De ce Orientul Mijlociu este o regiune complicată şi greu de înţeles. Expert: „Plata e în vieţi şi destine”

Orientul Mijlociu este un spaţiu pe cât de pitoresc pe atât de greu încercat de istorie. Puţine sunt zonele în care să se fi amestecat atâtea populaţii şi culturi venite dinspre toate punctele cardinale precum acesta. Timişoreanul Adrian Stepan încearcă acum să desluşească întreg acest puzzle.

De la Şeherezada, la Lawrence al Arabiei, de la dictatorii din epoca noastră până la teroriştii precum Bin Laden, poveştile Orientului Mijlociu sunt fascinante, dar de multe ori şi sângeroase. Pentru a înţelege amalgamul de etnii şi religii care convieţuiesc, şi conflictele care s-au născut de-a lungul timpului, publicistul timişorean Adrian Stepan lucrează la o carte care să acopere un gol în oferta de istorie recentă în România despre Orientul Mijlociu. A conceput-o în stilul jurnaliştilor italieni, cu date istorice combinate cu întâmplări veridice şi consideraţii personale.  

“Am început să studiez Dreptul canonic islamic încă prin facultate. Ceea ce nu mi-a plăcut e că în România nu prea aveam material de studiu. Am căutat cărţi scrise de francezi sau de englezi. La noi nu s-a prea ocupat nimeni de Dreptul islamic, de Orientul Mijlociu mai sunt cărţi. Am început să analizez credinţa musulmană, istoriile ţărilor de acolo. Am fost în câteva rânduri în zonă, e important să discuţi cu oamenii, să vezi care sunt tradiţiile, obiceiurile. E un mozaic toată lumea asta, Orientul Mijlociu plus Magrebul”, a spus Adrian Stepan. 

Statele s-au născut ulterior Primului Război Mondial

Pentru a înţelege Orientul Mijlociu, este importantă cunoşterea gândirii islamice, de unde apar divergenţele dintre şiiţi şi suniţi sau între diferite alte confesiuni, care se reflectă şi în evenimentele sângeroase din prezent. E important de înţeles şi cum a apărut fiecare stat. 

“Pentru a înţelege ultimul secol, trebuie să ai o privire de ansamblu. Să vezi istoria ultimelor milenii, să înţelegi de ce e un amalgam de populaţii, care sunt premizele în care s-a creat o anumită religie, care e mentalul colectiv în diferitele regiuni. E important de ştiut cum au apărut aceste ţări. În regiunea asta e pregnant colonialismul, statele s-au născut ulterior Primului Război Mondial şi şi-au dobândit independenţa după al Doilea Război Mondial. Au fost creaţia Franţei şi Marii Britanii, în general. Eu au jucat rolurile de păpuşari în regiune. S-au creat Siria, Transiordania, Palestina, Irak etc., efectiv a fost definită în istoriografie ca o linie-nisip. S-a tras o linie. Aici e zona de interes franceză, dedesubt e cea britanică, apoi zonele de influenţă. Să luăm exemplul Irakului. A fost creat noul stat, dar graniţele cuprind şiiţi, suniţi şi kurzi, în nord. Zona sudică e complet diferită de zona de nord. În oraşe este o mentalitate complet diferită ca în zonele rurale. Au adunat britanicii semiţii şi credinţe care cu greu poţi să le pui împreună, de asta au apărut lupte interne, războaie civile”, a mai declarat Adrian Stepan.  

Kurzii din Irak au autonomie extinsă şi chiar au proclamat o independenţă

Saddam Hussein, care a condus Irakul între 1979 şi 2003, şi era sunit, a purtat un război sângeros împotriva kurzilor din Irak. A coordonat efectiv un pogrom împotriva kurzilor. 

“Kurzii sunt acele populaţii de la munte, cu o mentalitate şi o cultură complet diferite de ale suniţilor. Acum sunt divergenţe în Irak la nive intern între grupările şiite şi grupările sunite, apropiate cândva lui Saddam. Şiiţi au reuşit să formeze guvernul, dar zonele sunt greu de guvernat. Au apărut miliţii care luptă împotriva guvernului şiit. Kurzii au autonomie extinsă şi chiar au proclamat o independenţă, care nu a fost pusă în practică pentru că a intervenit armata naţională. Aşadar, dacă pui nişte oameni care nu prea au nimic de-a face unii cu alţii, plata e în vieţi şi destine”, a povestit Stepan.

