Culisele unui eveniment grandios. Ultima vizită a lui Nicolae Ceauşescu în Sălaj
0
În primăvara anului 1986, Sălajul fremăta, căci Nicolae Ceauşescu făcea o vizită în Zalău şi zeci de mii de români, din tot judeţul, erau chemaţi să aplaude şi să strige lozinci. În spatele evenimentului fastuos, pregătit cu multă trudă până la ultimul detaliu, a stat, însă, multă minciună şi fals.
„Întâlnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu locuitorii Sălajului s-a desfăşurat într-o atmosferă de puternică angajare patirotică a tuturor oamenilor muncii din întreaga ţară“, relata săptămânalul de propagandă „Năzuinţa“ pe 24 mai 1986, la două zile după ceea ce avea să fie ultima vizită a lui Ceuşescu în Sălaj. Dictatorul vizitase trei fabrici din Şimleu Silvaniei, o fermă de vaci a C.A.P. Crasna, patru mari întreprinderi din Zalău şi participase la adunarea populară din centrul urbei. Turul de forţă fusese un adevărat succes. Documentele păstrate în arhive relatează în amănunt pregătirile intense care s-au făcut înainte, dar şi regulile stricte după care s-au derulat vizitele lui Nicolae Ceauşescu.
Flori de la UTC-işti cu înfăţişare plăcută
La fiecare fabrică, dictatorul a fost primit de către directorul, inginerul-şef, ministrul, secretarul Comitetului de partid, secretarul U.T.C., preşedintele sindicatului şi o gardă de onoare „bine pregătită“. La intrare, doi muncitori – obligatoriu o fată şi un băiat membri de partid, „tineri UTC-işti cu înfăţişare plăcută“ – i-au oferit flori, scrie caiete-silvane.ro.
În fiecare fabrică, directorul făcea prezentarea unităţii, respectând cu stricteţe un şablon pregătit de partid: profilul unităţii, anul punerii în funcţiune, capacităţile existente, destinaţia producţiei, numărul personalului muncitor. „La ieşirea tovarăşului din unitate, se va mulţumi pentru vizită, pentru indicaţiile primite şi se va exprima angajamentul şi hotărârea fermă a întregului colectiv de a face totul pentru aplicarea lor în viaţă“, se arată în documentele din Arhiva Naţională Sălaj.
Grupuri de agitatori în fiecare fabrică
O atenţie sporită trebuia acordată elementelor de decor – de la portrete şi lozinci, la grafice, panouri şi steguleţe. Portretele color ale cuplului Ceauşescu, cu dimensiuni de 70 pe 100 de centimetri, au fost înrămate, conturate cu pânză albă sau roşie şi distribuite participanţilor.
În plus, „în fiecare unitate se vor constitui grupuri de agitatori, care vor scanda lozinci cu conţinut adecvat. Grupurile de agitatori vor întreţine o atmosferă corespunzătoare pe toate traseele, la stadion şi în piaţa centrală, pe tot parcursul vizitei“, se precizează în documentele de arhivă consultate de Dănuţ Pop, doctor în istorie şi şef al Arhivelor Naţionale Sălaj. Aşadar, „Ceauşescu – PCR!“, „Ceauşescu şi poporul!“ au fost doar câteva dintre lozincile pe care grupurile le-au scandat cu însufleţire.
„Nimic nu se lăsa la voia întâmplării“
Ultimul punct din programul vizitei lui Nicolae Ceauşescu în Sălaj a fost adunarea populară din centrul Zalăului, din 23 mai. La eveniment au fost prezenţi peste 55.000 de oameni ai muncii, aduşi din toate părţile judeţului şi amplasaţi în 13 sectoare. Treziţi cu noaptea în cap, unii au venit cu trenul, alţii au fost aduşi cu autobuzele, iar cei din localităţile vecine au ajuns pe jos. „Exista un desfăşurător al adunării“, punctează Dănuţ Pop. „Nimic nu se lăsa la voia întâmplării, totul era stabilit de dinainte: cine urcă în tribuna oficială, alături de Nicolae şi Elena Ceauşescu, cine vorbeşte înaintea secretarului general, ce lozinci să fie folosite în timpul şi după cuvântarea acestora.“
Primirea la Comitetul Naţional FOTO Arhivele Naţionale Sălaj, credit: caiete-silvane.ro
Şeful Arhivelor Sălaj spune că au existat şi câteva precizări suplimentare. Astfel, la apariţia soţilor Ceauşescu în tribuna oficială, mulţimea trebuia să manifeste un entuziasm general, total, prin aplauze prelungite şi scandarea de lozinci. Pe acest fond de urale a luat cuvântul primul secretar al Comitetului judeţean de partid, care a făcut aprecieri la adresa celor doi, referindu-se „la aportul nemijlocit şi nepreţuit pe care l-au adus la dezvoltarea judeţului Sălaj, la contribuţia pe care secretarul general al partidului a adus-o şi o aduce în permanenţă la înfăptuirea unui climat de pace în lume, precum şi angajamentul pe care noi, sălăjenii, ni-l asumăm în faţa eminentului nostru conducător“.
