Judecătoarea Adriana Stoicescu: „Cum am permis noi acest cataclism ruşinos? Iertaţi-ne! Dacă puteţi”

Judecătoarea Adriana Stoicescu: „Cum am permis noi acest cataclism ruşinos? Iertaţi-ne! Dacă puteţi”

Judecătoarea Adriana Stoicescu, fost preşedinte al Tribunalului Timiş FOTO Arhivă

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, judecătoarea Adriana Stoicescu, fost preşedinte al Tribunalului Timiş, reclamă modul în care judecătorii români au permis ca „oameni absolut nevinovaţi” să fie „sacrificaţi cu seninătate şi plăcere perversă”.

Judecătoarea Adriana Stoicescu, fost preşedinte al Tribunalului Timiş s-a făcut remarcată în ultimii ani pentru mesajele dure în care descrie situaţia din justiţie, ajungând inclusiv să fie cercetată disciplinar pentru unele dintre postările sale. În urma cercetărilor Inspecţiei Judiciare, Stoicescu a scăpat nesancţionată, iar în ultimul mesaj de pe pagina de Facebook judecătoarea reclamă modul în care judecătorii au permis ca oameni, dovediţi nevinovaţi, să fie aresaţi şi „sacrificaţi cu seninătate şi plăcere perversă”.

Mesajul Adrianei Stoicescu vine ca o reacţie la cazul Rodicăi Constantinovici, fostă judecătoare, în prezent avocat, care a obţinut daune morale din partea Statului Român după ce a fost arestată într-un dosar DNA, iar ulterior a fost declarată nevinovată.

„Îmi reprim cu greu cuvintele de ocară, ştiind că mă expun, din nou, «şansei» de a fi declarată duşman al independenţei diverşilor eroi.  Dar, citind cartea doamnei avocat Rodica Constantinovici, fost JUDECĂTOR, nu mă pot opri să nu urlu: Cum a fost posibil aşa ceva? Cum am permis noi, judecătorii, acest cataclism ruşinos, acest derapaj total al puterii care distruge şi corupe umanitatea, normalitatea şi cele mai elementare drepturi?

Cum a fost posibil că într-o ţară europeană, aparent democrată, să asistăm nepăsători la un fenomen Piteşti, de rit nou, în care, în numele unei minciuni, au fost sacrificaţi, cu seninătate şi plăcere perversă, oameni absolut NEVINOVAŢI? Cum am putut să tăcem? Să întoarcem capul? Să preluăm pur şi simplu, minciunile,  doar pentru a fi noi înşine la adăpost?

Pentru a fi pe placul mulţimii în delir, care strigă «la puşcărie», fără să intereseze pe cineva, pe oricine, dacă oamenii aceia erau vinovaţi?”, scrie Adriana Stoicescu.

În postarea de pe pagina sa de Facebook, judecătoarea susţine că, la rândul său, ar fi ajuns să fie arestată dacă un infractor (fostul său concubin, condamnat pentru corupţie) ar fi denunţat-o în mod mincinos pentru a-şi salva pielea.

„Am fost salvată de un infractor”

„Am fost ameninţată, somată, sfătuită să tac. M-am gândit de nenumărate ori să plec, pentru că pot, liniştită, să pun robă în cui.

Am trecut pe lângă iad şi am fost salvată de un infractor, da, recunosc, ce nu a vrut să mintă pentru a-şi salva pielea. Altfel, acum aşteptăm, probabil inutil, liberarea condiţionată.

Dar, pentru numele Lui Dumnezeu, cum va puteţi privi în oglindă, autori şi complici, artizani ai acestor minciuni care au omorât oameni?

Cum puteţi dormi? Cum puteţi mânca? Va duceţi liniştiţi copiii la şcoală, ştiind că oameni nevinovaţi au murit din cauza însăilărilor voastre?

Din cauza dorinţei de a va vedea numele pe prima pagină a ziarelor? De a fi lăudaţi? De a vedea oamenii cum tremură în faţă voastră, cerşind milă, ştiind că aveţi drept absolut de viaţă şi de moarte asupra lor?

Au fost condamnaţi oameni în numele unei iluzii bine ticluite, transformată în armă politică.

Au putrezit la propriu în celule mizere, pline de gândaci, în mijlocul cărora trona câte un WC turcesc, în tip ce aşteptau, inutil, dreptatea.

„Mi-e ruşine că nu am văzut totul, că nu am urlat mai devreme”

Dreptatea noastră era strâmbă, pentru ea contau doar urletele televiziunilor, satisfacţia unor personaje care nu aveau ce caută în magistratură, dornice de preamărire şi mânate de satisfacţia meschină a omului mic care doboară un om, poate, mult mai mare. Doar pentru că poate”, mai scrie judecătoarea.

Adriana Stoicescu mai arată că „am asistat neputincioşi la pervertirea ideii de justiţie penală, devenită slogan de campanie, în timp ce marii şi adevăraţii hoţi erau bine mersi la adăpost de braţul lung al legii, furând liniştiţi în continuare”.

„Da, ştiu, cu o floare nu se face primăvară. Da, ştiu, vocea mea nu contează. Nu am în spate pe nimeni şi nici nu «am spate». Da, ştiu, nu voi putea schimbă nimic, iar absenţa mea nu va conta.

Dar, nu am dreptul să tac, pentru că am fost la un milimetru de dezastrul care a ucis oameni şi a aruncat dreptatea la gunoi. Mi-e ruşine că nu am văzut totul, că nu am urlat mai devreme şi că nu pot să îndrept nimic. Dar pot încă să vorbesc. Şi să spun: Iertaţi-ne… dacă puteţi….”, îşi încheie judecătoarea postarea de pe Facebook.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările