Spectacol fascinant în ruinele bisericii din Ofseniţa, Timiş. „Iuda“ a fost văzut de Padre din ceruri FOTO
0
Ruinele bisericii romano-catolice de la Ofseniţa a devenit un spaţiu pentru evenimente artistice aşa acum a visat Padre, preotul Varlaam Almăjanu, stareţul mănăstirii de la Partoş. Tot un vis al lui Padre a fost şi “Iuda” - primul spectacol de teatru din biserica desacralizată.
Biserica romano-catolică ruinată din Ofseniţa (sat aflat la 50 de kilometri de Timişoara, care apaţine de Banloc) a fost preluată de Asociaţia Semper Agape, la iniţiativa lui Varlaam Almăjanu, cunoscut de enoriaşi ca „Padre” - stareţul mănăstirii de la Partoş.
GALERIE FOTO DE LA SPECTACOLUL IUDA DIN BISERICA DE LA OFSENIŢA
Visul său era să genereze un spaţiu pentru întâlniri, evenimente artistice, culturale, cu muzică, teatru, cu poezie.
„Padre” a apucat să mai vadă doar începutul punerii în siguranţă a bisericii de către Ambulanţa pentru Monumente. A murit în noiembrie 2020, în urma unor complicaţii după infectarea cu COVID.
Prietenii săi din Asociaţia Semper Agape, care l-au iubit şi preţuit atât de mult, au promis că vor duce visul mai departe.
“Biserica de la Ofseniţa a fost dăruit ca spaţiu pentru activitate culturală de către Episcopia Romano-Catolică, în virtutea unei foarte bune relaţii pe care părintele Varlaam o avea încă din tinereţe cu episcopul catolic Csaba Pal, pe care l-a cunoscut la Reşiţa. Biserica era într-o fază avansată de degradare şi era propusă spre dărâmare. Padre aflând acest lucru nu a putut să lase ca acest lăcaş de cult să fie distrus. Chiar dacă era desacralizată, l-a văzut ca pe un loc unde rugăciunea se poate împleti foarte frumos cu arta. Padre aducea mereu în discuţie acea frază extrem de cunoscută al lui Dostoievski: <Frumuseţea va salva lumea>. Şi credea în aceasta”, a declarat Călin Petcana, directorul Asociaţiei Semper Agape.
Varlaam Almăjanu - „Padre” FOTO Gabriela Mitrofan
“Făcea ca lucrurile să se limpezească şi să ajungi din nou în lumină”
Cei care l-au cunoscut pe „Padre” au numai şi numai cuvinte de apreciere. Spun că a fost un preot care avea harul lui Dumnezeu.
“Majoritatea dintre noi l-am cunoscut când am fost într-o nevoie, într-o situaţie din aceasta majoră în care nu aveam răspuns. Şi Padre era cel care te cuprindea cu dragostea lui şi chiar dacă nu avea el răspuns, prin rugăciunea lui, prin ajutorul pe care ţi-l dădea ca tu să te poţi ruga. Făcea ca lucrurile să se limpezească şi să ajungi din nou în lumină. A fost un om impunător prin statură, iar prin îmbrăţişarea sa transmitea atâta dragoste încât erai copleşit, simţeai că nu este numai de la el, ci este de mai sus această dragoste”, a mai spus Petcana.
Un preot care a atras artiştii la el
„Padre” dorea să închege şi prin artă şi cultură o comunitate în jurul mănăstirii de la Partoş. Aşa se face că în jurul său au ajuns foarte mulţi artişti din Timişoara. În felul acesta a apărut şi Asociaţia Semper Agape.
“Padre împărtăşea dragostea în mai multe feluri. Partea socială era una, partea educaţională era cealaltă, unde avea grijă de toţi copiii din sat. Partea culturală o vedea ca o întregire. Erau multe concerte, piese de teatru, simţea că în felul acesta aducea credincioşii mai aproape de Dumnezeu. Aşa s-a născut festivalul Zilele Artei Sacre de la Partoş, în urmă cu şapte ani”, a mai spus Călin Petcana, proprietarul galeriei de artă Calpe din Timişoara.
„Absolut tot ce facem, facem numai şi numai pentru Padre. Şi cu gândul la el. Padre a visat această bisericuţă. În vis i-a şoptit: te rog, nu mă părăsi! Atât de mult şi-a dorit să o salveze, iar lucrurile s-au legat. A mers la Episcopia Romano-Catolică, i-a spus episcopului dorinţa sa de a prelua biserica, iar exact în aceeaşi zi s-au semnat şi actele. Totul a fost ca un miracol. Au venit cei de la Ambulanţa pentru Monumente, chiar în pandemiei, în 2020. Pe 5 octombrie, cu puţin timp înainte de a se interna la spital, încărcam cărămizi cu el şi cu voluntarii, de la castelul din Banloc. El şi-a dorit un spaţiu de artă sacră aici. Dar a murit în noiembrie. Spaţiul e cu adevărat spectaculos. Nu cred că mai există aşa ceva în Banat”, a declarat Gabriela Mitrofan de la Asociaţia Samper Agape.