Toate ideile exprimate erau completate de aplauze şi lozinci adecvate. „Atunci când se va referi la contribuţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu la apărarea păcii, la politica externă a României, se va scanda lozinca «Ceauşescu-Pace!». Practic, tovarăşul Nicolae Ceauşescu va trebui să poată vorbi numai atunci când va face dânsul semn în acest sens. Practic, după fiecare apreciere a tovarăşului Ceauşescu trebuie scandate lozinci şi îndeosebi lozinca «Ceauşescu-Pace», deci când se referă la probleme externe“, se arată în documente.
Apartamentele, ocupate de pionieri
Apartamentele blocurilor din zona pieţei în care s-a desfăşurat adunarea populară au fost luate cu asalt de pionieri şi cadre de partid, care au fluturat steaguri tricolore de la ferestre şi de pe balcoane. „Tovarăşii de la comitetul municipal de partid au avut misiunea de a lua măsuri ca în balcoanele dinspre sediul Comitetului judeţean de partid să fie repartizaţi elevi în costume pioniereşti, iar pe balustradele de la balcoane, în exterior, să fie puse covoare, flori. Toţi aceşti pioneri au fost însoţiţi de cadre. Ce «drept de proprietate»? Nu puteai interzice intrarea elevilor şi cadrelor în casa ta!“, spune Pop (foto dreapta - n.n.).
Chiar şi ţinuta zecilor de mii de participanţi era reglementată de dispoziţiile partidului. Astfel, straiele de sărbătoare erau obligatorii pentru toată lumea, iar bărbaţii trebuiau să fie proaspăt bărbieriţi şi tunşi cum se cuvine. Era interzis transportul şi consumul de băuturi alcoolice, iar oamenii nu aveau voie să vină la Zalău cu bagaje sau să-şi propună să rezolve probleme personale. În schimb, pe lângă materialele de propagandă, să ia cu ei şi flori naturale.
Entuziasm, la loc comanda
„Situaţia repartizării materialelor de propagandă vizuală pe unităţi, pentru a fi purtate pe trasee şi la adunarea populară“, un document păstrat în arhive, stabilea obligaţii pentru nu mai puţin de 125 de localităţi, unităţi economice, şcoli şi instituţii, astfel încât zecile de mii de sălăjeni veniţi la manifestarea de proslăvire să aducă peste 2.500 de tablouri cu portretele cuplului dictatorial, vreo 4.600 de steaguri ale Republicii Socialiste România şi tot atâtea ale Partidului Comunist Român, 30.000 de steguleţe, 1.500 de pancarte şi 200 de panouri.
La finalul adunării, şase pionieri, şase şoimi ai patriei şi şase UTC-işti, aleşi cu grijă, cu înfăţişare plăcută şi verificaţi medical, le-au oferit conducătorilor 18 buchete de flori, timp în care corul sindicatelor din învăţământ a intonat cântecele „Poporul-Ceauşescu-România“ şi „La mulţi ani“, rememorează Dănuţ Pop. „La plecarea tovarăşilor, toată lumea rămâne pe loc şi trebuie să manifeste un entuziasm deosebit“, era o altă indicaţie ce trebuia respectată cu sfinţenie.
Adunarea Populară FOTO Arhivele Naţionale Sălaj, credit: caiete-silvane.ro
Pe întregul traseu şi pe stadion, scenariul se repeta, cu ovaţionări şi scandări de lozinci, cu cântece de laudă la adresa PCR şi a soţilor Ceauşescu. Directivele stabileau clar: „Practic, la stadion este un singur moment de linişte, atunci când Garda de onoare prezintă raportul. Atenţie la faptul că ceilalţi tovarăşi din conducerea partidului pleacă la un alt interval de timp după tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Aceasta înseamnă că la stadion toată lumea rămâne în dispozitiv până după plecarea ultimului elicopter“.
