Bucureştenii din Tismana care au renunţat la viaţa din Capitală, pentru a se însănătoşi. „Aş muri foarte repede dacă m-aş mai duce în Bucureşti“
0
Mai multe familii de bucureşteni au renunţat la viaţa din Capitală, pentru a trăi în localitatea gorjeană Tismana, la poalele munţilor. Au luat această decizie la recomandarea medicilor, în urma unor probleme de sănătate. Acum, după câţiva ani petrecuţi în Tismana, bucureştenii spun că nu ar mai putea să trăiască în Capitală.
Soţii Mihai şi Cornelia Toth s-au mutat în Tismana în urmă cu aproximativ opt ani. Cornelia a suferit un infarct şi medicul i-a recomandat să îşi schimbe mediul de viaţă, dacă vrea să îşi prelungească existenţa, iar cel mai bine ar fi să aleagă o localitate cu aer curat. „Medicul i-a recomandat să părăsească Bucureştiul, pentru că poluarea este mare. Ea a avut un stent“.
Cornelia Toth a fost şef la serviciul administrativ al ICRTI Bucureşti, cel mai mare depozit de aprovizionare textile şi încălţăminte din Bucureşti, care furniza marfă pentru patru judeţe. După Revoluţie, s-a angajat la Paniro, o fabrică de pâine, ca şef de sală. Soţul ei a fost şef de depozit şi contabil tot la ICRTI Bucureşti.
Cornelia a avut un şoc când a venit prima dată la Tismana. Singura legătură era nora ei, originară din Târgu Jiu, dar nu cunoştea pe nimeni în Tismana: „Mi-a spus că dacă vreau să-mi prelungesc viaţa să merg la aer curat şi la linişte. Eu i-am spus fiului să vindem locuinţa din Bucureşti şi să ne găsim o casă la munte. Când am ajuns prima dată aici a fost un şoc, pentru că locuinţa era la roşu, fără uşi, fără geamuri, fără gard, iar lângă casă păşteau vacile. Noi am stat o viaţă la bloc, în cartierul Balta Albă“.
„Ne punem singuri toate legumele“
Cu timpul, soţii Toth s-au obişnuit cu viaţa de la ţară, iar din punct de vedere al sănătăţii lucrurile stau perfect. „Sunt medicamente pe care nu simt nevoia să le iau. Eu iau opt medicamente pe zi. Când am mers ultima dată la doctor mi-a spus că nu e nevoie să le mai iau pe toate“, ne spune Cornelia.
Soţii Toth şi-au amenajat şi o grădină, de unde îi mai duce legume fiice care trăieşte în Bucureşti. „Priveliştea este minunată. Primăvara şi până toamna avem tot felul de flori. Prima dată când am venit ne-am făcut răzoare şi ne-am scris ca la grădina botanică ce avem acolo, pentru că nu ştiam cum să deosebim legumele de buruieni. Eram jalnici. Am luat-o de la zero cu grădinăritul. Nu ştiam la ce distanţă se plantează, cum să le copilim. Soţul mergea mereu să-i întrebe pe vecini. Acum ne punem singuri toate legumele, de la varză, mazăre şi până la ceapă sau fasole. Ne tot spun copiii că de ce muncim la grădină, dar ne plictisim, iar munca înnobilează omul. În plus, mişcarea este bună pentru organism“, ne povesteşte Cornelia.
„Ţuica de aici este formidabilă“
Mihai s-a adaptat mai uşor la viaţa de la ţară. Este prieten cu toţi vecinii şi mai ales cu cei care s-au mutat din Bucureşti. În plus, îi place ţuica pe care o fac localnicii mai mult decât orice coniac dintr-un restaurant bucureştean. „Oamenii sunt liniştiţi şi nu s-a întâmplat ca vreodată să ni se fure ceva. Pentru mine a fost mai uşor să mă acomodez, pentru că eu mă adaptez uşor. Mi-am făcut prieteni peste tot. Ţuica de aici este formidabilă, pe când în Bucureşti eşti nevoit să consumi băuturi de tot felul care nu sunt aşa de curate“.
„Mai mult de cel mult patru zile nu pot să stau în Bucureşti“
Soţii Toth spun că nu s-ar mai putea întoarce la viaţa din Bucureşti şi la atmosfera din metropolă: „Am mers în vara anului trecut la Bucureşti, la copil, şi de când am coborât din maşină şi până la metrou nu puteam să mai respir. Era un aer aşa de încărcat. «Chiar aşa, în câţiva ani am uitat atmosfera din Bucureşti?», i-am spus soţului“.
De asemenea, Mihai ne mărturiseşte că nu poate să reziste mai mult de patru zile în Bucureşti:
„Am trăit 40 de ani în Bucureşti, pentru că sunt de origine vâlcean, şi acum mai mult de patru zile nu pot să stau în Bucureşti. Cred că aş muri foarte repede dacă m-aş mai duce în Bucureşti“.
Soţii Toth au doi copii, un băiat care de trei ani trăieşte în Spania şi o fiică aflată în Bucureşti,
Nepoatei aflată în România îi place foarte mult să vină la Tismana. „Nepoţica mi-a spus: «Buni, cât timp o să trăieşti eu vin la tine. Vine de piţărăi. A venit şi cu trei colegi de liceu“.
Viaţa pe care soţii Toth o duc în Tismana este liniştită. „Am un şezlong pus sub nuc pe care mai stau şi citesc o carte atunci când este frumos. Uneori, câmpul din spatele casei se umple de berze“, ne spune Cornelia. Atunci când simt nevoia să evadeze se urcă în maşină şi pleacă în staţiunea Băile Herculane, aflată la aproximativ 70 de kilometri.
Antrenorul de fotbal care a plecat din Bucureşti la Tismana
Dan Suciu are 64 de ani şi a venit în Tismana după ce a fost diagnosticat cu astm. A fost fotbalist şi este antrenor de fotbal cu licenţă UEFA.
Este născut în Bucureşti, dar de aproximativ 10 ani trăieşte în Tismana. „Am făcut un astm. Nu am înţeles cum am căpătat această boală la o vârstă destul de înaintată. L-am depistat la vârsta de 51 de ani, iar medicul mi-a spus că tratamentul este bun, dar din cauza poluării nu are efect şi că ar fi bine să ne mutăm în provincie. Nu aveam pe nimeni în provincie, decât nişte verişori în zona Sibiu. Am început să tatonăm, să vedem preţurile, iar în Sibiu erau exorbitante şi nu puteam să ne cumpărăm o casă, aşa cum ne doream, dacă vindeam apartamentul din Bucureşti. Am încercat şi în zona Apuseni şi acolo a fost aceeaşi situaţie. Apoi am încercat să vedem preţurile acolo unde am fost în concedii. Întâmplarea a făcut să venim într-un concediu la Tismana, la familia Jerca. L-am contactat şi ne-a găsit mai multe terenuri disponibile. Soţiei i-a plăcut această zonă şi ne-am apucat şi am construit. Am cumpărat un teren în suprafaţă de aproximativ 3.000 de metri pătraţi. Cu banii de pe apartamentul din Bucureşti am construit casa“, ne povesteşte Dan Suciu cum a venit în Tismana.
La fel ca în cazul Corneliei, Dan Suciu se simte foarte bine şi nu mai are probleme de sănătate: „Astmul este ţinut sub tratament. Nu am crize sau alte lucruri de acest fel. Am fost la medic şi totul este bine. Zona curată şi aerul m-au ajutat foarte mult în privinţa bolii. Mergem des în Bucureşti, dar nu ştiu dacă m-aş mai putea readapta, deşi copiii ne tot îndeamnă să ne întoarcem“.
Copiii şi prietenii au fost şocaţi
Dan Suciu relatează că prietenii şi copiii au fost şocaţi când au aflat că se mută la ţară: „Ne-am consultat cu copiii atunci când s-a pus problema mutării. Prietenii noştri au rămas şocaţi când au auzit că vrem să plecăm din Bucureşti la ţară. Toţi au venit în vizită la noi şi le-a plăcut. Realitatea este că dacă îmi spunea cineva acum 10 ani că o să sparg la lemne la ţară, i-aş fi spus că e sărit de pe fix“.
„Cel mai mult îmi plac oamenii, prietenii şi aerul“
Soţia sa lucrează ca vânzătoare la magazinul din sat, iar Dan aşteaptă momentul când va ieşi la pensie. Când a plecat din Bucureşti, acesta lucra în domeniul IT. „Când am plecat din Bucureşti, lucram în domeniul IT şi am păstrat legătura cu firma la care lucram în Bucureşti, aşa că am continuat să lucrez de acasă. Din păcate, în urmă cu trei ani, societatea a dat faliment şi de trei ani şi jumătate nu mi-am mai găsit ceva de lucru“, ne spune Dan Suciu.
S-a adaptat uşor. Cel mai greu îi este că se află departe de copii, care trăiesc în Bucureşti. „Cu ajutorul sportului am reuşit să îmi fac mulţi prieteni şi am reuşit să mă adaptez. Până acum doi ani mă ocupam de echipa de fotbal de la Tismana. Cel mai greu a fost cu singurătatea şi cu faptul că suntem departe de copii, în rest ne-am adaptat foarte uşor. Avem o relaţie excepţională cu vecinii. Cel mai mult îmi plac oamenii, prietenii şi aerul“, ne povesteşte fostul fotbalist.
A antrenat în SUA
Dan Suciu a jucat fotbal pe postul de mijlocaş, iar când a renunţat la sport a devenit antrenor. Deţine licenţa UEFA B şi a antrenat chiar şi în SUA: „Am jucat fotbal. Am început junioratul la Steaua, după care am jucat la Progresul Bucureşti, iar patru ani am jucat în Statele Unite ale Americii, unde am şi antrenat. Am jucat pe postul de mijlocaş. Am jucat în campionatul de tineret rezerve, iar în SUA am jucat în campionatul non-profesionist în Carolina de Sud. Am licenţa UEFA B, dar din păcate în fotbal activează oameni care nu au legătură cu acest domeniu. M-am ocupat de echipa Voinicelu şi şapte ani ani am antrenat echipa din Tismana, care juca în Liga a IV-a“, ne spune Dan Suciu.
Se încarcă comentariile...