„Au urmat lovituri de stat conduse în general de militari”

De ce apar dictatorii în Orientul Mijlociu? “E stadiul de evoluţie a unor societăţi care se află mult în urmă din punct de vedere al culturii politice. Spaţiul acesta, nordul Africii, Levantul, partea vestică a Siriei, a fost stăpânit de turci, aparţinea de Imperiul Otoman. În centrul peninsulei Arabiei erau stăpâni beduinii. Odată ce s-au eliberat de sub Imperiul Otoman, nu exista o conştiinţă prea bine închegată. Nici naţională, nici identitară, grupurile etnice erau foarte divizate. S-au trezit idependenţi. În primă fază au fost alegeri libere, dar în scurtă vreme au urmat lovituri de stat conduse în general de militari. Deţinând puterea armelor, evident că şi-au arogat atribuţii mai largi decât ar fi putut într-un stat din Europa Occidentală. Pe urmă a apărut influenţa URSS-ului, care a ajutat grupări militare care luptau pentru putere”, a explicat Adrian Stepan.

Aşa a rămas în Siria Hafez Al Assad din 1971 până în 2000, când a decedat şi a trecut succesiunea fiului său, colonelul Muamar al Gaddafi, care a condus Libia între 1969 şi 2011, ori Saddam Hussein, care a condus Irakul între 1979 şi 2003.

Iran - o poveste aparte

Iranienii au o istorie mai aparte, ei nefiind arabi, ci perşi. Este o ţară multiculturală, cu multe grupuri etnice şi lingvistice. Cele mai mari sunt persanii (61%), azerii (16%), kurzii (10%) şi lurii (6%).

“Ei sunt arieni. Iranul are o istorie aparte. Iranul e Persia antică. Există o statalitate perpetuată de generaţii, faţă de zonele din sud, unde sunt arabii adevăraţi. Ei şi-au însuşit şiismul. Şiismul e mai strict de sunismul. Identitatea religioasă le-a dat o conştiinţă individuală mai pregnantă faţă de toţi cei din jur. Iranul nu ar fi trebuit să ajungă în situaţia în care se află, dar din păcate s-a dus înspre dictatură. Dacă în restul ţărilor au fost implicaţi mult agenţii Moscovei, în Iran, în anii ’50 a fost ales un prim-ministru, Mosaddegh, care a încercat să democratizeze cât se poate de mult statul şi să limiteze intersele companiilor petroliere care activau acolo. Din păcate, Marea Britanie, cu ajutor CIA, l-au tras pe linie moartă, a rămas şahul să conducă, şi având puterea în mâinile sale a conus ţara spre dictatură. E adevărat că drepturile civile erau mult mai bine respectate. A avut loc apoi, în 1979, acea revoluţie islamică, ajungând la putere liderul Khomeini şi creat republica islamică. A urmat un regim autoritar de factură religioasă”, a afirmat Stepan.

Coronavirusul a pus în umbră uciderea lui Soleimani

Chiar înainte de apariţia pandemiei de coronavirus, americanii l-au lichidata pe Quassem Soleimani, şeful Forţelor de elită Quads din Iran, declânşând o alertă la nivel internaţional. Ca prin minune, tema a fost uitată, toată atenţia fiind îndreptată spre lupta împotriva unui inamic invizibil, coronavirusul SARS-cov2. 

“Uciderea lui Soleimani a coalizat cumva lumea. În momentul în care ucizi o figură emblematică a regimului, chiar dacă nu a fost iubit de toţi, era văzut de multă lume ca un erou. Chiar exprima acea mândrie iraniană, avea şi o prestanţă. Chiar mulţi dintre contestatarii regimului îl văd ca pe un erou. A fost ucis, pe urmă a venit COVID-ul. A fost o perioadă complicată, mulţi analişti se aşteptau la o ripostă din partea Iranului. Deşi în afară de acţiuni de gherilă, Iranul nu are nici măcar o aviaţie cumsecade. E adevărat că nici SUA nu are de gând să invadeze Iranul, care are o populaţie de peste 60 de milioane şi cu geografia lor, ar putea fi un dezastru. S-a stins ameninţarea. Au trans şi iranienii nişte rachete spre o bază americană din Irak, dar după ce în prealabil au anunţat bombardamentul, aşa au fost distruse nişte clădiri şi cam atât”, a mai declarat Adrian Stepan. 

Conflictul din Siria 

Ultimul dintre conflictele din Orientul Mijolciu a fost cel din Siria, o ţară unde se luptă şiiţii, suniţii, alawiţii şi kurzii, Statul Islamic, forţele guvernamentale conduse de preşedintele Bashar-Al Assad, opoziţia, forţele ale Statelor Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Turcia. 