Teatru într-o atmosferă de vis
Tot “Padre” a lansat şi ideea primei piese de teatru care urma să se joace printre zidurile lăcaşului de cult: „Iuda”. Asta s-a întâmplat în urmă cu doi ani. Într-un final, premiera a avut loc sâmbătă, 11 iunie, în cadrul ediţiei a VII-a a Zilelor artei sacre de la Partoş, în biserica de la Ofseniţa.
Spaţiul a fost absolut fabulos; biserica fără acoperiş, cu vegetaţia crescută în mijlocul ei, cu iedera pe ziduri, cu geamuri sfărâmate sau cu rame goale, cu lumini ambientale şi fum... Ploaia s-a aoprit înainte de spectacol, când cerul s-a înseninat. La finalul piesei, în timpul aplauzelor publicului, curentul s-a oprit după o cădere a generatorul trifazic, iar aplauzele au continuat să vină din lumina telefoanelor spectatorilor. Au fost aproximativ 150 de persoane.
„Iuda” a avut o distribuţie de excepţie, cu actori de la Teatrul Naţional Timişoara: Cătălin Ursu, Ion Rizea, Ana Maria Cojocaru, Raul Lăzărescu şi Raul Bastean, şi cântăreaţa Alina Mihocaş, cu toţii în calitate de membri ai Asociaţiei Samper Agape.
“Fiecare din noi, la un moment dat, am fost, suntem sau putem deveni o Iuda”
Gabriela Mitrofan şi actorii Ana Maria Cojocaru şi Cătălin Ursu au fost cei care au lucrat la textul pentru “Iuda”.
“Padre şi-a dorit să facem un spectacol despre Iuda. A fost impresionat de anumite filme care au circulat în perioada 2018-2020, care erau aduse un pic în contemporaneitate. Ne-am gândit că fiecare din noi, la un moment dat, am fost, suntem sau putem deveni o Iuda. S-au victima lui. Atunci trebuie să fim atenţi la noi, la cei de lângă noi, să nu ne mai facem nouă rău, celor de lângă noi. Într-un final a ieşit această piesă şi sper ca Padre, de acolo de sus, să nu fie dezamăgit”, a afirmat actriţa Ana Maria Cojocaru.
„Am căutat tot felul de repere din literatura universală şi reperele ce ţin de religie, mai ales că avem acest personaj foarte controversat, Iuda. Am căutat să-l ancorăm ca personaj într-un spectacol în care e vorba despre el. Am căutat textele care să ajute cât se poate de bine acest personaj în ziua de astăzi. Avem nişte emoţii incredibile, pentru că a fost o piesă dorită de Padre. Din păcate el nu a mai ajuns să vadă acest spectacol, a venit pandemia şi dispariţia lui”, a spus şi actorul Cătălin Ursu.
În ceea ce priveşte ruinele bisericii de la Ofseniţa, planurile sunt multe şi pe termen lung. Profesorii de la Facultatea de Arhitectură au dat ca temă studenţilor o reabilitare şi chiar o extindere a spaţiului. Astfel, pe viitor, biserica va avea din nou şi acoperiş.
Povestea bisericii ruinate
Biserica romano-catolică a fost construită în 1878, în centrul localităţii, lângă mănăstirea sărbească, din donaţiile grofului Karátsonyi Jenő. Germanii au început să plece după al doilea război mondial, însă satul a continuat să fie majoritar german până la începutul anilor '90. A urmat ultimul mare val a emigrat imediat după 1990, când au plecat aproape toţi şvabii.
Din cauza emigrării enoriaşilor în Germania, biserica a rămas fără comunitatea care o întreţinea. Biserica a funcţionat până în data de 12 iunie 1991, când marele cutremur, cu epicentrul la Banloc, a transformat-o în ruină. Clopotele au mai fost auzite cu diferite ocazii până în anul 2007, când turnul bisericii a căzut în timpul unei furtuni puternice.
FOTOGRAFII: Dana Moica
Vă mai recomandăm să citiţi:
Ambulanţa Prinţului Charles, intervenţie de urgenţă la biserica romano-catolică de la Ofseniţa FOTO
Se încarcă comentariile...
