Conacul Chiroiu, cumpărat la preţ de garsonieră şi salvat de un artist plastic. „Ne-am îndrăgostit şi în această dragoste oarbă nu am întrezărit obstacolele...“

Conacul Chiroiu, cumpărat la preţ de garsonieră şi salvat de un artist plastic. „Ne-am îndrăgostit şi în această dragoste oarbă nu am întrezărit obstacolele...“

Conacul Chiroiu va fi introdus în circuitul turistic FOTO Arhivă personală Daiana Anghel

Un conac din inima Bărăganului lăsat în paragină va căpăta strălucirea de altădată graţie eforturilor unor tineri antreprenori iubitori de frumos. Daiana Anghel şi Rareş Pop au achiziţionat, în urmă cu 15 ani, cu numai 40.000 de euro, un domeniu care se află în curs de restaurare astăzi şi care va găzdui activităţi culturale şi ateliere.

Conacul Chiroiu se află în comuna Bărcăneşti, din judeţul Ialomiţa, o zonă aparent puţin atractivă din punct de vedere turistic şi cultural. Dar, la o privire mai atentă, câmpia Bărăganului ni se dezvăluie ca un spaţiu al reşedinţelor boiereşti, lăsate, din păcate, de izbelişte de către autorităţi, dar şi al creaţiei populare. Daiana Anghel şi Rareş Pop au avut ochi pentru aceste reşedinţe, iar dorinţa de a avea o proprietate la ţară pe care s-o transforme într-un colţ de rai, departe de forfota Capitalei, i-a îndemnat pe cei doi să achiziţioneze conacul Chiroiu, care pentru un cineva neavizat ar putea părea o ruină. Mai precis, conacul a fost achizitionat în 2004 contra sumei de 40.000 euro. Ulterior au fost cumpărate proprietăţi învecinate totalizând alţi 50.000 euro. Toată zona va fi revitalizată şi introdusă în circuitul turistic.
 
Scopul iniţial: unul rezidenţial
 
„Achiziţia a fost făcută din dorinţa de a avea o proprietate la ţară, în apropierea Bucureştiului, dar în afara zonei de poluare de atunci. Elementele de autenticitate, arhitectură si istorie ne-au făcut pe mine şi pe asociatul meu, Rareş Pop, de profesie consultant IT, să alegem conacul în mod special. Am căutat pe o rază între 30 şi 60 de kilometri de Bucureşti. Am urmărit anunţurile de vânzare şi conacul Chiroiu a fost primul pe care l-am vizitat. Ne-am îndrăgostit şi în această dragoste oarbă nu am putut întrezări obstacolele care ne aşteptau. Altfel, nu ne leagă nimic de zona Ialomiţei, cu excepţia conacului“, povesteşte Daiana Anghel, absolventă a Facultăţii de Pictură din cadrul Universităţii de Arte Plastice.
 
Scopul iniţial a fost unul rezidenţial, dar cei doi proprietari urmăresc să dezvolte aici activităţi conexe, care să susţină măcar parţial costurile de administrare a unei asemenea proprietăţi. Introducerea în circuitul turistic este o obligaţie legală, fiind un monument istoric clasa B. 
 
„Ne-am lovit de ostilităţi la nivel local“
 
Neajunsurile, piedicile şi lupta cu orgoliile locale au apărut de la început. A fost o luptă dificilă şi dureroasă pe parcursul mai multor ani.
Noii proprietari ştiau că restaurarea unei clădiri cu regim special este mult mai greu de realizat decât în cazul unei proprietăţi obişnuite: „Proiectele trebuie autorizate de o comisie ministerială şi pot fi elaborate numai de specialişti autorizaţi de minister. Principiul de a nu strica mai rău ceea ce doreşti să repari e la baza selectării foarte atente a soluţiei optime de intervenţie asupra edificiului. Aceasta generează costuri mult mai ridicate, consultarea mai multor profesionisti, mai multor păreri.
 
Odată cumpărat, am fost entuziaşti crezând că îl vom restaura repede, ne vedeam găzduind activităţi culturale, ateliere, însă realitatea dură ne-a oferit câteva lecţii. Ne-am lovit la nivel local de ostilităţi şi de o reticenţă greu de crezut. De altfel, am asistat de-a lungul anilor la distrugerea tacită a multor monumente istorice din zonă, care ar fi putut, prin farmecul lor, delecta şi azi. A fost dificil şi dureros“, povestesc proprietarii.
 