Mimetism ceauşist
„Vizita de lucru a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, în judeţul Sălaj – străbună vatră a pământului românesc – se înscrie ca un moment esenţial, de răscruce în devenirea noastră socialistă. Zecile de mii de sălă-jeni care l-au întâmpinat, cu profundă emoţie şi o nestăvilită bucurie, pe conducătorul iubit al partidului şi statului, la Şimleu Silvaniei, Crasna şi în municipiul Zalău, au demonstrat încă o dată unitatea în jurul gloriosului nostru partid, al secretarului său general, deplina adeziune la politica internă şi externă a partidului şi statului nostru“, scria „Năzuinţa“ pe prima pagină, pe 31 mai 1986.
Soţii Ceauşescu, întâmpinaţi pe Stadionul din Zalău FOTO Arhivele Naţionale Sălaj, credit: caiete-silvane.ro
Dănuţ Pop explică, însă, realitatea din spatele acestui entuziasm general: „Grupurile de agitatori formate în fiecare unitate economică şi instituţie au fost amplasate strategic în mulţime, de unde scandau ceea ce trebuia, când trebuia, iar oamenii din jurul lor, vrând-nevrând, făceau acelaşi lucru“.
„Mai frumoşi nu am arătat niciodată, toate luceau pe noi, la propriu“
La momentul vizitei lui Ceauşescu, Dănuţ Pop lucra ca operator chimist la Întreprinderea de Anvelope din Zalău. În luna dinaintea marelui eveniment, spune el, cele trei schimburi zilnice au devenit şase, iar fiecare muncitor trebuia să bifeze două schimburi, adică 16 ore de muncă neîntreruptă. „Opt ore produceam anvelope, în celelalte opt făceam curăţenie în secţii. Producţia nu trebuia să sufere, planul musai să fie îndeplinit, dar şi fabrica trebuia să fie lună de curată. Cele 40 de minute ale vizitei trebuiau să fie fără cusur.“ Totul a fost pregătit sub directa conducere a secretariatului Comitetului judeţean de partid, care a constituit colective de lucru pe domenii şi unităţi.
Membrii acestora trebuiau să se asigure că vizita secretarului general al PCR se va desfăşura fără probleme şi că imaginea industriei sălăjene va fi una impecabilă.
„În fiecare unitate, toate utilajele şi instalaţiile trebuiau să fie în stare de funcţionare, chiar dacă, în condiţii normale, nu se lucra pe ele. Iar dacă cei care operau pe acestea nu erau bine pregătiţi sau aveau alte sarcini, urmau «să fie înlocuiţi cu cei mai buni muncitori sau maiştri, care să cunoască în detaliu sarcinile de plan».
Instrucţiunile mai prevedeau ca fiecare muncitor să fie concentrat asupra utilajului pe care-l deserveşte, să aibă o ţinută îngrijită, ecuson şi, la apropierea tovarăşului, să se întoarcă cu faţa şi să aplaude“, povesteşte Pop.
Când negrul devine alb
Aşadar, înainte de ziua ce mare, angajaţii uzinei au muncit pe brânci: „Am adunat resturi de materiale, am montat multele geamuri lipsă şi le-am spălat pe cele care încă mai existau, am vopsit maşinile şi culoarele de transport materiale, am văruit pereţii. Iar secţiile din Anvelope, din negre cum le era felul de la fum, au devenit albe! Toate utilajele şi instalaţiile erau în stare de funcţionare. Ne cunoşteam sarcinile de plan şi normele zilnice de producţie. Am reînvăţat unele caracteristici ale utilajelor, pentru că am fi putut fi întrebaţi. În plus, am primit cu toţii salopete, bocanci, bonete şi mănuşi, toate nou-nouţe. Mai frumoşi n-am arătat niciodată: toate luceau pe noi, la propriu. Nu ne-am bucurat, însă, prea mult, întrucât după vizită echipamentele au trebuit predate şi am revenit la starea de dinainte: fiecare îmbrăcat cu ce şi cum putea“, îşi aminteşte Pop. În clădirea administrativă a fost pregătită o expoziţie cu produsele întreprinderii, iar Garda de onoare, formată dintr-un detaşament al Gărzilor Patriotice şi unul de la Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei, a dat raportul la venire şi la plecare.
Un scenariu fals, tras la indigo
De la Zalău, „ctitorul României socialiste moderne, omul politic de geniu, strălucit militant comunist, personalitate de primă mărime a contemporaneităţii“, cum îl caracteriza ziarul „Năzuinţa“, Nicolae Ceauşescu a plecat spre aeroportul din Cluj şi de acolo, cu avionul, spre Bucureşti. „Peste tot, acelaşi scenariu. Mulţimi imense, momente artistice, covoare de flori, tablouri uriaşe, urale nesfârşite, bucurie nestăvilită, entuziasm total. Adevărul era însă altul, iar masca a fost înlăturată în decembrie 1989“, încheie şeful arhivelor sălăjene.
Se încarcă comentariile...
