Slăbiciunea psihică pe care o au aproape toţi oamenii şi care poate duce la boli crunte. „Se simt goi pe interior, sunt ca nişte carcase, simt că nu mai au viaţă”

Slăbiciunea psihică pe care o au aproape toţi oamenii şi care poate duce la boli crunte. „Se simt goi pe interior, sunt ca nişte carcase, simt că nu mai au viaţă”

Cătălin Ilie, psihoterapeut şi psiholog clinician din Timişoara, ne explică de ce oamenii poartă în viaţa de zi cu zi “măşti”, pentru a-şi ascunde adevărata personalitate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pentru a se pune la adăpost de loviturile vieţii, oamenii s-au obişnuit să poarte în societate, în viaţa de zi cu zi, aşa zisele “măşti”. Ei îşi ascund astfel slăbiciunile, vulnerabilităţile, angoasele. Psihoterapeutul timişorean Cătălin Ilie susţine că odată ce omul s-a obişnuit cu armura, îi va fi din ce în ce mai greu să se despartă de ea. 
 
“Fără doar şi poate ne naştem puri. Un copil nu ştie să injure, nu ştie să fure etc, însă în timp, pe parcursul vieţii, într-o formă sau alta, primim câte-o palmă. Îmi place să o numesc palma societăţii. Am picat un examen, am rupt o relaţie…Copilul acela pur începe să se eschiveze, să se protejeze de astfel de palme. Cu alte cuvinte, ia o pernuţă în braţe, ca data viitoatre când îl loveşti, să nu-l mai doară aşa de tare. Punând în timp atâtea pernuţe, mai o armură, mai o protecţie, ajungem la ce spun aproape jumătate din populaţia Timişoarei: <Mă simt gol pe dinauntru>. Evident că se simt goi pe dinăuntru, pentru că în realitate eşti o carcasă, o armură, care simte că nu mai are viaţă, nu trăieşte”, susţine psihoterapeutul Cătălin Ilie. 
 
Unii ar avea tendinţa să creadă că masca este dată jos atunci când omul ajunge acasă, în sânul familiei. Cătălin Ilie susţine însă contrariul. Psihoterapeutul spune că, din păcate, oamenii nu se mai descotorosesc de armură!
“Pe parcursul vieţii ne dăm seama că suntem slabi. Noi spunem că ne întărim, dar realizăm de fapt că suntem slabi şi vulnerabili. De asta ne-am făcut case, să ne protejăm de ploaie, de foc, zăpadă…Creem în jurul nostru tot felul de protecţii, dar nu ne întărim din interior. Când ajungi acasă şi zici: <Asta este intimitatea mea>. Ai putea să îţi imaginezi că laşi masca dacă eşti singuri. Însă acasă este soţia care trebuie să te vadă puternic, este copilul care trebuie să te vadă zâmbind, şi astfel când ajungi acasă trebuie să iei alte şi alte măşti”, a adăugat Cătălin Ilie. 
 
Toată viaţa pare o mare scenă în care oamenii sunt actori într-un teatru de măşti absurde.  
 
Noi suntem actori în teatrul vieţii noastre. Vom juca diferite roluri încă de la prima mască pe care noi începem să o purtăm. Atunci când am purtat masca ne-am dat seama cât de bine a fost, aşa că vom purta în continuare măşti”, a mai declarat psihoterapeutul.

"Nu mai putem vorbi de oameni fără măşti"
 
Orice mască, indiferent pentru ce este activată, reprezintă o slăbiciune a noastră. “În societate, oamenii evolează cu măşti. Să dau câteva exemple actuale: în spatele politicianului se ascundea un hoţ, familistul convins era de fapt un om care se culca cu fete de 16 ani, bărbatul puternic avea de fapt o altă orientare sexuală, pastori, mari credincioşi erau de fapt altceva. Îi ajută pe unii să evolueze, dar de fapt e o involuţie”, a mai spus Cătălin Ilie.
 
Întrebat dacă nu e un soi de ipocrizie ca omul să poarte mereu o “mască”, Cătălin Ilie crede că e mai de grabă o falsitate: “Ne-am obişnuit, nu mai putem să vorbim de oameni fără măşti. Cu asta ne identificăm. Dacă ai fi fără mască ai fi lovit din toate direcţiile, iar la un moment dat, oricât de tare ai fi, îţi pui armura”.

 
Psihoterapeutul susţine că va veni un moment în viaţă când toate măştile vor cădea. “Momentul acela poate să apară sub două forme. O formă nu vreau să o discut. Să vorbim de cea care pare reală. Când ajunge la o boală gravă, omul lasă masca. Pentru că vrea să iasă la iveală, căutând salvarea. Din păcate nu mai poate să demonstrezi ceea ce e cu adevărat. Nu mai are cui. Nu mai are spectatorii pe care i-ai avut. În festivalul măştilor din viaţa noastră noi realizăm măştile, noi le decupăm, noi le pictăm, iar problema este că jumătate din viaţă ne-o petrecem meşterind la măşti. Cât mai avem de trăit atunci?”, afirmă Ilie.
  

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: