„Crucile de jurământ“ - obicei unic în România. Cum sunt iertaţi după moarte ţăranii de pe Văile Şuşiţei şi Gilortului care jură strâmb

Pe marginea drumurilor din mai multe comune gorjene sau chiar pe trunchiurile copacilor se află cruci din lemn de diferite culori, pictate cu diferite figuri religioase. Sunt „crucile de jurământ“, la care s-ar odihni, conform tradiţiei, sufletul rudelor decedate

Călătorii care trec prin partea de sud a judeţului Gorj vor avea surpriza să vadă în sate diverse cruci ciudate, răsfirate pe marginea drumului, iar uneori puse chiar prin copaci. Aceste cruci se pot întâlni pe Valea Şuşiţei sau pe cea a Gilortului, în localităţi cum ar fi Vladimir, Licurici, Aninoasa, Hurezani, Jupâneşti sau Stejari. 

Pe mai toate crucile se întâlneşte următoarea expresie: „Cruce pentru robul lui Dumnezeu“ sau „Se pomeneşte robul lui Dumnezeu“. Astfel, pentru fiecare persoană decedată, familia pune „o cruce de jurământ“.

„Crucile de jurământ“ mai sunt denumite „casa sufletului“ pentru că, potrivit tradiţiei populare, sufletul, după ce iese din trup, călătoreşte prin locurile cunoscute vreme de 40 de zile. După pelegrinarea sa, sufletul s-ar odihni la crucea de lemn, de jurământ. Astfel, sătenii merg la 40 de zile de la decesul celui drag şi aşează aceste cruci la poartă care, practic, le dublează pe cele obişnuite, plasate în cimitir, pe morminte. 

PENTRU IERTAREA SUFLETELOR

În comuna gorjeană Licurici, „crucile de jurământ“ sunt întâlnite la tot pasul: nu doar în cimitire, ci şi pe marginea drumurilor sau în faţa caselor. Sunt cruci care dăinuie şi de sute de ani. Localnicii păstrează cu sfinţenie acest obicei, chiar dacă nu-i cunosc aşa de bine semnificaţiile. Ştiu doar că „aşa e bine“ sau „aşa s-a pomenit“ şi respectă întocmai acest ritual ancestral. 

„Se pun pentru cei care decedează. «Crucile de jurământ» se pun la poarta casei, iar cele de pomenire, la cimitir. Aşa este obiceiul la noi în comună ca să-i ierte pe cei care se duc în lumea cealaltă.  Am făcut şi eu astfel de cruci. Fiecare dă cât vrea când face o asemenea curce“, spune Aurel, în vârstă de 62 de ani.

La marile sărbători, familia persoanei decedate şi pomenite vine şi aprinde lumânări atât în cimitir, la crucea de pomenire, cât şi la cea de jurământ. „Se fac două cruci. Una se pune la capul mortului - care este de pomenire - şi cealaltă se pune în altă parte. Se fac la şase săptămâni. Se zice că orice om depune un jurământ când moare şi aşa s-a lăsat din tată în fiu. Am făcut două «cruci de jurământ» pentru părinţii mei. Pe cele vechi le lăsăm să putrezească. Nu este bine să le luăm din locul lor. De când mă ştiu eu este obiceiul acesta. Şi părinţii noştri, tot la fel au procedat. La zilele de sărbători, venim şi aprindem lumânări“, ne explică Florica Dobromir, de 71 de ani. 

Un alt obicei care se mai păstrează în aceste localităţi gorjene este ca fiecare fântână să aibă câte o icoană, care se pune acolo abia după ce a fost sfinţită. „Este icoana fântânii. Când se face câte o fântână, vine părintele şi o sfinţeşte. Atunci se pune o icoană şi părintele face o slujbă ca să sfinţească fântâna. Se mai pun nouă colaci şi nouă căni“, ne lămureşte Florica Dobromir. 

PICTORUL „CRUCILOR DE JURĂMÂNT“

În comuna Licurici sunt câţiva localnici care se ocupă de pictarea „crucilor de jurământ“. „Nu vă duceţi la Victor! Ăla face nişte caricaturi. Nu e aşa bun. Duceţi-vă la nea Dan, care este şi clopotar“, ne îndeamnă câţiva localnici. Nea Dan locuieşte peste un mic pârâu. Recunoaşte cu greu că se ocupă de pictarea „crucilor de jurământ“, probabil de frica „antifraudei“ care a băgat spaima nu doar în patroni. 

„Nu am mai pictat asemenea cruci în ultimul timp. Desenul este o pasiune încă din copilărie. Nu am urmat cursuri speciale şi nici nu m-a învăţat cineva. Pur şi simplu mi-a plăcut. A fost o perioadă când m-a pasionat foarte mult, dar acum am lăsat-o mai moale. Vin oamenii şi îmi cer să le pictez crucile. Fiecare dă cât vrea, 10-20 sau 30 de lei. Aici e lumea săracă. Trag şi clopotul la biserică, trebuie să se ocupe cineva şi de treaba asta“, ne spune nea Dan. 

Primarul comunei Licurici, Liviu Drăgulescu, explică şi el că obiceiul „crucilor de jurământ“ este păstrat cu sfinţenie de localnici şi că fiecărei persoane decedate i se ridică „o cruce de jurământ“. „În părţile noastre, tradiţia este păstrată de toată lumea, care ridică o «cruce de jurământ» pentru cei decedaţi. Oamenii nu ştiu foarte bine semnificaţia acestui obicei. Ştiu doar că aşa este bine şi îl păstrează. Puţini ştiu că sunt făcute pentru iertarea păcatelor celor care au minţit în decursul vieţii. Cred că toată lumea a spus cel puţin o minciună în viaţă, astfel că «crucile de jurământ» se fac pentru toţi morţii“, spune primarul.

EXPLICAŢIA PREOTULUI

Părintele Dragomir Ţicleanu, din localitatea Vladimir, spune că respectiva „cruce de jurământ“ se pune la pomana de 40 de zile a celui plecat dintre cei vii, atunci când rudele dau de pomană pat, masă, haine şi alte obiecte. Potrivit acestuia, „crucile de jurământ“ au atât rolul de a-i ierta pe cei morţi de jurămintele „strâmbe“ făcute, cât şi de a-i pomeni. 

„La mine la Ţicleni, unde m-am născut, nu există acest obicei. Aici am aflat de la enoriaşi despre el. «Crucile de jurământ» au mai multe semnificaţii în această zonă. Unii săteni spun că fiecare om în viaţa sa face jurăminte strâmbe şi această cruce are rolul de a-l absolvi de acele jurăminte, alţii spun că este o cruce de pomenire care se pune pe marginea drumului pentru ca trecătorii să îşi amintească de cel trecut în nefiinţă. Se mai pun cruci, dar mai mici ca dimensiune, în copaci, la fântânile care se slobozesc - adică se sfinţesc la şase săptămâni de la deces. Avem astfel de cruci şi în curtea unor biserici. Cele mai multe sunt, însă, pe marginea drumului, explică preotul Ţicleanu.

 MUZEUL CRUCILOR DE LA MĂCEŞU 

Etnologul Pompiliu Ciolacu, directorul Palatului Copilului din Târgu Jiu, a studiat semnificaţiile crucilor de diferite feluri: „«Crucile de jurământ» sunt făcute pentru iertarea păcatelor pe lumea cealaltă a celor decedaţi care au minţit pe parcursul vieţii sau au jurat strâmb. În comunele din sudul judeţului se mai întâlnesc şi alte tipuri de cruci. Există şi cruci de căpătâi, aşezate la mormântul mortului, dar există şi cruci de trecere, cruci aşezate lângă podeţe, sau ape, amintind faptul că pe acolo se află o trecere, având simboluri care mai de care mai interesante, în funcţie de specificul zonei, dar rolul lor este de spălare a păcatelor. Ar mai fi şi crucile de izvoare, care sunt aşezate, de obicei, în apropierea unei ape, unui râu, sau unei fântâni, amintind că acolo există o sursă de apă“. 

În urmă cu mai mulţi ani, Pompiliu Ciolacu a avut ideea înfiinţării unui muzeu al crucilor. Astfel, a adunat peste 130 de cruci de diferite feluri, unele vechi şi de sute de ani, şi le-a dus în satul Măceşu, de lângă oraşul Târgu Cărbuneşti. Astfel, a luat fiinţă Muzeul Crucilor din Gorj, care este unic în România. „S-a finalizat partea interioară şi cea exterioară. Se va realiza un postament de beton pentru cruci, astfel încât să nu mai fie băgate în pământ şi să putrezească. Acolo sunt cruci de pomenire pentru marii noştri oameni de cultură şi politică. Probabil că muzeul nu va fi niciodată gata, pentru că an de an vom aduce mai multe cruci. Nu prea există spaţiu suficient. Este la început şi sperăm că notorietatea va creşte de la un an la altul“, încheie etnologul.