Povestea tragică a Smarandei Brăescu, prima femeie paraşutist a României îndrăgostită de ie. Cum a fost obligată să-şi schimbe numele de mai multe ori

Povestea tragică a Smarandei Brăescu, prima femeie paraşutist a României îndrăgostită de ie. Cum a fost obligată să-şi schimbe numele de mai multe ori

Paraşutista Ruxandra Brăescu, ambasadoarea iei româneşti FOTO Adevărul

Personalitate de talie mondială în perioada interbelică, Smaranda Brăescu, prima femeie paraşutist din România, a adus ţării primul record mondial absolut în domeniul sportului aerian. A purtat ia românescă în toate apariţiile publice, inclusiv în saloanele înaltelor foruri militare şi sportive din SUA

Ştiri pe aceeaşi temă

Smaranda Brăescu (21 mai 1897 - 2 februarie 1948), cunoscută drept prima femeie paraşutist din România care a atins recorduri naţionale şi mondiale ce i-au adus celebritatea, a fost şi cel mai mare mesager al iei româneşti. După ce a fost admirată de publicul din toate colţurile lumii şi elogiată de ziarele vremii, destinul paraşutistei a luat o turnură tragică. Pentru recordurile atinse, dar şi pentru patriotismul de care a dat dovadă, a fost decorată în 1932 de regale Carol I care i-a oferit distincţia “Crucea de aur a virtuţii aeronautice”. 14 ani mai târziu moare în chinuri, groaznice, răpusă de o boală nemiloasă. Ultimii ani din viaţă s-a ascuns, purtând nume false, pentru a scăpa de represaliile comuniştilor care au încercat să o transforme în informator al securităţii.

Hăituită de comunişti

“Revenită în ţară după Al Doilea Război Mondial, neglijată de autorităţi, a trăit în grele lipsuri financiare, urmărită de securitate şi condamnată, în 1946, în contumacie (n.r. în lipsă), la doi ani închisoare corecţională şi o amendă de 50.000 de lei cheltuieli de judecată, sub motivul omisiunii denunţării unui complot organizat de grupurile armate anticomuniste. Pribegeşte sub nume false în mai multe localităţi din Moldova şi Transilvania, la rude şi prieteni, care apoi au fost şi ei condamnaţi la ani grei de temniţă şi muncă de exetrminare la Canalul Dunăre-Marea neagră. Hăituită, sărăcită spiritual şi material, bolnavă, fosta campioană, patriot şi umanitară, a murit la Cluj în urma unei operaţii de cancer mamar”, a precizat, pentru “Adevărul”, Oltea Răşcanu Gramaticu, profesor de istorie, scriitor şi memorialist.

Pe când avea doar 15 ani, în 1912, Smaranda are ocazia să vadă cum aterizează în Grădina Publică Bârlad primul avion pilotat de colonelul Gheorghe Negrilescu. Pe atunci era elevă la Azilul de fete “Elena Doamna” din Bârlad, şcoală ctitorită de Doamna Elena Cuza. Până la acel moment care avea să-i schimbe viaţa visa să devină pictoriţă sau profesoară de desen. De altfel, s-a şi înscris la Şcoala Superioadă de Blle-Arte din Iaşi, pentru că în ţară autorităţile militare nu i-au permis accesul pe şcoala de paraşutism.

În 1929 obţine brevetul internaţional de paraşutistă “Hainecke” de la cunoscuta firmă “Schroeder & Co” din Berlin, apoi urmează cursurile Şcolii civile de pilotaj la firma Curtiss-Wright pe aeroportul Roosevelt Field, unde a primit brevetul de pilot pentru avioane de turism ale SUA.

Românca paraşutist

A fost văzută prima dată de publicul român sărind cu paraşuta la mitingul de aviaţie din 28 octombrie 1928, de la Braşov, fiind prima femeie văzută de copatrioţi practicând un sport atât de periculos. În 1929 a suferit două accidente, unul de avion, celălalt după o săritură cu paraşuta. Cel de-al doilea accident a ţintuit-o la pat luni în şir, cu oasele sfărâmate, într-un spital din Satu-Mare. Refăcută după accident, pleacă la Berlin unde îşi procură o paraşută specială pentru recorduri.

Obţine primul record mondial feminin pe 2 octombrie 1931 sărind de la o înălţime de 6.000 m. Conform cronometrării oficiale a comisariatului sportiv al Aeroclubului României, Smaranda Brăescu a aterizat cu bine după 21 de minute şi 25 de secunde într-o porumbişte lângă gara Sărăţuica, la 28 km vest de Slobozia. Ulterior, saltul a fost omologat drpet „Record naţional absolut”, iar Federaţia Internaţională i-a recunoscut recordul mondial femininde paraşutism.

Pe 19 mai 1932 doboară şi recordul masculin la paraşutism pe baza aeriană de la Sacremento-California unde a sărit de la înălţimea de 7.233 m, faţă de recordul mondial masculin anterior de 6.628 m.

„La revenirea în ţară a fost primită cu flori de autorităţile aviaţiei noastre şi de admiratori. A fost sărbătorită şi la 2 octombrie aceluiaşi an (1932) decorată pentru performanţa ei extraordinară cu o <Beretă la crucea de aur>”, consemnează, în cartea “Îndrăgostitele aerului”, Constantin Gheorghiu, pilot şi istoric de aviaţie care a cunoscu-o personal pe Smaranda.

Poetul Octavian Goga, în calitate de membru al Academiei Române, propune în 1933 ca marei paraşutistă să-i fie atribuit “Premiul de virtute”. “În adevăr, nu cunosc un devotement pentru o idée, manifestat cu o popularitate de sacrificiu mai curată, mai îndrăzneaţă şi mai nobilă decât actele eroice ale acestei fiinţe plăpânde, care primejdiindu-şi viaţa de atâtea ori a stabilit un record de aviaţie purtând faima numelui român departe peste hotarele ţării”, argument Goga.

Ia, purtată în faţa regelui Carol al II-lea dar şi în faţa americanilor

Numele Smarandei Brăescu a făcut înconjurul lumii şi recordurile ei erau evidenţiate în ziarele tipărite în ţări europene şi peste Ocean. Era invitat de onoare la festivităţi şi recepţii din România şi SUA. Peste tot purta cu mândrie ia românească.

“Deşi celebră, avea o comportare extreme de modestă, afabilă şi prietenoasă cu toată lumea. Mare patriot, la toate festivităţile şi recepţiile date în cinstea ei, Smarandra Brăiescu s-a prezentat atât în ţară cât şi în saloanele înaltelor foruri militare şi sportive din Statele Unite ale Americii în costumul naţional, demonstrând şi în acest fel dragostea ei pentru  patria sa şi pentru tot ce-I românesc”, a consemnat istoricul Constantin Gheorghiu.

Regele Carol al II-a ii acorda in 1932 "Crucea de aur a virtutii aeronautice" si tot in acelasi an primeste distinctii din partea a numeroase personalitati politice ale vremii.

Treptat se dedică aviaţiei propiru-zise şi în Al Doilea Război Mondial a făcut parte din escadrila sanitară, transportând răniţi, personal medical şi medicamente.

În 1946, alături de alte nume  mari ale intelectualităţii româneşti, Smaranda Brăescu semnează un protest împotriva trucării alegerilor câştigate de comunişti. În urma unei anchete care a ţinut numai o săptămână, 100 de personalităţi au fost condamnate. Smaranda a reuşit să se ascundă înainte să deschidă procuorii ancheta. Este condamnată în lipsă la doi ani de puşcărie şi s-a degizat ani de zile în straie de măicuţă greco-catolică. Reumatismul a fost prima boală care a început să o îngenuncheze, apoi cancerul a condamnat-o la îndelungi suferinţe.

Pe 2 februarie 1948, marea paraşutistă care a doborât recorduri mondiale, a fost un veritabil ambasador al iei româneşti, a primit mari distincţii internaţioanle şi a fost ovaţionată de public, trece în nefiinţă. Suferinţa i-a fost alinată de două călugăriţe din Cluj şi tot ele au înmormântat-o creştineşte.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările