Medic asimptomatic, testat o dată la trei zile în spital, în timp ce soţia cu simptome nu e testată: „Ce risipă cumplită într-un sistem medical sărac“

Mihai Muntean şi soţia lui, Irina, sunt medici. FOTO: Arhivă personală

Medicul Mihai Muntean, pacient cu COVID-19 fără simptome internat în Spitalul de Boli Infecţioase din Târgu-Mureş, este testat la fiecare 3 zile de circa trei săptămâni. Tot de trei săptămâni aştepată să fie testată şi soţia lui, care a cerut acest lucru, deoarece ea şi copiii au manifestat simptome de COVID-19.

Medicul mureşean Mihai Muntean este, de 4 săptămâni, internat cu COVID-19. După o săptămână a devenit total asimptomatic şi de atunci aşteptă, în spital, negativarea testului. În schimb, soţia şi copii au cerut să fie testaţi deoarece au avut simptome, dar de trei săptămâni de când aşteaptă testul, s-au vindecat. „În aşteptarea acelui test de la DSP au trecut 3 săptămâni, au avut si copiii febră, cefalee, disfagie, probabil am facut si anticorpi (mi-am dozat anticorpii Ig G, aştept rezultatul). Acum, trăind experienţa internării prelungite şi fără sens a soţului meu, mă bucur că nu m-au testat. Evident, am stat toţi în carantină la domiciliu, însă mi-am putut continua munca (telemedicina) şi am putut onora reţetele cronice a sute de pacienţi. Ce castigam dacă mă internau în spital 4 săptămâni? Ce se intampla cu cei 2 copii si soacra cu demenţă care locuieşte cu noi?”, a scris Irina Muntean pe pagina de Facebook. 

„Sunt extrem de dezamăgită şi supărată”

Medicul mureşean a povesteşit, sâmbătă, „aventura” prin care a trecut familia: „Astăzi se împlinesc 4 săptămâni de când soţul meu, dr Muntean Mihai, este internat la clinica Infecţioase 1 cu Covid, în urma unui test pozitiv Sars-Cov 2 făcut în privat. Sunt extrem de dezamăgită şi supărată de modul în care autorităţile gestionează testarea persoanelor cu simptome usoare şi internarea forţată şi îndelungată a celor găsiţi pozitivi. Între 30 martie şi 4 aprilie amândoi am avut simptome uşoare de viroză (cefalee, mialgii, disfagie, subfebrilităţi), am sunat la DSP şi NU au vrut să ne testeze, deoarece simptomatologia era prea uşoară, chiar dacă legea spune că e prioritară testarea cadrelor medicale simptomatice.

Între timp, Mihai a început să se simtă mai rău, a făcut febră şi s-a aranjat testarea în privat, contra cost în 3 aprilie (de ce doar pentru el, nu voi şti niciodată....) A 2-a zi ne-a venit rezultatul pozitiv şi a fost internat la Clinica de Infecţioase 1. După 1 săptămână a devenit total asimptomatic şi de atunci aşteptăm negativarea testului, care i se repetă tot la 3 zile. A schimbat de atunci şi 3 colegi de cameră, fiecare cu încărcătura lui virală... si noi tot aşteptăm negativarea a 2 teste la diferenţa de 24 ore, în condiţiile în care nu i se mai dă niciun tratament în spital de 2 săptămâni, are analizele perfecte şi radiografia toracică normală. Şi ca Mihai al meu probabil sunt sute....”

„Ce risipă cumplită intr-un sistem medical sărac”

Irina Muntean susţine că procedura de testare trebuie regândită, menţionând că în Vest pacienţii asimptomatici nu sunt internaţi în spital:

„Ce risipă cumplită intr-un sistem medical sărac şi ce burn-out inutil pe personalul din secţiile Covid! Ca să nu amintesc aici de depresia pacienţilor şi familiilor!

Si încă o întâmplare care arată profesionalismul DSP Mureş:

Luni, 6 aprilie, panicată de faptul că încă aveam subfebrilitati si fiind cu diabet zaharat de tip 1 de 36 ani si boala celiaca de 7 ani, am sunat din nou la DSP şi am cerut cu insistenţă să mă testeze, am vorbit cu vreo 4 persoane, mă trimiteau de la unul la altul.... în fine, mi-au spus că se vor consulta între ei dacă este sau nu oportun să mă testeze şi mă vor anunţa....

În aşteptarea acelui test de la DSP au trecut 3 săptămâni, au avut si copiii febră, cefalee, disfagie, probabil am facut si anticorpi (mi-am dozat anticorpii Ig G, aştept rezultatul).

Acum, trăind experienţa internării prelungite şi fără sens a soţului meu, mă bucur că nu m-au testat. Evident, am stat toţi în carantină la domiciliu, însă mi-am putut continua munca (telemedicina) şi am putut onora reţetele cronice a sute de pacienţi. Ce castigam dacă mă internau în spital 4 săptămâni? Ce se intampla cu cei 2 copii si soacra cu demenţă care locuieşte cu noi?

Sunt ferm convinsă că trebuie regândită toată procedura. Suntem prea săraci să transformăm spitalele in hoteluri, să blocăm medicii, şi aşa puţini, internati câte o lună prin spitale, să obosim suplimentar personalul medical de pe secţiile Covid şi să irosim materiale specifice de protecţie şi teste PCR, care nu sunt ieftine, să ne batem joc de echilibrul psihic şi emoţional al familiilor care contactează virusul. In tarile din Vest nu se interneaza pacienţii pozitivi asimptomatici, pe cei simptomatici internaţi ii externează când sunt ok şi fără să mai risipească atâtea teste PCR. Gândiţi-vă, oricare dintre voi aţi putea fi în curând în locul nostru!”