Pastorala PS Vincenţiu, episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, la Învierea Domnului: Vă cer şi vă îndemn să vă ocrotiţi familiile
0
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, PS Vincenţiu, a adresat credincioşilor un mesaj cu ocazia sărbătorilor de Paşte, îndemându-i să-şi ocrotească familiile şi să lupte pentru apărarea tradiţiilor creştine, fără să uite că acum o sută de nai, România a devenit o naţiune puternică şi respectată datorită jertfei unor iubitori ai neamului şi a credinţei străbune.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Învierea Domnului este temelia pe care sfinţii ucenici şi-au zidit credinţa şi predica lor. În realitate, toate faptele lor izvorăsc din această lucrare unică a lui Hristos. Fiind martori ai Învierii lui Hristos şi făcând-o cunoscută lumii, aceasta înseamnă pentru apostoli a mărturisi şi a demonstra că Iisus Hristos este Dumnezeu şi Domn, Răscumpărător şi Mântuitor. Prin cuvintele pe care le rostesc şi prin minunile pe care le săvârşesc în numele lui Hristos înviat, ei mărturisesc constant, arată şi dovedesc că Domnul înviat este Cel Care vorbeşte şi lucrează în ei prin puterea Sa dătătoare de viaţă şi făcătoare de minuni. Întreaga misiune a apostolilor se rezumă la mărturia Învierii Domnului Hristos: a fi apostol înseamnă a mărturisi Învierea lui Hristos.
Chiar şi duşmanii lui Hristos au mărturisit involuntar despre adevărul Învierii, plătind gărzile să răspândească vestea potrivit căreia „ucenicii au furat trupul lui Hristos în timp ce ei dormeau”. Pe Saul, cel mai mare duşman al lui Hristos înviat, vederea personală a Domnului înviat l-a transformat din cel mai aprig duşman în cel mai mare dintre apostoli, Apostolul Pavel.
Învierea lui Hristos este un eveniment cosmic, vizibil şi evident şi pentru Puterile cereşti, căci Îngerii sunt martori ai Învierii.
Prin aceste arătări, Hristos Domnul le făgăduieşte ucenicilor prezenţa permanentă a Duhului Sfânt, Care este Duhul creator şi proniator al lui Dumnezeu, Cel Care cuprinde şi transfigurează omul şi lumea în care acestuia i-a fost dat să trăiască.
Prezenţa permanentă a Mântuitorului Hristos înviat îşi găseşte expresia cea mai clară în încheierea Evangheliei după Matei, în cuvintele din Mt 28, 18-20: „Mi S-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Aşadar, mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată: Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor” (cf. Mc 16, 15 ş.u.; Lc 24, 47 ş.u.; FA 1, 8).
Dreptmăritori creştini,
Mântuitorul Hristos ne-a încredinţat după învierea Sa din morţi o întreită misiune, care este de fapt şi testamentul Său lăsat Bisericii, în calitatea Sa de Domnul Atotţiitorul – Pantocratorul, Căruia „I S-a dat toată puterea în cer şi pe pământ” (Mt 28, 18).
În primul rând, misiunea de a propovădui Evanghelia Împărăţiei Cerurilor sau de a evangheliza, potrivit unui cuvânt folosit în acest context: „a face ucenici”. Misiunea încredinţată de Domnul înviat bisericii Sale este aceea de a face ca „toate neamurile să devină ucenicii lui Hristos”. După Înviere, Bisericii i s-a deschis un orizont misionar infinit, destinat să depăşească limitele geografice ale Palestinei.
Al doilea cuvânt important din mandatul misionar încredinţat de Domnul înviat bisericii este: „botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mt 28, 19). Calea mântuirii este deschisă de primirea botezului care, după cuvântul Apostolului Pavel, înseamnă participare la experienţa învierii lui Hristos Domnul: „deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Rom 6, 4). Ucenic al lui Hristos se devine prin botez şi învăţătură!
De aceea, cel de-al treilea cuvânt care descrie activitatea misionară este îndemnul: „învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă”. „Se cuvine să păzim, fără omitere toate câte au fost încredinţate de Domnul prin Evanghelie şi prin Apostoli. Mergând – spune Domnul – învăţaţi toate neamurile, povăţuindu-le, nu pe unele să le păzească şi pe altele să le neglijeze, ci să păzească toate câte am poruncit vouă” (Sf. VASILE CEL MARE, Asceticele, Bucureşti, 1989, p. 115 şi 213). Şi astfel, Domnul înviat va fi cu fiecare ucenic, membru al Bisericii Sale, în fiecare zi, ajutându-i şi inspirându-i, insuflându-le curaj.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Semnele mesianico-eshatologice ale izgonirii demonilor şi ale tămăduirilor de boli şi neputinţe (cf. Mc 16, 7 ş.u.), taina împăcării cu Dumnezeu (In 20, 23), sunt, asemenea activităţii de propovăduire, lucrarea dumnezeiască a Mântuitorului Hristos înviat, o lucrare în Duhul Sfânt, la care sunt chemaţi toţi cei botezaţi şi care sunt invitaţi nu numai să contemple cerul (cf. FA 1, 11), ci să şi dea mărturie despre experienţa învierii duhovniceşti din păcatul stricăciunii şi al morţii.
Cu învierea lui Hristos începe o etapă nouă în istoria omenirii, deoarece e pentru prima dată când puterea lui Dumnezeu se arată mai mare decât păcatul şi moartea. Nimic din cele ale istoriei, nici moartea, nu poate să reziste la lucrarea iubirii lui Dumnezeu în Fiul Său înviat. De aceea, învierea este revelaţia care dă sens istoriei, cheia de interpretare a istoriei.
Poporul nostru a cunoscut, prin propovăduirea Sfântului Apostol Andrei, revelaţia dumnezeiască adusă de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos în istoria umanităţii. Credinţa primită şi împărtăşită de strămoşii noştri a fost o putere uriaşă, care i-a călăuzit pe români în lunga lor istorie creştină.
Puterea lui Dumnezeu, vestită de Sfânta Biserică Ortodoxă, s-a arătat mai mare decât ura şi lucrarea potrivnicului. Şi întreaga noastră istorie este o mărturie vie a lucrării Sfântului Duh, la care sunt chemaţi toţi cei botezaţi în numele Sfintei Treimi.
Acum 100 de ani poporul nostru dreptmăritor creştin a cunoscut o înviere duhovnicească, împlinindu-se năzuinţa multiseculară de a trăi toţi fraţii români între graniţele aceleiaşi ţări. Dumnezeu a binecuvântat rugăciunile strămoşilor noştri, România devenind o naţiune puternică şi respectată datorită jertfei unor români iubitori ai neamului şi credinţei străbune. Ei au iniţiat lucrarea ce s-a finalizat numai acum, după o sută de ani, la centenar, Catedrala Mântuirii Neamului, ca sens al mulţumirii aduse lui Dumnezeu pentru împlinirea năzuinţei Unirii.
Dreptmăritori creştini,
Anul acesta este dedicat în Episcopia noastră „Familiei creştine”, familia binecuvântată de Dumnezeu, formată din bărbat şi femeie şi dăruită cu naşterea de prunci. Ea este numită şi ,,Biserica cea mică”, temelia Bisericii lui Hristos, de la care îşi primeşte puterea şi Harul Sfântului Duh, Proniatorul.
Vă cer şi vă îndemn să vă ocrotiţi familiile, să luptaţi pentru apărarea credinţei şi tradiţiilor creştine în care, de două milenii, românii şi-au aflat mântuirea şi izbăvirea de lucrarea vrăjmaşilor. Lumina pe care Învierea Mântuitorului Iisus Hristos ne-a dăruit-o ne va călăuzi pe cărările dreptăţii şi vom putea birui lucrarea viclenilor care uneltesc împotriva fiilor lui Dumnezeu – creştinii dreptmăritori.
În această zi de lumină şi har vă binecuvintez pe toţi şi vă urez ca această prăznuire a Sfintelor Paşti să o aveţi cu pace, sănătate şi alese bucurii, rugând pe Mântuitorul Iisus Hristos, cel Înviat din morţi, să vă dăruiască cele ce vă sunt de folos sufletelor şi trupurilor voastre.
Adevărat a înviat Domnul!
Al vostru arhipăstor, stăruitor în rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat pentru pace şi bunăvoire,
† Vincenţiu
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
Se încarcă comentariile...
