Cea mai veche aşezare umană din Europa a existat în Peştera Cioarei, din comuna lui Brâncuşi. A dat denumirea unei perioade din istorie

Peştera Cioarei în care s-a găsit una dintre cele mai vechi aşezări umane din Europa

Peştera Cioarei din satul Boroşteni, comuna Peştişani, acolo unde s-a născut şi marele sculptor Constantin Brâncuşi, are o importanţă majoră în istoria omenirii. Aici s-a găsit una dintre cele mai vechi aşezări umane din Europa.

Urmele existenţei umane descoperite în peşteră datează de aproximativ 50.000 de ani. Omul de Neanderthal şi, mai târziu, Homo Sapiens, omul de astăzi, au trăit în această peşteră, ascunsă privirii în desişul vegetaţiei unui versant al Munţilor Vâlcanului.

„Geografic, este amplasată la circa 350 metri altitudine absolută şi 30 de metri altitudine relativă faţă de pârâul Bistricioara, afluent al Bistriţei. Din punct de vedere al suprafeţei are 27 de metri lungime, şapte metri lăţime, ocupând o suprafaţă de 85 metri. Prin poziţionarea sa geografică, peştera a oferit omului paleolitic un cadru natural extrem de prielnic pentru exploatarea resurselor prin vânătoare, ca urmare a pendulării animalelor între munte şi depresiunea care se deschide generos la ieşirea apelor din zona montană. Vastitatea petrografică (n.r. - ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din punctul de vedere al compoziţiei lor mineralogice şi chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarţa Pământului) din albia Bistricioarei a fost un alt element favorabil pentru instalarea Omului de Neanderthal în peştera Cioarei ulterior şi a lui Homo sapiens sapiens, atras în special de elementele strategice şi microclimatice ale peşterii: orientarea sud-vestica a intrării, absenţa curenţilor, lipsa umidităţii, dimensiuni reduse“, ne explică Dumitru Hortopan, director al Muzeului Judeţean Gorj. 

Cel mai vechi habitat paleolitic din ţară

În peşteră s-au făcut timp de zeci de ani săpături arhelogice. Unul dintre cei mai cunoscuţi arheologi români, Marin Cârciumaru, a fost atras de tezaurul ascuns în această peşteră şi timp de peste 20 de ani a făcut săpături pentru scoaterea acestuia la lumină.

„Debutul cercetării arheologice este marcat în anul 1955 de către C.S. Nicolaescu Plopşor şi C.N. Mateescu, când s-a efectuat o secţiune săpându-se până la adăncimea de patru metri. Investigaţiile au fost relevate în anul 1973 de către Marin Carciumaru, care a stabilit, în urma analizelor făcute pe polen cel mai vechi Musterian din Romania. Aceste cercetări promiţătoare au determinat desfăşurarea, din anul 1979, a unor săpături arheologice sistematice care au fost monitorizate cu intermitenţe tot de către Marin Cârciumaru. În anii ’90 ai secolului al XX-lea, cercetările de la Peştera Cioarei s-au efectuat în cadrul unei echipe interdisciplinare româno-belgiano-franceze. Astfel, cercetările complexe derulate în acest interval temporal au surprins că habitatul paleolitic din Peştera Cioarei este cel mai vechi din ţară cu o situaţie stratigrafică clară, cu cea mai bogată colecţie de utilaj litic (n.r. utilaje realizate prin cioplirea pietrei) dintr-o aşezare de peşteră şi cu interesante mărturii de artă paleolitică din ţara noastră. Tipurile petrografice depistate macroscopic in stratele de la peştera Cioarei utilizate la manufacturarea utilajului litic au fost: granitele, calcarele, cuartolitele, bazaltele, riolitele, gresiile, care au fost procurate din apropierea locuirii paleolitice,

a mai arătat Dumitru Hortopan. 

În peşteră au trăit strămoşul ursului, rinocerul şi mistreţul

În peştera Cioarei au trăit mai multe specii de animale, unele dintre ele dispărute cu mult timp în urmă.

„Din punct de vedere paleontolitic, analizele faunistice au reliefat existenta ursului de peşteră, cevidelor, rinocerului, mistreţului, rozătoarelor, păsărilor şi gasteropodelor. Analizele paleontolitice efectuate pe eşantioanele din peştera Cioarei dovedesc prezenţa pădurilor de conifere şi foioase“, explică Dumitru Hortopan, doctor în istorie.

Peştera Cioarei a fost locuită în urmă cu 50.000 de ani 

Potrivit lui Dumitru Hortopan, analizele de laborator au indicat faptul peştera a fost locuită în urmă cu peste 50.000 de ani. De asemenea, oamenii care au trăit aici au avut o anumităp cultură şi o viaţă spirituală.

„Studiul materiei prime indică o aprovizionare, în primul rând locală, fără îndoilă din pârâul cel mai apropiat, Bisticioara. Astfel, omul paleolitic din peştera Cioarei şi-a confecţionat aşchii, lame, lamele, racloare sau găleţi. Alte categorii materiale prezente sunt recipientele de ocru, piese de podoabă - pandantive, mărgele - din os sau rocă. Cronologia absolută a locuirii paleolitice din Peştera Cioarei, bazată pe datări 14C la prestigiosul laborator din Groningen, depăşeşte la unele mostre 50.000 de ani“, arată Dumitru Hortopan într-o lucrare de specialitate“, mai arată Dumitru Hortopan.

Una dintre cele mai importante aşezări din paleolitic 

Oamenii care au trăit în Peştera Cioarei aveau o cultură aparte. aveau un cult pentru craniul ursului de peşteră şi se tatuau. „Aşa cum afirma şi profesorul Marin Cârciumaru, Peştera Cioarei este una dintre aşezările cele mai importante pentru paleoliticul din România, care oferă cel mai vechi Musterian depistat până acum în ţara noastră, cu o viaţă spirituală reflectată prin tatuajul corporal şi facial, precum şi prezenţa cultului craniului ursului de peşteră. Din peştera Cioarei s-a recoltat cea mai mare colecţie de utilaj litic pentru o aşezare de peşteră, cu o varietate de piese de podoabă şi de artă, elemente ale vieţii spirituale care dominau comunităţile respective“, mai precizează Dumitru Hortopan.

Peştera Cioarei a dat denumirea unei perioade istorice, cunoscută sub numele „Interglaciarul Boroşteni“, care se caracterizează printr-o perioadă majoră de încălzire, echivalentă cu ultimul interglaciar al Pleistocenului.