bineveniti, bineintrosi sa fie! si ei si copiii lor, si copiii copiilor lor.

Sa le uram bun venit inapoi in tara , de ziua Americii. Sa-ti rascumperi libertatea cu 75000 lei (valoarea unei Dacii 1300 la vremea respectiva) dati unui borfas comunist , apoi sa mai dai cate 8000 de marci/persoana clanului ceausist si totusi sa ai puterea si dorinta sa te mai intorci intr-un loc unde naravurile vechi inca nu au disparut in totalitate, asta inseamna ca ai iubit fara limite locurile unde te-ai nascut si ai copilarit.

Uita ca o data in viata sunt si eu de acord cu tine

aoleu, ce ddracu ma fac????

Comentariu neaprobat.

mariuca, iar ai fluierat in biserica... ca ti'au sters astia de la adevarul invectivele... potoleste'te ca am mai scris 3 balade - si ti le torn imediat...

Cam multa poveste, dar suna frumos.A profitat si in RO-si in germania unde erau ajutat din toate punctele de vedere, sa faca propaganda.A venit fetita la Timisoara ca e mult-mult mai ieftin facultatea, si cum ei nu au 100-300 euro pensie ci 1000-3000, aici traiesc ca in rai.Cei de varsta stiu care e adevarul.Cel mai urat este propaganda urata neadevarata.Dar se plateste bine.

Ilim : 1. Am avut o verişoară care stătea la Cinema "Patria" (Bucureşti), et.I, 4 camere. După ce i-au murit părinţii, prin 1985, a făcut cerere de emigrare în Canada. Timp de 1 an, şicane. Apoi a apărut un căpitan de la Secu : "Dacă-mi laşi mie apartamentul, în 1-2 luni pleci !" Culmea, se angaja să-i plătească tot cam 75.000 lei, ceea ce era nimic ! Atunci am crezut că era un "şmecher din sistem" şi m-am mirat că avea curaj dar ulterior am aflat că de fapt...era un sistem al Secu. Aşa că şi cei 75.000 lei (dacă e aşa) au ajuns la Secu, nu la securist...2. În timpul stagiaturii la Deta (Timiş), am cunoscut destui care plecaseră în RFG înainte şi reveneau vara (unii, anual). Bineînţeles că tăbăram pe ei ! Doi soţi medici ne spuneau că au dat cu mătura întâi, apoi ţi-au făcut un cabinet. Veniseră cu Mercedes, noi toţi îi fericeam, ei erau terminaţi de muncă şi plângeau după Dolce Vita din România ! "Ce e, mă, aşa de rău ?" "Păi, dacă doctorul concurent, de alături, îşi ia o maşină nouă, trebuie să iau şi eu una mai grozavă ca el, altfel se duc toţi la ăla !" 3. Cel mai simpatic era un neamţ bătrân, de viaţă, glumeţ şi total ataşat de "rumânii" lui cu care mergea la cârciumă. Bătut la cap de nevastă, a obţinut aprobarea şi a plecat imediat cum a ieşit la pensie. ne-am trezit cu el înapoi, în vară. Singur ! şeful de la Aprovizionare, cu care tot lucrase, l-a luat la refec : "Ce faci, mă, te expedie nevasta ?!" "Marcele, nu mai rezistam, mă !" "De prea mult bine ?!" "Pe dracu' ! Acolo, n-am cu cine schimba o vorbă ! Aşa că am tras o fugă să schimb şi eu o taină cu cineva şi mai ales să merg la pescuit !!!" Bineînţeles că venise să le arate la toţi ce scule faine îşi luase din RFG...Plecase pentru că luptase în Est iar pensia era foarte mare. Când a revenit, se crucea cât de mare era (dublu sau triplu faţă de salariul unui tânăr german) . "Mă, nu-i normal, eu habar n-am ce ştiu copiii ăştia şi nici nu sunt învăţat cu atâţia bani !..." A venit şi anul următor şi îşi afişa prin secretariat, foarte mândru, noile undiţe...Era un tip simpatizat dinainte, aşa că a făcut turul fabricii. Dar, neamţ chibzuit, nu s-a apucat să facă cinste la toată cârciuma, în stil Becali, ci doar la cei cu care era la masă. Concluzii : nemţii nu uită România tocmai pentru sufletul românilor şi viaţa lor boemă; Germania nu-şi uită fiii, indiferent ce zic Marile Puteri...

Nu prea inteleg plagerile nemtilor ajunsi in vest... Daca nu voiau sa munceasca 150% trebuiau doar sa munceasca 75%, sa castige mai putin si sa se bucure de viata in libertate...

Cristian Saileanu : Ar fi muncit ei 75% dar îi termina concurenţa şi rămâneau cu 0% şi creditele la Bancă !...De fapt, fericiţi de noi "Uite ce bine trăiţi !", oftau şi recunoşteau că mai bine cu puţin şi viaţa liniştită din România, decât să lupte permanent pentru existenţă în Germania...Chiar nu recunoaşteţi diferenţa ante-89 şi post 89 ?! Am făcut ceva în viaţă, am scris 25 de cărţi şi am editat peste 160 dar m-am ales cu casa gaj din 1998, cu 14 ore de muncă zilnic şi stres cât încape ! Credeţi-mă, deşi nu eram fericit (existau destui şefi care să-ţi facă viaţa amară), eram mai liniştit atunci...

Romaneste, neromaneste, Attila are mare dretate. Prea au devenit bestseller-uri toate povestile astea cu sasi si svabi din Romania, iar prostii satului sunt romanii si, dupa cate se vede, si ungurii.

Comentariu neaprobat.