Abandonaţi de părinţi, cazaţi în vile de lux în curtea Domnului în judeţul Suceava

104 copii bătuţi de soartă au început o nouă viaţă la Aşezământul pentru Copii de la Mănăstirea Bogdana. Micuţii au fost cazaţi săptămâna trecută în zece locuinţe tip vilă, ridicate în curtea lăcaşului de cult din municipiul Rădăuţi.

Au fost lăsaţi în grija statului de la naştere, au trăit prin centre de plasament ori s-au mutat de la un asistent maternal la altul pentru că acasă nu erau îngrijiţi de cei care le-au dat viaţă. Este povestea comună a celor 104 copii care s-au mutat în vilele cochete ridicate în curtea Mănăstirii Bogdana din Rădăuţi. Chiar din stradă se poate vedea bucuria copiilor care se joacă în curtea aşezământului. Cei mai mulţi s-au acomodat imediat şi au legat prietenii, după nici măcar o zi de când s-au cunoscut. Cei 65 de oameni aleşi să le fie mamă şi tată vor fi pentru ei un sprijin şi o mângâiere.

Şase fraţi luaţi de acasă

„Au fost trei pe un loc atunci când au susţinut examenele. Au fost aleşi aceia care au studii superioare şi care au experienţă cu copiii. Le-am spus că ei trebuie să fie o familie, cei care nu se acomodează vor pleca. Sunt alţii care aşteaptă pe listă“, ne-a spus părintele Iustin, stareţul Mănăstirii Bogdana. Cele zece case au condiţii de lux, toate fiind rânduite până la cel mai mic detaliu. Aici i-am întâlnit pe cei şase fraţi Onisimiuc din Bădeuţi, Daniel (7 ani), Ana-Maria (9 ani), Ionuţ-Gabriel (11 ani), Alin Alexandru (12 ani), Nicoleta Andreea (14 ani) şi Mariana (15 ani). Băieţii stau în vila numărul 4, în timp ce fetele locuiesc în casa numărul 10. Ne-au poftit în cameră voioşi şi puţini timizi, însă doar pentru primele secunde.

Ajunseseră cu o seară înainte, mai exact pe 2 septembrie de la Gura Humorului. „Am stat cinci luni acolo şi acum am venit aici. E mult mai frumos aici“, ne-a spus Alin, cel mai mare dintre fraţi. În urmă cu un an aveau mamă şi tată în Bădeuţi. Însă din cauză că părinţii nu s-au ocupat suficient de ei, copiii ajungând să lipsească de la şcoală cu lunile, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a decis să-i ia de acasă în urmă cu aproape cinci luni.

„Îl urâm pe primar. Din cauza lui nu suntem acasă. Nu ne plăcea la şcoală şi mergeam să ne jucăm. Ne duceam să ne dăm cu sania. Acum ne pare rău, dar...“, ne-a spus Mariana, sora cea mare. Chiar dacă fraţii spun că le place foarte mult în noua casă, unde au televizor, calculator, internet şi tot ce şi-au dorit, povestesc cu tristeţe în ochi că era mai bine acasă. „Îmi place aici, dar eu vreau să merg acasă“, ne-a spus Daniel, mezinul familiei Onisimiuc.

Fiecare are un vis

Acum le va fi mai uşor să îşi vadă părinţii, chiar dacă numai în vizită, aşezământul fiind la numai opt kilometri de satul Bădeuţi. „Le este dor de noi. Vorbim la telefon. Au venit şi la noi să ne vadă cât timp am stat la Gura Humorului şi au spus că vin şi aici“, ne-a mai spus Alin. Pe lângă dorinţa comună, şi aceea de a merge acasă, fiecare dintre cei şase frăţiori are câte un vis, mai mult sau mai puţin îndrăzneţ. Chiar dacă este cel mai mic, Daniel este şi cel mai hotărât. Ştie de pe acum ce vrea să facă în viaţă. „Eu vreau să fiu pompier. Să mă lupt cu flăcările să salvez oamenii şi casele din foc“, ne-a spus Daniel.

Ionuţ, mai timid decât ceilalţi doi frăţiori ai săi, ne-a mărtusit că îi place foarte mult fotbalul şi vrea să ajungă jucător profesionist. Fetele îşi doresc toate să îşi dedice vieţile lui Dumnezeu, în timp ce Alin, mai şugubăţ, ne-a spus că ar vrea să devină stomatolog, „să le scot dinţii la toţi care mă supără“. Vasile Cruţ, unul dintre asistenţii sociali ai aşezământului, a devenit deja prietenul lor.

„Sunt nişte copii frumoşi şi vor avea tot sprijinul nostru cât timp vor fi aici. Încă nu am reuşit să îi cunosc pe toţi, însă scopul nostru este să fim o mare familie“, ne-a spus Vasile Cruţ, căruia unii copii îi spun deja „tată“, deşi au trecut doar două zile de când s-au cunoscut.

Trei case de copii închise

Micuţii au fost aduşi din şapte centre de plasament, din Vicovu de Jos, Solca, Fălticeni, Gura Humorului, Suceava, Rădăuţi, Ostra, dar şi de la asistenţii maternali. Casele de copii din Vicovu de Jos, Solca şi o casă de tip familial de la Mănăstirea Gura Humorului au fost închise în urma mutării copiilor la acest aşezământ, ceea ce înseamnă o economie pentru bugetul Consiliului Judeţean de aproximativ 300.000 de lei într-un an. 

Îşi fac rugăciunile la biserica din mini-cartier

104 minori, cu vârste cuprinse între 4 şi 18 ani, din centrele de plasament din judeţul Suceava sau aflaţi în grija asistenţilor maternali au fost aduşi zilele trecute la Aşezământul de Copii „Sf. Ierarh Leontie“ din cadrul Mănăstirii Bogdana din Rădăuţi. Duminică, 4 septembrie, un sobor de preoţi a sfinţit cele zece case, patru pentru fete şi şase pentru băieţi.

Cu toate că au ajuns numai de câteva zile, cei mici s-au acomodat imediat la condiţiile de lux în care locuiesc acum. „Primul criteriu după care i-am ales a fost să adunăm fraţii la un loc. Apoi au fost aleşi în funcţie de vârstă, dar şi din punctul de vedere al sănătăţii“, a explicat Margareta Isăilă, şefa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava. Micuţii vor fi înscrişi la şcolile din Rădăuţi, vor avea chiar şi un atelier în care vor putea să înveţe meserii, dar şi o sală de sport dotată la standar de europene.  65 de oameni au grijă de cei mici.

„Aici trebuie să fie o familie mai mare. Copiii nu au tată, nu au mamă şi au nevoie de mângâierea noastră“, a explicat stareţul Dragomir. Până la sfârşitul anului viitor, reprezentanţii mănăstirii vor termina lucrările la alte clădiri, astfel ca la aşezământ să mai fie aduşi încă 106 copii. Investiţia se ridică la peste 20 de milioane lei.

Case şi lăcaşuri de cult de 50 de milioane de lei la Bogdana

Stareţul Iustin Dragomir (foto) a construit şi o mănăstire de maici, în spatele aşezământului de la intrarea în Rădăuţi, şi două biserici, una în curtea Mănăstirii Bogdana şi alta în mijlocul centrului pentru copii. Investiţiile depăşesc 50 de milioane de lei, banii venind de la sponsori şi credincioşi, dar şi de la Guvern, Consiliu Judeţean sau Consiliu Local. În 2001, doi copii ai străzii au venit să ceară un loc de dormit şi o bucată de pâine la Mănăstirea Bogdana. „În acel moment am zis că trebuie să ridic un locaş pentru copii, iar pe 1 iunie, în mijlocul lanului de grâu, am mers şi am băgat hârleţul în pământ. Toţi îmi spuneau să aştept să se coacă grâul, dar nu am aşteptat. Împreună cu călugării am săpat temelia şi am turnat fundaţia“, povesteşte Iustin.