Încă zece ani de lucrări
 
În momentul achiziţiei, monumentul se afla într-o stare foarte avansată de degradare. Dintr-un ansamblu gospodăresc bine structurat şi dezvoltat nu mai rămăsese decât construcţia conacului, multitudinea de anexe fiind complet distruse, demolate de către sătenii din zonă. Un exemplu elocvent: la baza conacului, în beciul acestuia şi la temelia terasei se făcuseră săpături adânci cu scopul de a găsi un tezaur ascuns de către familia Chiroiu în zilele premergătoare naţionalizării. 
Pentru renovarea completă a conacului şi construirea anexelor gospodăreşti, cei doi proprietari estimează o nouă etapă de cinci până la zece ani. Pentru refacerea conacului sunt necesare investiţii serioase, dar şi o muncă laborioasă, care presupune de la intervenţii peisagistice în grădinile care înconjoară imobilul până la refacerea şi decorarea interiorului.
 
Imobilul, transformat în sediu C.A.P.
 
Conacul  care i-a cucerit pe cei doi bucureşteni, asociaţi şi în cadrul mai multor acţiuni caritabile, se află în comuna ialomiţeană Bărcăneşti. Proprietara spune că este singura construcţie nedistrusă dintr-un ansamblu gospodăresc construit în anii 1920 de către familia Chiroiu, o familie proaspăt înstărită la acea vreme. „Conacul poartă la intrare anul 1926, dar avem indicii despre anul 1918 din studiul istoric realizat. Ansamblul a fost „naţionalizat“ de comunişti şi transformat în sediul C.A.P-ului zonal. După evenimentele din 1989, unicul moştenitor al familiei Chiroiu a renunţat la restituirea în natură a proprietăţii în favoarea unor compensaţii financiare. Fostul proprietar, Cristian Anastasescu, a cumparat de la Consiliul Local Bărcăneşti conacul şi suprafaţa de 1 ha teren aferent construcţiei. Astfel se face că noi am achiziţionat de la o persoană fizică conacul şi terenul aferent, precum şi  terenuri din vecinătăţi din dorinţa de a deţine cât mai mult din aria zonei de protecţie a monumentului. În 2012 am concesionat de la Consiliul Local Bărcăneşti, pe o perioadă de 49 de ani, o suprafaţă de teren de aproximativ 6 ha aflată în imediata vecinătate a conacului”, explică Daiana Anghel. 
 
Una dintre cele mai mari familii de moşieri
 
Conacul din satul Condeeşti, aflat în vecinătatea oraşului Urziceni, este unul dintre cele trei conace concepute de arhitectul Paul Smărăndescu pentru diverşi membri ai familiei Chiroiu.
Familia Chiroiu apare la începutul secolului XX ca una dintre marile familii de moşieri ialomiţeni, deţinătoare a numeroase domenii întinse. Odată cu aplicarea Reformei Agrare din anii 1920, moşierii Chiroiu aplică una dintre tacticile comune pentru a păstra în familie terenul: subîmpărţirea acestuia către rude. Astfel, apare necesitatea construirii mai multor reşedinţe, pe fiecare dintre nou formatele moşii.
 
Conacul din Condeeşti se înrudeşte cu cel din apropiatul Borăneşti, având acelaşi beneficiar, acelaşi arhitect, aceeaşi perioadă de construcţie şi acelaşi stil: cosmopolitul stil neoromânesc. 
Ca particularităţi stilistice, conacul se remarcă prin acoperişul înalt cu pante accentuate, precum şi prin elemente decorative specifice stilului abordat: loggii şi pridvoare deschise, cu coloane de zidărie terminate în capiteluri bogate sau colonete de lemn sculptate.
 
 
Investiţia anuală: între 50.000 şi 100.000 de euro
 
Odată cu aprobarea PUZ-ului care instituie zona de protecţie din jurul conacului Chiroiu, în 2016, cei doi asociaţi au investit anual între 50.000 şi 100.000 euro.  Spun că nu vor abandona şi intenţionează să continue în acest ritm şi în etapa următoare. 
 
Pentru românii de bună-credinţă care doresc să urmeze acest exemplu, de salvare a unui monument, Daiana Anghel are câteva sfaturi: „Oamenii trebuie să ştie că vor întreprinde o lucrare pe cât de frumoasă, pe atât de anevoioasă. În cazul monumentelor istorice clasificate, costurile suplimentare sunt considerabile, iar obligaţiile depăşesc cu mult drepturile. Susţinerea autorităţilor este doar la nivel declarativ şi, de cele mai multe ori, inexistentă. Mai ales în zonele rurale mai puţin civilizate, o asemenea proprietate naşte invidie şi răutăţi de neimaginat. Este foarte important ca proprietarii de monumente istorice să conlucreze cu asociaţii non-guvernamentale care activează în acest domeniu.
 
Pentru noi, restaurarea conacului şi a grădinilor lui s-a transformat de-a lungul anilor care au trecut, dintr-un demers romantic cu conotaţii artistice într-o chestiune egală cu lupta pentru principii sănătoase şi legalitate în societatea românească. Aş adăuga şi că a intra în contact cu un monument istoric şi a interveni corect asupra lui îţi redefineşte noţiunea de delicateţe, de discreţie“.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: