Cel mai scurt război din istorie. Peste 500 de oameni au murit ori au fost răniţi într-o bătălie care a durat doar 38 de minute

Cel mai scurt război din
istorie. Peste 500 de oameni au murit ori au fost răniţi într-o bătălie care a
durat doar 38 de minute

La data de 27 august 1896, la ora 09.02, Marea Britanie a atacat Zanzibarul, după ce tronul ţării a fost ocupat de către un sultan care nu avea aprobarea britanicilor. După 38 de minute de luptă, sultanul a fugit, iar bătălia a luat sfârşit. În cele câteva zeci de minute de luptă, circa 500 de oameni şi-au pierdut viaţa sau au fost răniţi.

În anul 1896 a avut loc un război între Anglia şi Zanzibar, care este considerat drept cel mai scurt din istorie, durând undeva la 38 de minute. Povestea a început în anul 1890 în urma tratatului Heligoland – Zanzibar semnat între Marea Britanie şi Germania. Prin acest tratat, cele două ţări şi-au împărţit sferele de influenţă în Africa de Est. Astfel, arhipelagul Zanzibar a fost controlat de către britanici, iar Tanzania de către germani.

După ce a obţinut controlul asupra arhipelagului, Marea Britanie a declarat Zanzibar-ul protectorat al Imperiului Britanic şi a dorit să-şi instaleze propriul sultan pentru ca acesta să se ocupe de regiune. Hamad bin Thuwaini, care fusese un susţinător al britanicilor din zonă, a fost numit la conducerea statului în cursul anului 1893.

Hamad a condus acest protectorat relativ paşnic timp de peste trei ani de zile, până la data de 25 august 1896, când a murit brusc în palatul său. Cauzele morţii sale nu au fost niciodată clare, însă au existat tot felul de presupuneri cum că vărul său, Khalid bin Barghash l-ar fi otrăvit. Această ipoteză a apărut şi din cauza faptului că, la câteva ore de la moartea lui Hamad, Khalid s-a mutat deja în palatul vărului său şi s-a proclamat sultan, fără să fi avut aprobarea britanicilor.

Autoproclamatul sultan al Zanzibarului a refuzat să părăsească palatul vărului său

Diplomaţii britanici locali nu au fost deloc mulţumiţi de această schimbare, astfel că diplomatul şef din zonă, Basil Cave, a declarat că Khalid ar trebui să renunţe la titlul de sultan. Acesta a ignorat avertismentele primite, ci din contră a început să-şi adune forţele în jurul palatului.

Militarii lui Khalid erau surprinzător de bine înarmaţi, deşi trebuie remarcat că majoritatea armelor şi tunurilor erau, defapt, daruri diplomatice primite de-a lungul timpului de foştii sultani. Până la sfârşitul zilei de 25 august 1896, Khalid avea palatul securizat cu aproape 3.000 de soldaţi, câteva arme de artilerie şi chiar un yacht regal în portul din zonă.

                     Palatul din Zanzibar la sfârşitul anilor 1800. FOTO www.historic-uk.com

În acelaşi timp, britanicii aveau deja două nave de război acorate în port, iar trupele au fost trimise rapid la ţărm pentru a proteja consulatul britanic şi pentru a menţine ordinea ca urmare a izbucnirii unor revolte locale. Basil Cave a cerut de asemenea sprijinul unei alte nave britanice aflată în apropiere, care a intrat în port în seara zilei de 25 august 1896. Chiar dacă diplomatul britanic avea o armată importantă în port, ştia că nu poate să deschidă focul fără să aibă aprobarea gurvernului britanic.

„Suntem autorizaţi să atacăm palatul în cazul în care încercările noastre paşnice de a înlătura sultanul nu dau niciun rezultat?”, a întrebat printr-o telegramă Basil Cave, Ministerul de Externe Britanic. În timp ce aştepta un răspuns, el îi transmitea ultimaturi lui Khalid, dar fără niciun folos.

A doua zi, în portul din Zanzibar au poposit alte două nave de război britanice, în fruntea uneia dintre ele afându-se contraamiralul Harry Rawson, comandantul flotei britanice din zonă.

„Sunteţi autorizat să utilizaţi toate măsurile pe care le consideraţi necesare şi veţi fi susţinut în acţiunea dumneavoastră de către Guvernul Maiestăţii sale. Nu încercaţi totuşi să demaraţi nicio acţiune de care nu sunteţi sigur că reuşiţi să o realizaţi cu succes”, a fost răspunsul primit de către Basil Cave.

Peste 500 de morţi şi răniţi în urma războiului ce a durat 38 de minute

Ultimatul final transmis către Khalid a avut loc în seara zilei de 26 august 1896, când i s-a cerut să părăsească palatul până la ora 09.00 dimineaţa a zilei următoare. Cave a cerut ca toate bărcile non – militare să părăsească portul în eventualitatea izbucnirii unui război.

A doua zi dimineaţă, în jurul orei 08.00, Khalid i-a transmis lui Basil Cave că nu are de gând să se predea şi că nu crede că acesta va deshide focul asupra palatului său. Britanicul i-a spus că nu doreşte să întreprindă un atac asupra sa, însă în cazul în care nu va părăsi palatul va fi nevoit să-l bombardeze.

Cave nu a mai primit niciun răspuns din partea lui Khalid, astfel că la ora 09.00 a dat ordinul ca navele britanice din port să înceapă să bombardeze palatul. La ora 09.02, tunurile lui Khalid au fost distruse, iar structura de lemn a palatului a fost extrem de afectată, existând riscul de a se prăbuşi asupra celor 3.000 de soldaţi aflaţi în interior. La două minute după începerea bombardamentului, Khalid a fugit pe o uşă din spatele palatului, părăsindu-şi luptătorii.

Până la ora 09.40, bombardamentul a încetat, cel mai scurt război din istorie luând sfârşit după doar 38 de minute. Pentru un război atât de scurt, rata victimelor a fost surprinzător de ridicată. Peste 500 de soldaţi din armata lui Khalid au fost ucişi sau răniţi, iar un ofiţer britanic s-a ales şi el cu mai multe leziuni.

După fuga lui Khalid, Marea Britanie a fost liberă să-l numească sultan pe Hamud care a ajuns pe tronul Zanzibarului, conducând protectoratul britanic timp de şase ani de zile.

În ceea ce îl priveşte pe Khalid, acesta a reuşit să fugă împreună cu un grup de apropiaţi la consulatul german din Zanzibar. În ciuda apelurilor repetate venite din partea britanicilor care cereau extrădarea sa, Khalid a fost scos ilegal din ţară la data de 2 octombrie 1896 de către marina germană şi dus în Tanzania. El a fost capturat abia în anul 1916, în momentul în care forţele britanice au invadat Africa de Est. Khalid a fost trimis în exil pe insula Sfânta Elena, însă ulterior i s-a permis să se întoarcă în Africa, unde a murit în cursul anului 1927.

Alte ştiri pe această temă:

A murit comandorul Mihai Chiriţă. A preferat să rămână închis în lagărul sovietic decât să trădeze şi să se înscrie în divizia „Horea, Cloşca şi Crişan“

Primul marinar cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul“: a intrat cu avionul într-un aparat de zbor inamic după ce a rămas fără armament

Misterele scufundării distrugătorului Moskva în Marea Neagră: lovit de artileria românească sau torpilat de propriul submarin rusesc

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările