Cum a reuşit cel mai mare colecţionar din România să adune peste 20.000 de obiecte. „În copilărie, strângeam bănuţ cu bănuţ ca să-mi cumpăr un trenuleţ“

Cum a reuşit cel mai mare colecţionar din România să adune peste 20.000 de obiecte. „În copilărie, strângeam bănuţ cu bănuţ ca să-mi cumpăr un trenuleţ“

Ing. Cristian Dumitru, la Călăraşi, la Muzeul Dunării de Jos, unde a împrumutat gratuit expoziţia Şcoala de altădată FOTO I.S.

Atât de dragă i-a fost şcoala încât a ajuns să aibă o colecţie de peste o mie de obiecte: manuale, uniforme, rechizite şi accesorii, dar şi oracole şi jurnale, toate din perioada 1880 - 1980, precum şi globuri pământeşti de la 1900. Un inginer din Bucureşti, în vârstă de 55 de ani, colecţionar înrăit, spune că nu şi-ar imagina viaţa fără aceste mici bucurii pe care le strânge de 5 decenii.

Piesele nu sunt ţinute în depozite, ci fac turul României, fiind expuse în muzeele din ţară. La Călăraşi, au ajus pe 15 mai peste 500 de obiecte în cadrul unei expoziţii inedite, intitulată Şcoala de altădată. Nostalgia vremurilor demult apuse, dar şi ideea a-i face părtaşi şi pe elevii de astăzi la bucuria de a fi fost şcolar acum  mai bine de 100 de ani sunt considerentele pe care le-a luat în calcul inginerul colecţionar.
 
„Sunt peste 40 de ani de când tot întregesc această colecţie. Ascuţitori, creioane, penare, manuale, bănci din anii 30, globuri pământeşti, tăbliţe, caiete scrise, ghiozdane, diplome, medalii, toate alcătuiesc o mică parte de istorie. Este istoria elevului român şi fiecare obiect în parte reconstituie o epocă. Multe dintre ele sunt adunate din familie, dar cele mai multe sunt găsite în case dărâmate, părăsite, în poduri. În centrul Bucureştiului, în zona Casei Poporului am găsit cele mai preţioase dintre ele, atunci când s-a demarat demolarea unei părţi a centrului vechi.
Şantierul propriu-zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al Capitalei şi relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Ce a rămas în urmă este lesne de înţeles. De aici am cules foarte multe obiecte”, povesteşte inginerul Dumitru.
 
Şcoala de alătădată
 
După expoziţia „Joaca-i de când lumea” (2018) cu piese din colecţiile Asociaţiei „Muzeul Jucăriilor” din Bucureşti şi implicit ale colecţionarilor, ing. Cristian Dumitru, alături de fratele său, Mihai, au adus la Călăraşi o altă colecţie ce va fi etalată în Muzeul Dunării de Jos.
 
 
Publicul va putea viziona manuale, uniforme, rechizite şi accesorii şcolare, dar şi oracole şi jurnale, toate din perioada 1880 - 1980. Expoziţia va cuprinde şi o colecţie de globuri pământeşti (1900 - 1980).
 
 
Cristian Dumitru, împreună cu fratele său, Mihai, au înfiinţat Asociaţia „Muzeul Jucăriilor” în anii ’60, iar colecţiile existente, cu peste 15.000 de piese româneşti şi străine, au fost constituite pe parcursul a cinci decenii.

 
De câţiva ani, parte din aceste colecţii pot fi vizionate în cadrul unor expoziţii itinerante, găzduite de muzee din ţară.

 
Gestul de a oferi o jucărie se face azi mecanic

Povestea inginerului care nu se poate despărţi de jucării începe în anii 60 când şi-a dat seama că darurile primite de la părinţi, scumpe şi rare la acea dată, meritau păstrate pentru a-i încânta şi pe alţii. “Spre deosebire de prezent, atunci trebuia cu adevărat să meriţi jucăria şi făceai eforturi pentru a nu-ţi dezamăgi părinţii. Mă chinuiam să iau note mari, să fiu cuminte ca să primesc o recompensă pe măsură.


Astăzi, din păcate, copiilor nu le mai pasă, iar gestul de a oferi o jucărie se face mecanic. Atunci se primeau două jucării pe an, în prezent copiii au saci, dar nu le apreciază aşa cum ar trebui. Trăiesc şi astăzi bucuria acelor vremuri, când ne jucam cu ele cu mare atenţie pentru ca apoi să poată fi transmise şi fraţilor mai mici. Încet, încet am început să am grijă de ele, să le repar, să umplu vitrina din casă, iar acum în cadrul colecţiei să le restaurez, pentru că ele reprezintă universul meu. În copilărie, strângeam bănuţ cu bănuţ de la Steaua, Pluguşor şi Sorcova ca să ajung să-şi cumpăr un trenuleţ sau o maşinuţă, iar sentimental era unul care nu poate fi exprimat în cuvinte”, povesteşte inginerul electronist. 
 
“Pentru mine toate sunt preţioase”
 
Pasiunea pentru jucării l-a urmărit toată viaţa, iar în adolescenţă a început să le colecţioneze. Întâi de la prieteni, apoi cumpărate din târgurile de vechituri. Spune că doar 5% au fost primite, restul a investit propriile resurse pentru a le achiziţiona. Jucăriile pe care le deţine sunt în perfectă stare de funcţionare, colecţia fiind una foarte valoroasă. Sunt jucării cu preţuri pornind de la 1 leu şi până la 500 de euro, preţ de catalog al unui tanc german din 1930. Expoziţia în sine cuprinde şi o serie de informaţii, un istoric al jucăriei, cu fotografii, pornind de la fabrica unde a fost creată şi caracteristicile piesei. Când s-au adunat foarte multe, iar locuinţa a devenit neîncăpătoare, inginerul Dumitru a inchiriat un depozit într-o fabrică din Capitală unde toate jucăriile sunt ţinute sub lacăt. 
 
Deşi, în prezent, copiii sunt atraşi de noua tehnologie, iar trei sferturi din jucăriile noii generaţii le găsim în telefoane, inginerul Dumitru spune că şi-a dorit prin această colecţie să arate copiilor cum se jucau părinţii şi bunicii lor. “Cred că jucăria este prima amintire plăcută a unui copil, este cea mai mare bucurie de care ne amintim cu drag peste ani. Pentru mine toate sunt preţioase şi fiecare spune o poveste. Şi acum stau şi mă întreb de ce le-am colecţionat şi nu găsesc răspunsul. A fost o dragoste atât de mare încât nu s-a stins nici nu trecerea anilor. Pasiunea o moştenesc de la tata, colecţionar de aparate foto.”, a explică bucureşteanul. Pe lângă acestea, Cristian Dumitru mai are multe alte obiecte strânse, de la cărţi vechi de la 1800, la motociclete, maşini de cusut vechi sau aparate de ascuţit lamele de ras. În general, încearcă să adune tot ce aminteşte de trecut, de frumuseţea unor perioade puţin apeciate acum. 
 
Parteneriat non-profit
 
Cele 15.000 de jucării sunt grupate de colecţionari după anii de fabricaţie, dar şi după ţara de origine. De asemenea, în cadrul expoziţiilor, vizitatorii pot afla fabrica unde au fost confecţionate: Arădeanca, MAP Oradea, Metaloglobus, Tehnica Nouă Sibiu, Agatex Timişoara, Bucuria Copiilor, Cooperativa Lupta pentru Pace, Arta Lemnului. 
 
În urma unui parteneriat non-profit cu muzee din ţară, colecţionarii merg cu sute de jucării şi organizează expoziţii. Totul se face gratuit, iar vizitatorii plătesc doar biletul de intrare la muzee. De exemplu, la Călăraşi, copiii plătesc un leu pentru a vizita expoziţia, iar adulţii, 2 lei. Cristian Dumitru a avut în ultimii zece ani aproape 30 de expoziţii în ţară, dar şi în Bruxelles, fără să perceapă taxe sau onorarii.
 
”De multe ori mai aduc bani de acasă pentru expoziţii. În general, muzeele din ţară se angajează să transporte obiectele şi să ne găzduiască, dar eu nu percep niciun onorariu. Puţinii bani care vin din donaţii abia ajung pentru chiria locului în care ţinem jucăriile în Bucureşti”, a spus colecţionarul. Asociaţia “Muzeul Jucăriilor” a fost creată la iniţiativa unui grup de  entuziaşti iubitori şi păstrători ai propriilor jucării care, pe  parcursul a patru decenii au strâns şi au colecţionat nenumărate jucării  aparţinând diferitelor generaţii.
 
Preşedintele asociaţiei, inginer Cristian Dumitru, deţinătorul unei colecţii impresionante de  jucării, cu sprijinul unor colecţionari din ţară, a înfiinţat un muzeu  virtual al jucăriilor în care fiecare “păstrător” al unui prieten drag  al copilăriei este invitat să-l expună alături de o mică poveste. În timp, jucăriile au fost expuse aporpe peste tot în ţară, deoarece povestea jucăriilor călătoare merge mai departe.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările