Povestea unui căutător de comori. Arheolog: „Trebuie să le explici curioşilor că tu nu cauţi aur, de fapt”
0
Adesea, munca unui arheolog are parte de aventura şi dinamismul pe care până acum le-am văzut în filme şi documentare, dar presupune în acelaşi timp o rigoare ştiinţifică care îl face să depăşească nivelul de simplu „căutător de comori”.
Este probabil unul dintre domeniile cele mai interesante şi cu un impact major asupra oamenilor din toate zonele globului. O descoperire arheologică extraordinară ca Iceman (Omul gheţurilor), mormântul lui Tutankamon sau Armata de Teracotă îngropată în complexul funerar al primului împărat chinez poate stârni interesul întregii lumi. Puţine alte subiecte pot să spună atât de mult.
Pentru Ioan Valentin Cernău, de 41 de ani, specialist în cadrul Muzeului Judeţean Ialomiţa, arheologia înseamnă un mod de viaţă, pentru care orice sacrificiu merită să fie făcut. Pe şantier am descoperit că cei mai mulţi dintre noi, simţim nevoia de a ne cunoaşte trecutul chiar şi atunci când e vorba de unul atât de îndepărtat, încât nu mai pare al nostru. Însă el există şi în pământ, şi în noi înşine şi de aceea eu am ales să-l scot la iveală, explică arheologul.
Adevărul: Ce înseamnă viaţa de arheolog?
Ioan Valentin Cernău: Percepută ca o activitate ce oferă mari satisfacţii ştiinţifice, meseria de arheolog este mult mai complexă de atât, putând fi comparată, în opinia mea, cu utilitatea unui briceag elveţian. Arheologul este un fel de om orchestră care, în cele mai multe cazuri, trebuie să să sape, să interpreteze stratigrafia, să documenteze orice aspect aparent lipsit de importanţă, să fotografieze, să deseneze, să catalogheze artefactele, să scrie lucrări cu caracter ştiinţific etc.
Fiecare piesă descoperită se citeşte cu mare atenţie FOTO Arh.pers.I.V.C
În facultate, viaţa de arheolog era aşa: vară de vară, din iulie şi până în octombrie, participam la cercetarea arheologică sistematică a două tell-uri preistorice : Hârşova-tell, jud. Constanţa şi Borduşani-Popină, jud. Ialomiţa. Aici, în cadrul unei echipe de cercetare interdisciplinară, în afară de arheologi, la săpături luau parte o serie de specialişti, precum : antropologi, arheozoologi, geologi, ihtiologi, sedimentologi, carpologi etc., specialişti care-şi puneau laolaltă competenţele în slujba înţelegerii unor vestigii îngropate de straturi de pământ de culori şi texturi diferite, în fapt, a vieţii unor oameni despre care nu am putea şti nimic fără ,,citirea” acestor urme îngropate în pământ.
De aproape 14 ani sunt arheolog la Muzeul Judeţean Ialomiţa din Slobozia şi fie că mă aflu pe teren săpând, fie că sunt în birou şi studiez descoperirile făcute, fie că particip la sesiuni de comunicări ştiinţifice sau conferinţe în cadrul cărora prezint rezultatele, nu-mi închipui că aş putea face altceva.
Cum aţi ştiut că veţi îmbrăţişa această profesie şi cât de greu v-a fost să ajungeţi până aici?
Mi-a plăcut istoria dintotdeauna, însă momentul în care am ajuns pe un şantier arheologic şi am înţeles importanţa şi responsabilitatea profesiei de arheolog, am simţit că aceasta este cariera profesională pentru care orice sacrificiu merită să fie făcut.
Urmele descoperite în pământ sunt citite cu multă atenţie FOTO Arh.pers.I.V.C.
Arheologia presupune cercetare sistematică anuală, după un plan bine pus la punct, cu obiective clare, dar şi şantiere de salvare neprevăzute, desfăşurate sub presiunea unui termen limită impus de constructori, nu doar sub arşiţa verii, ci şi toamna târziu sau iarna, când o dimineaţă de lucru poate începe cu înlăturarea unei pături de zăpadă… Arheologia înseamnă să fii prezent oricând, acolo unde o bucată de pământ ce ar putea spune o poveste este în pericol.
Care ar fi până în acest moment cea mai spectaculoasă descoperire pe care aşi făcut-o? Fiecare obiect are importanţa şi locul lui în istorie, dar una dintre ele trebuie să vă fi marcat în mod deosebit.
Care ar fi cea mai importantă descoperire pe care am făcut-o? Mi-e greu să răspund… Sunt tentat să mă gândesc la siturile preistorice, în care am scos la lumină locuinţe de acum 6.500 de ani, atunci când înţelegând succesiunea straturilor am descoperit străzile dintre casele acelor oameni sau vasele din care mâncau, uneltele din piatră, os sau corn cu care trebăluiau prin gospodării. Ori aş putea alege unele descoperii din civilizaţia geţilor care au dominat aceste locuri acum 2.200 de ani, monede, bijuterii purtate de femei sau bărbaţi, acum tocite şi deformate de timp.
Pe şantier FOTO Arh.pers.I.V.C.
Dar cred că cea mai importantă descoperire pe care am făcut-o au fost oamenii din trecut, dar şi cei din prezent. Uneori lucrez cu săteni de diferite vârste şi ocupaţii, care, angajaţi de muzeu pentru o scurtă perioadă de timp, se transformă ei înşişi în arheologi. Trasează secţiuni şi încep să sape pământul tare ca pe o groapă oarecare, vorbind de ale lor, cu gândul la grijile de zi cu zi, nicicând la vreo istorie acoperită de pământ. Pe măsură ce dezvelesc pământul, pe măsură ce primele cioburi de vase îşi fac apariţia, primele oase ori fragmente de perete ale unei locuinţe de mii de ani, oamenii se transformă parcă şi ei.
Muncă de cercetare FOTO Arh.pers.I.V.C.
Curiozitatea şi pasiunea nu mai sunt doar trăsăturile arheologului, descopăr că toţi cei prezenţi vor să ştie, vor să afle tot mai mult. Să-şi facă doar treaba, nu le mai e suficient! Vor să facă parte din istoria pe care o dezvelesc, lăsându-se furaţi de pasiune şi dorinţa de a cunoaşte. Astfel, pe şantier am descoperit că cei mai mulţi dintre noi, simţim nevoia de a ne cunoaşte trecutul chiar şi atunci când e vorba de unul atât de îndepărtat, încât nu mai pare al nostru. Însă el există şi în pământ, şi în noi înşine şi de aceea eu am ales să-l scot la iveală.
Ce v-a determinat să alegeţi această meserie, cine v-a insuflat dragostea pentru arheologie?
Meritul principal l-au avut profesorii din facultate, în special dl.profesor Dragomir Nicolae Popovici, cel care a creat două şantiere şcoală – Hârşova-tell şi Borduşani-Popină , mentorul unei generaţii întregi de arheologi.
Cu ce provocări se confruntă astăzi un arheolog în meseria sa?
Provocările întâlnite în această meserie sunt numeroase şi variază în funcţie de activitatea întreprinsă. Principalele dezavantaje ţin de factori externi. Vorbiom aici despre timpul limitat, în cazul şantierelor arheologice preventive sau de salvare, precum cele aflate pe traseul unor investiţii, dar şi de vremea potrivnică. Nu rare sunt cazurile în care, inclusiv pe şantierele sistematice, eşti forţat de împrejurări să lucrezi la temperaturi inconfortabile, +40 de grade Celsius la nivelul solului. La fel de obişnuită devine şi curăţarea secţiunilor de zăpadă în şantierele care se prelungesc până în luna decembrie.
Probleme de sănătate inerente provocate de expunerea îndelungată la soare, lucrul în poziţii ce afectează coloana etc., separarea de familie pentru perioade îndelungate sunt doar câteva dintre provocările cu care ne confruntăm.
Săpături arheologice FOTO Arh.pers.I.V.C.
Aş putea să adaug aici şi condiţiile de cazare mai grele în diferite sate fără utilităţi sau chiar în medii atât de izolate, încât nu ai acces nici la o sursă de apă potabilă sau electricitate şi multe altele... Te mai aleargă nişte câini de la vreo turmă, te mai ciupeşte cine ştie ce insectă de te miri cât se poate umfla o mână…
Pe ce şantiere importante din ţară aţi efectuat cercetări?
Pentru preistorie, perioada eneolitică am efectuat cercetări la Hârşova-tell (judeţul Constanţa)şi Borduşani-Popină (judeţul Ialomiţa) , iar pentru Epoca fierului am lucrat la Crăsanii de Jos-Piscul Crăsani (judeţul Ialomiţa).
Ce sfaturi aţi avea pentru tinerii care doresc să urmeze acest drum în viaţă?
Nu-i o viaţă deloc uşoară, dar pentru cei care şi-o doresc, poate aduce o deosebită împlinire, fiind mai mult decât o meserie, devenind un mod de viaţă.
Ce calităţi trebuie să aibă un arheolog?
Pe lângă o pregătire temeinică ce presupune documentare permanentă, în opinia mea, un arheolog trebuie să aibă multiple calităţi : curiozitate, adaptabilitate, capacitatea de a lucra în echipă, dorinţa de a cunoaşte, o disciplină a lecturii şi a muncii în general.
De mare folos sunt şi noţiunile de fotografie, de desen tehnic şi artistic, cunoştinţele generale de geologie, zoologie, antropologie, etnografie etc.
Ioan Valentin Cernău este angajat la muzeu din 2007 FOTO Arh.pers.I.V.C.
Totodată un arheolog trebuie să aibă şi abilităţi de PR, necesare atunci când discuţii cu un investitor care nu înţelege de ce nu poate săpa cu excavatorul şi trebuie săpat manual sau atunci când explici, în repetate rânduri, muncitorilor angajaţi, că ciobul de ceramică sau fragmentul de os pe care vor să-l arunce cu tot cu pământ este important şi trebuie tratat cu atenţie. În acelaşi timp, în aproape toate cazurile, trebuie să explici oamenilor curioşi care se adună pe marginea săpăturii că nu cauţi aur şi să suporţi privirile dezaprobatoare ale acestora la aflarea veştii!
CV:
Nume: Cernău Ioan-Valentin, 41 ani;
Studii: Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Umaniste din cadrul Universităţii „VALAHIA”- Târgovişte, profilul Istorie-Arheologie (Licenţa Istorie-Arheologie, Masterat: Unitatea Istoriei Europene);
Stagiu de un semestru în cadrul programului Socrates/Erasmus Universite de Savoie – Lettres, Langues et Sciences Humaines (2006);
Doctorat în Istorie obţinut în cadrul Şcolii de Studii Avansate a Academiei Române, Departamentul Ştiinţe Umaniste în anul 2018;
Săpături arheologice FOTO Arh.pers.I.V.C.
Angajat al Muzeului Judeţean Ialomiţa din anul 2007.
S-a ocupat ocupat de cercetarea şi evidenţa patrimoniului cultural mobil aflat în administraţia Muzeului Judeţean Ialomiţa, de organizarea de expoziţii tematice de istorie şi arheologie, precum şi de organizarea unor evenimente culturale de importanţă locală şi naţională. De asemenea, a fost implicat în proiecte de educaţie muzeală desfăşurate în parteneriat cu diversele instituţii de învăţământ din judeţ (grădiniţe, şcoli, licee).
Vă mai recomandăm şi:
Detaliile condamnării pentru luare de mită a unui profesor din Cluj. Cum colecta acesta şpăgile
Se încarcă comentariile...
