Turnu Severin: Podgoria de la Corcova, o fermă viticolă la standarde europene

Turnu Severin: Podgoria de la Corcova, o fermă viticolă la standarde europene

Un investitor francez și unul român au reușit să readucă la viață faimoasa podgorie de la Corcova. Totuși, cei doi nu vor cantitate, ci calitate.

Cu toate că viile de la Corcova au fost atestate documentar de pe timpul lui Mihai Viteazu, faima strugurilor și a vinului de aici a atins apogeul pe vremea prințului Anton Bibescu. Acesta deţinea în zona Corcovei peste 1000 de hectare de teren, atât vie, cât şi teren arabil şi păduri. Podgoria prinţului Bibescu a fost administrată de un francez, Emanuel Sauget, iar vinul produs aici, era renumit în Franţa. „Vinul era încărcat în butoaie de lemn de stejar şin transportate cu carele cu boi până la Strehaia. Acolo erau încărcate în vagoane şi ajungeau în Paris. Era un vin foarte apreciat şi foarte căutat de francezi”, susţine  Şerban Dâmboviceanu, asociatul român care petrece tot timpul pe podgoria de la Corcova.

A început de jos

Şerban Dâmboviceanu, născut în Bucureşti dar şcolit în Franţa, a avut norocul să-l cunoască pe  Laureant Pheffer, francezul cu care acum este asociat la această podgorie. Şi cum francezul era interesat de viticultură, a căutat  locurile bune din România pentru a investi în acest domeniu.

„Am căutat terenuri şi în Dobrogea şi în Muntenia. Am ajuns la Corcova, locurile acestea fiind deja cunoscute de partenerul meu din scrierile istorice. Ştia toată istoria acestei podgorii. Şi cum aici nu mai exista vie în 2005, am hotărât să investim aici. Mi-a plăcut de prima data locul şi zona. Am cumpărat mai întâi 12 hectare, iar acum am ajuns la peste 160 de hectare de teren. Nu toate sunt cu vie. Doar 50, restul este pădure şin teren arabil. Avem soiuri de struguri nobili precum Pinot Noire, Merlot, Muscat Otonel, Cabernet, Chardoneaux”, mai susţine Dâmboviceanu. Toată investiţia celor doi asociaţi, se ridică până la ora actuală la aproape 3 milioane de euro. „Împreună cu asociatul meu francez, am investit 2,5 milioane de euro, dar şi 250.000 de euro dintr-un proiect Sapard şi alte 200.000 de euro dintr-un proiect european pentru investiţii în utilaje de vinificaţie”, mai declară Şerban Dâmboviceanu.

Cramă la standarde internaționale

În aceste zile se muncește de zor la reabilitarea cramei de la Corcova. Au fost aduse utilaje din Italia, butoaie de lemn de stejar de la Sighetul Marmației și sticle pentru îmbuteliere tot din Italia. „Anul trecut am scos în jur de 60.000 de litri de vin. Până acum vinul a fost ţinut în butoaie de lemn de stejar şi va fi pus în vânzare după ce va trece un an. Este un vin de calitate, iar noi vrem să-i dăm denumirea de Vin de Corcova. Sper să ajungem să-l facem cunoscut în lume la fel cum era cunoscut fostul ”Vin Corcovel”, cel produs de prinţul Bibescu. Aceste butoaie de lemn de stejar sunt folosite doar timp de trei ani, după care le vom vinde producătorilor de whisky”, mai susţine Dâmboviceanu.

Se munceşte non-stop

La ora actuală, societatea are în jur de 20 de angajaţi permanent, dar şi alţi 40 de zilieri, în funcţie de perioadele de muncă. „Zilierii vin la muncă de când încep săpăturile şi până toamna târziu la cules. De tăiat via şi arat sau stropit, muncim cu oamenii proprii. Un zilier câştigă între 35-40 de lei pe zi”, declară administratorul podgoriei, Benone Punic. „Lucrez aici de când au venit aceşti investitorii. Acum am 20 de ani. Efectuez toate muncile de sezon. Mă bucur că am unde să muncesc şi că am de unde să câştig un ban”, susţine Mihai Bălaşa, un muncitor ce l-am găsit la săpat de vie.

Punic mai susţine că de pe cele 50 de hectare plantate cu viţă de vie nobilă, doar de pe 12 hectare se recoltează struguri, restul fiind încă în creştere. „Anul trecut, fiind primul an de recoltă,  am adunat în jur de 100 de tone de strugur, anul acesta fiind siguri că vom scoate peste 200 de tone de struguri. În primul an am scos 60.000 de litri de vin, anul acesta cred că vom scoate peste 150.000 de litri de vin”, mai susţine administratorul.  Interesant este însă faptul că nu toţi strugurii ajung la procesul de vinificaţie. O mare parte din ei sunt lăsaţi pe pământ. „Noii investitori nu vor cantitate, ci doar calitate. Toţi ciorchinii pe care este cel puţinh un bob stricat sau rămas crud, se taie şi se lasă pe pământ. Pentru vin sunt luaţi numai strugurii foarte buni din punct de vede calitativ, dar numai după ce sunt testaţi cu privire la cantitatea de zahăr din conţinut. Numai după ce testele ies bune se dă startul la culesul viei”, mai declară Benone.