei, pe care a şi condus-o. În acelaşi an, intra în rândul conducătorilor mişcării naţionale româneşti, din partea Bisericii Greco-Catolice. Trei ani mai târziu, era ales, pe listele PNR, în cercul electoral Treznea, să facă parte din Congregaţia Comitatensă (Consiliul Judeţean). În acest context politic urmau să se desfăşoare şi alegerile comunale, iar protopopul a transmis o circulară tuturor preoţilor din tract, în care le cerea să fie atenţi ca toţi românii să fie trecuţi în listele electorale, explică Marin Pop. "Constată, cu regret, că şi pe Valea Someşului «poporul alege fiind neorientat numai străini». Le cere să facă eforturi mult mai mari pentru alegerile comunale, «să să aleagă de ai noştri, căci poporul alegător vi în mână şi numai conducere şi deşteptare aşteaptă, şi-l instrua-Ţi cum să să scape şi de dările illegali. Nu numai de suflet, ci şi de starea materială a lui trebue să ne interesăm, căci numai având avere, va putea şi aşiezămintele se şi le susţină»", mai spune istoricul.
Potrivit acestuia, dată fiind importanţa deosebită a alegerilor, în aceeaşi zi, protopopul a revit cu o nouă circulară, în care concluzionează următoarele:
"Vin alegerile de reprezentanţi comunali pe cari poporul va avea ai alege. Dacă ve-Ţi capacita pre popor şi ve-Ţi sta de lucru, atunci să vor alege omeni de ai noştri şi nu străini reu voitori nouă şi intereselor noastre publice. Nici un străin să nu intre în Comitetul comunal cu votul poporului, ci acesta să aleagă numai de a noştri. Comitetul comunal resolvă causele autonomice comunali şi dacă Comitetul e din membri cari nu să interesează de bisericele noastre, de apărarea noastră şi de soartea materială şi morală a poporului nostru, ni să creiază greutăţi şi daune ireparabili".
În urma reorganizării PNR Sălaj, în 1908, Vasile L. Pop a fost desemnat responsabil cu Secţia Buciumi a formaţiunii politice, pentru ca în 1909 să devină director al Despărţământului Buciumi al Astrei.
"Ni-am adus sărăcie pre cap"
Nici demisia Parlamentului de la Budapesta, în 1910, nu a fost trecută cu vederea; într-un mesaj pe care l-a trimis feţelor bisericeşti din tract, protopopul anunţa că urmează noi alegeri parlamentare şi le cerea să facă toate eforturile pentru ca românii să nu-şi mai dea votul la străini.
"Ni se impune, la aceste alegeri de mare însemnătate pentru desvoltarea ulterioară a politicei din tiară să ne afle deplin organizaţi şi ca astfel se ni putem afirma în deplină măsură în interesul prosperării noastre naţionale. Numai făcând astfel putem spera, că coroana şi guvernul vor lua în samă ţînuta noastră politică, vor ţînea cont de justele noastre dorinţe şi drepturi, şi vor fi respectate mai mult ca în trecut şi prezent, care pentru noi e numai o epocă de nedreptăţire şi prigoniri", le scria prelatul.
Cu acelaşi prilej, le transmitea hotărârile adoptate de fruntaşii PNR Sălaj privind viitoarele acţiuni electorale. Astfel, spunea el, preoţii aveau sarcina de a convoca credincioşii în adunare poporală, în cadrul căreia să le vorbească despre semnificaţia votului universal, "limba catehizării şi deşteptând pre poporul alegător, că oricine ar veni străin spre ai cere votul, la nime să nu să angajeze, ci numai la un bărbat român pre care în unire noi îl vom candida".
Sublinia, de asemenea, că provocările erau multe şi grele, dar că de alegerile respective depindea soarta românilor şi reprezentarea pe care o vor avea în Parlamentul de la Budapesta:
"Poverile-s multe şi greutăţi destule ne apasă, căci cu votul nostru am ales străini de deputaţi lăcomind la mituiri cu bani şi beuturi şi aşia ni-am adus sărăcie pre cap. Trebue spus la popor, că legile le aduc deputaţii şi dacă noi nu avem deputaţi români în număr de samă în dietă suferim în greu nedreptăţiri şi prigoniri. Trebue esplicate toate relele şi luminat pre popor, ca să ţînă la steagul românesc desfăşurat de fruntaşii noştri spre apărarea intereselor noastre naţionale. Trebue arătându-i, că atătea legi facia cu nimicirea şcoalelor şi instituţiunilor noastre n-ar fi fost aduse, dacă avem un număr recent de deputaţi români, cari să le apere, şi să nu uite poporul că până şi a ne ruga rumâneşte şi a fi caterizaţi pruncii noştri opriţi fiind ce să va alege de capul nostru, dacă nu ne vom deştepta de a ne da votul la străini cari bine nu ne vreu?"
Prezent la Marea Adunare Naţională
Vasile L. Pop s-a numărat printre cei peste 20.000 de participanţi la asunarea de protest din 1912, de la Alba Iulia, împotriva înfiinţării episcopiei maghiare de Hajdudorog. După declanşarea Primului Război Mondial, a făcut apel la elita locală pentru a se implica în viaţa comunităţilor locale; le-a cerut învăţătorilor ca oriunde "ar afla prunci flămânzi să colecteze milă de la popor pentru ei dacă mamele se vor învoi să deschidem aceste azile de copii – în care respect şi trebue îndemnate"
În toamna lui 1918, a fost organizatorul consiliilor şi gărzilor naţionale române din localităţile protopopiatului Almaş, în fruntea căruia se afla, şi a coordonat alegerile de reprezentanţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, în calitatea de director al despărţământului Buciumi al Astrei, punctează Marin Pop. Mai mult, a participat "la marele praznic naţional de la Alba Iulia", în calitate de reprezentant de drept al clerului, alături de patru oameni, ţărani din comună.
După realizarea statului naţional unitar român, în 17 iulie 1919, prin ordin de prefect, a fost numit în Comitetul administrativ judeţean şi apoi în Biroul electoral central judeţean.
Vasile L. Pop a decedat în 27 ianuarie 1930, la scurt timp după pensionare.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