“În Siria, mare parte din teritoriu a fost recucerit de trupele guvernamentale cu un mare ajutor din partea lui Putin. Siria e guvernată de familia Al Assad şi apropiaţii lor. Ei fac parte dintr-o minoritate, cea alawită. Această minoritate a trăit de secole în munţii de la graniţa cu Libanul. E o sectă a şiismului, au împrumutat multe practici din creştinism, probabil datorită contactelor cu cavalerii şi misionarii creştini care au ajuns în acea parte. Hafez a ajuns la putere, în 1970, pe fondul unei lovituri de stat militare de inspiraţie socialistă. Siria a fost un stat laic. Legăturile cu Moscova erau pregnante şi a existat o înţelegere între toate comunităţile religioase. Creştinii şi-au practicat fără probleme credinţa, la fel suniţii – care sunt majoritari, alawiţii şi şiiţi. Totuşi, a existat acestă nemulţumire, că un minoritar conduce Siria, fără a avea o susţinere ideologică a populaţiei majoritare. Era clar pentru Basar al Assad de prin 2005-2006 că va avea probleme. Chiar dacă Siria nu promova terorismul islamic”, a mai afirmat Stepan. 

Cum a fost îngenunchiat ISIS

Basar al Assad nu a democratizat Siria, dinpotrivă s-a apropiat de Iran, pentru sprijin, iar după ce americanii l-au înlăturat pe Saddam Hussein, şi a apărut Primăvara Arabă în Tunisia, era clar că valul va ajunge şi în Siria.

“Exista o popupulaţie nemulţumită în Siria. Nivelul de trai scăzuse, în nord apăruse probleme cu migraţia populaţiei rurale la oraş, în 2006 apăruse una dintre cele mai mari secete din regiune, care a durat cinci ani. Au apărut manifestaţii populare, dar guvernul a reacţionat brutal. Au fost morţi, arestaţi, procese sumare, ceea ce a dat apă la moară statelor din jur care îl voiau îndepărtat pe Assad, în frunte cu Arabia Saudită. Violenţele şi măsurile luate împotriva propriilor cetăţeni au creat o presiune ţi în SUA, în favoarea îndepărtării lui Assad. Din 2012, erau cheltuiţi cam un miliard de dolari pentru a înarma şi pregăti grupările rebele. Aceste revolte au fost sprijinte în prima fază de Arabia Saudită şi mai multe servicii secrete occidentale şi americane. Ruşii, cu cele două baze de la Mediterană, s-au văzut ameninţaţi de insurgenţi. Aşa că au intervenit şi ei în Siria. Apăruse şi Statul Islamic – tot împotriva lui Assad, formată în mare parte de suniţi, aşa că nimeni din occident nu mai putea susţine opoziţia siriană. ISIS dorea să facă un califat acolo. Ei erau împotriva tuturor. Înainte de apariţia ISIS, mare parte din opoziţie era formată din fundamentalişti suniţi. Mai erau şi câteva grupuri moderate, cu care ISIS a început să se ciocnească. Până la urmă au fost învinşi de forţele guvernamentale sprijinite de Rusia. Un mare merit au avut kurzii din nord, care i-au blocat, apoi un merit au avut şi iranienii care-l spijineau pe Assad, iar din 2017 au venit loviturile aeriene ale statelor occidentale, SUA şi ale Iordaniei”, a mai explicat Stepan. 

Două focare: Libia şi Liban

Momentan, în Orientul Mijlociu e pace, toată lumea se concentrează pe coronavirus. Rămân însă două focare mari, în Libia – unde momentan este o anarhie, cu un guvern care nu mai stăpâneşte o mare parte din teritoriu, şi Liban, ţară ajunsă în colaps economic şi este ameninţată de războiul civil. 

“În Libia e război civil, s-a implicat Turcia, Rusia e iară implică, Franţa are interese economice, Italia la fel. Acolo e un guvern de uniunea naţională de la Tripoli, dar care nu mai stăpâneşte toată ţara, în nord sunt trupele conduse de mareşalul Afshar. Probleme mari sunt şi în Liban, să vedem ce se va întâmpla în Maroc, unde se va pune problema succesiunii la tron, deşi aici a fost linişte. Algeria a avut alegeri, Tunisia e OK. Sunt şi interminabilele discuţii cu privire la Palestina, un loc foarte complicat. Dar iată că pandemia de coronavirus a oprit şi migraţia. Chiar apăruse o ştire, că Statul Islamic şi Al Qaida recomanda fidelilor să evite Europa fiindcă e un focar de COVID. Presiunea există şi se va accentua, pentru că această criză sanitară va crea o economică. În regiunea Sahel, de sub Sahara africană, se acutizează problemele, activitatea fundamentaliştilor va fi greu de stăvilit, au loc zilnic crime. Acolo apare un nou punct de migraţie, care prin Libia – care nu poate fi gestionată, se va îndrepta spre Europa”, a încheiat Adrian Stepan.

Vă mai recomandăm şi:

Ţările în care poţi fi condamnat la moarte dacă eşti gay. Harta homosexualităţii în lume

INTERVIU Adrian Cioroianu: „Singurul marinar cu care nu m-am înţeles a fost Traian Băsescu“