Cum au salvat sălăjenii 4.000 de copii din Moldova, în timpul foametei din 1946 - 1947: „Ţăranii pribegesc prin ţară”

În vara lui 1945, dar şi în cea a anului următor, seceta a pus stăpânire peste ţară, compromiţând recoltele. Cea mai afectată regiune a fost Moldova.

Finalul celui de-Al Doilea Război Mondial găsea România în situaţia în care avea de plătit despăgubiri de război prevăzute în convenţia de armistiţiu. "Mii de vagoane de alimente şi alte bunuri luau calea URSS, iar reforma agrară întârzia lucrările agricole. Şi peste toate, vine seceta. Pentru o ţară ca România, cu mai mult de 80 la sută din populaţie la sate, seceta însemna ce e mai rău", scrie Dănuţ Pop, şeful Direcţiei Judeţene Sălaj a Arhivelor Naţionale, în revista Caiete Silvane.

Măsurile nu au întârziat să apară. Pentru a-i mobiliza pe oameni în vederea ajutorării regiunilor ameninţate de foamete, la nivel naţional a fost înfiinţat Comitezul de Ajutorare a Reginilor Secetoase, cu filiale judeţene. Una dintre ele, în Sălaj, un judeţ cu economia şi căile de comunicaţie distruse şi unde seceta îi adusese pe oameni la disperare. Chiar şi în aceste situaţii, sălăjenii nu rămân indiferenţi la problemele mai greu încercaţilor confraţi moldoveni.

Apel la populaţie

Potrivit unui document păstrat în fondul arhivistic şi consultat de către Dănuţ Pop, apelul comitetului judeţean, făcut în limbile română şi maghiară şi afişat pretutindeni, prezenta situaţia:  "Seceta năpraznică, ce a bântuit anul acesta, în toată ţara, care a atins în parte şi judeţul nostru, a pârjolit până în temelii pământul binecuvântat al Moldovei (…). Izvoarele, văile şi râurile au secat. Dela un capăt la altul al Ţării Moldovei, spectrul înspăimântător al foamei şi secetei a cuprins fără de milă oamenii şi animalele. Ţăranii de la sate şi-au părăsit casele şi gospodăriile şi pribegesc, împreună cu animalele lor, prin ţară, în căutarea unei bucăţi de pâine pentru copii şi iarbă pentru dobitoace. Mamele îşi strâng copiii la sânul veştejit de foame şi asistă neputincioase, în durerea lor sfâşietoare, cum le mor sute de copii zilnic de foame şi mizerie". În acest context, autorităţile anunţau că 2.000 de copii vor fi aduşi în judeţ şi repartizaţi la familii şi cămine:

"Primiţi-i şi îngrijiţi-i cu părintească dragoste. Purtaţi sarcina unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Christos".

După cum arată sursa citată, din Comitetul judeţean de ajutorare făceau parte mai mulţi fruntaşi sălăjeni, printre care protopopii celor patru confesiuni (greco-catolic, ortodox, romano-catolic şi reformat), primarul Zalăului, directori de bancă, medici, comandanţi, oameni politici, conduşi de prefectul Eugen Chişiu. Şedinţa de constituire, din 12 septembrie 1946, a adus şi primele hotărâri, respectiv începerea colectărilor de bani şi produse, precum şi organizarea de comitete de ajutorare în plăşi şi comune. În aceeaşi zi, susţine Dănuţ Pop, Prefectura Sălaj a emis o dispoziţie prin care cerea ca în fiecare plasă să fie constituit un comitet, compus din pretorul plăşii, medicul de circumscripţie, protopopii diferitelor culte, inginerul agronom, şeful judecător, şeful sectorului sau postului de jandarmi, reprezentantul Blocului Partidelor Democrate, reprezentanţii Uniunii Femeilor Antifasciste Române (UFAR) şi Apărării Patriotice şi alţi şefi de autorităţi ce vor exista la reşedinţa plăşii.

În comune, comitetul era alcătuit din primar, notar, medicul de circumscripţie, şeful postului de jandarmi, agentul agricol, reprezentantul BPD, reprezentanta UFAR, reprezentantul Apărării Patriotice, ajutorul de primar sătesc din satele componente şi doi-trei ţărani mai de vază din comună.

4.000 din 40.000 de copii repartizaţi au ajuns în familiile sălăjene

Fiecare comitet comunal trebuia să întocmească un tabel cu persoanele care doreau să ia în întreţinere copii din Moldova (cu vârste între 7 şi 15 ani) până la noua recoltă, adresa lor şi starea familială, numărul copiilor pe care vrea să îi crească, precum şi "garanţia morală" a celor în cauză, mai spune şeful Arhivelor sălăjene. Tabelul în cauză urma să fie înaintat Prefecturii. 4.000 dintr-un total de 40.000 de copii repartizaţi la familii din toată ţara.

"Sălăjenii răspund de îndată. Se oferă să primească în îngrijire copii, iar aşteptările autorităţilor sunt cu mult depăşite. Cei 2.000 de copii planificaţi a fi găzduiţi de sălăjeni, cu <<obligaţia celui ce-şi asumă răspunderea întreţinerii unui copil de a-l supraveghea îndeaproape şi de a-l educa ca un adevărat părinte>>, câte 200 pentru fiecare plasă, devin, după primirea şi centralizarea tuturor listelor din comune la prefectură, circa 4.000", se arată în articolul citat.

Sprijinul sălăjenilor nu s-a limitat la atât, pentru că din puţinul lor ei au adunat grâu, porumb, fasole, cartofi, orz, secară, ceapă, făină de grâu, făină de porumb, dar şi bani în numerar, toate fiind trimise spre Moldova, dar şi spre judeţul Trei-Scaune (actualul judeţ Covasna - n.red.), ce fusese repartizat spre ajutorare Sălajului de către Comitetul Central al CARS.

"Copiii sosiţi erau primiţi de autorităţile locale, cazaţi câte o zi la primăria comunei respective, hrăniţi, evaluaţi medical şi trimişi la familii. Copiii grav bolnavi au fost duşi la spital (în Zalău, Şimleu Silvaniei şi Carei), cei mai puţin grav, trataţi în dispensarele sau infirmeriile comunale, iar după însănătoşire erau trimişi familiilor unde au fost repartizaţi. De regulă, familiile primeau câte un copil, dar au fost şi cazuri când au luat în întreţinere doi sau chiar mai mulţi. Au existat şi cazuri, puţine, de copii care după repartizare, au fugit în Moldova, acasă, sau, mai multe, de copii care au murit prin spitale. Condiţiile în care trăiau copiii erau verificate periodic de către preşedintele comitetului judeţean de ajutorare, dar şi de membrii structurii ori de autorităţile locale", subliniază Dănuţ Pop.

Recunoştinţă de la autorităţile ieşene

În august 1947, au fost întocmite tabele cu copiii care doreau să se reîntoarcă acasă, fiindu-le asiguraţi însoţitori pentru transportul în siguranţă, dar şi cu cei care doreau să rămână în Sălaj.

Cu referire la activitatea acestui comitate, presa locală a vremii scria, în 8 mai 1947, că "până în ziua de 1 Aprilie 1947, au fost plasaţi în judeţ 2.650 copii români, 1.300 secui şi 113 evrei, în total 4.063 copii. Colectele în bani se cifrează la cca 80.000.000 Lei, iar alimentele colectate la cca 70.000 kg, dintre care până acum două vagoane au fost trimise pentru Secuime". În acelaşi articol, adaugă oficialul Arhivelor din Sălaj, era publicată şi scrisoare transmisă de către autorităţile din Iaşi, în care acestea îşi exprimau recunoştinţa faţă de implicarea şi sprijinul sălăjenilor.

"În numele părinţilor, care din cauza neasemuitelor dureri ce s-au abătut asupra Moldovei, dureri provocate de războiul distrugător şi cei doi ani de secetă, şi-au despărţit pruncii dragi dela sânul lor, vă transmitem cele mai vii mulţumiri şi adâncă recunoştinţă, pentru frăţeasca şi calda primire, ce aţi binevoit să faceţi acestor copii oropsiţi ai soartei. Suntem ferm convinşi noi, ca şi părinţii ce şi-au pus nădejdea în fraţii ardeleni, că aceşti copii, în familiile binevoitoare, unde se adăpostesc, nu vor simţi lipsa părinţilor lor rămaşi în Moldova suferindă", se arăta în respectivul document.

Vă mai recomandăm:

Rezistenţa anticomunistă în Sălaj. Cum au sfârşit liderii grupărilor care au luptat pentru răsturnarea regimului comunist

Calvarul familiei Coposu în timpul regimului comunist: „Vindeam lucruri din casă ca să avem bani de pâine“