Olimpică la lectură, visează să ajungă medic chirurg. „Între o haină de firmă şi o carte bună, aleg fără să stau pe gânduri a doua variantă“
0
A participat la concursuri încă din clasele primare, e bună şi la matematică, dar la limba română excelează, iar acum, în pragul examenului de Evaluare Naţională, suferă că nu mai poate citi 10 ore pe zi, însă obiectivul e clar: „Vreau o medie cât mai bună, de fapt 10 este ţinta“.
O cheamă Rebeca Cecilia Maria Dîrstaru, iar prenumele deosebit de frumoase le-a „moştenit“ de la străbunici. Este o adolescentă care în câteva zile va absolvi clasa a VIII-a cu media 10 şi una dintre dorinţe este să intre cu aceeaşi medie la liceul dorit. „Vreau informatică şi, deşi pare că nu are legătură cu pasiunea mea de a citi, are legătură cu ceea ce vreau să devin când voi fi mare. La aceste clase intră elevii cu cele mai mari medii“, spune Rebeca, încă elevă a Şcolii Gimnaziale „Eugen Ionescu“ din Slatina, judeţul Olt.
Când Rebeca spune „când voi fi mare“ nu ţi se pare lipsit de sens, este încă un copil care face, probabil, notă discordantă cu cei din jur. „Ştiu că par mai mică decât colegii de vârsta mea, dar mă bucur de fiecare etapă a vieţii, ştiu că mulţi adulţi şi-ar dori să revină în copilărie, aşa că de ce să ard etapele?!“, trece Rebeca uşor peste „amănunt“.
„Ce fac eu e 100% pasiune“, spune Rebeca
A început să adune diplome la concursuri fel de fel încă din clasele primare, însă premiul de la Olimpiada Naţională de Limba română, câştigat în clasa a V-a, a făcut-o să simtă că nimic nu va conta mai mult decât lectura. „Am mai continuat şi cu matematica, am obţinut rezultate bune, însă trăirea nu se compară“, spune Rebeca.
După patru ani, în această vară a ajuns din nou la Iaşi, la Concursul Naţional Transcurricular de Lectură şi Interpretare „Ionel Teodoreanu“. „M-am bucurat enorm să revăd acest oraş, pentru că Iaşiul a reprezentat pentru mine începutul marii aventuri în lumea cuvântului, acolo am obţinut în clasa a V-a locul I la Olimpiada Naţională de Limba Română“, dezvăluie Rebeca începuturile. Premiile au venit ulterior an de an, în clasa a VII-a fiind din nou prima pe ţară, performanţă care se întâlneşte rar, spune profesoara ei, Gabriela Constantinescu. Au fost mai fost şi rezultatele de la Olimpiada Internaţională de Lectură, în cadrul căreia i-a fost pus la încercare talentul oratoric şi a făcut dovada cunoştinţelor acumulate din diverse domenii, concurând cu elevi din mai multe ţări, au fost premiile din cadrul concursului mixt română-matematică „Pandurii lui Tudor“ şi altele de care-şi aminteşte doar răsfoind dosarul ticsit cu diplome.
„În orice colţ al lumii aş ajunge, am să mă-ntorc la această şcoală, să-i mulţumesc doamnei“
Îi este însă, precizează din nou, foarte clar de unde a încept totul. „Premiul I, obţinut la prima participare la olimpiada naţională, m-a luat prin surprindere şi pe mine. De atunci am început să-mi valorific talentul prin munca de echipă, iar când spun echipă mă refer la profesoara mea, doamna Gabriela Constantinescu, cea care, cum să spun, mi-a clădit aripi literare, aşa că în orice colţ al lumii aş ajunge, am să mă întorc la această şcoală, să-i mulţumesc doamnei profesoare“, spune pe nerăsuflate eleva plină de viaţă, selectând, probabil, cu greu din şirul de gânduri.
„Voi fi, de ce nu, un medic care scrie cărţi“
Iese în parc alături de prieteni, se plimbă cu rolele, se bucură de compania celor de vârsta ei, îi plac plimbărle în natură, însă pentru inspiraţie nu are nevoie de mai mult de pereţii camerei sale. „Cu ajutorul imaginaţiei pot fi oriunde“, spune Rebeca, iar citind a ajuns, oricum, să colinde lumi pe care alţi copii nici măcar nu le bănuiesc. Deşi pentru pregătirea fiecărui concurs are nenumărate compuneri „la activ“, deocamdată nu s-a gândit serios la prima carte. „Mă mai gândesc uneori că aş putea să adun, în prima carte, compunerile mele pe diverse teme, mă gândesc şi că aş putea avea un blog, un blog de lectură“, începe să viseze, mai serios în fiecare zi, adolescenta.
Ţinta îi este însă clară. Va citi în continuare, fără lectură n-ar fi ea, fără lumea cuvintelor viaţa e searbădă, dar se vede, în viaţa de adult, medic. „Voi fi, de ce nu, un medic care scrie cărţi“, spune zâmbind.
„Tinerii citesc, se citeşte foarte mult“
Rebeca e un pic tristă gândindu-se că astăzi ei şi colegilor ei li se pune prea uşor o anume etichetă. „Ştiu că se spune că pierdem vremea, dar să ştiţi că tinerii citesc, se citeşte foarte mult“, spune adolescenta cu atâta convingere încât n-o poţi contrazice. Nu doar că citesc, dar se-ntâlnesc şi schimbă păreri, îşi împrumută cărţi, îşi fac unul altuia recomandări.
„Eu, personal, prefer cartea ca atare, forma clasică, deşi aş citi şi e-book. Însă îmi place să citesc activ, cu creionul în mână. Întotdeauna am considerat lectura ca o călătorie şi vreau să nu ratez nimc. Le-aş recomanda colegilor mei să-şi formeze un gust în lectură, iar la asta poţi ajunge citind mult“, spune eleva, povestind că a început să citească, la început destul de haotic, din clasele primare.
A învăţat să citească dinainte de a ajunge la şcoală, însă acum recunoaşte că e mare nevoie de cineva care să-ţi ghideze lectura. A simţit-o pe propria piele, a încercat şi cărţi pentru care încă nu e pregătită, dar le-a abandonat pentru mai târziu, a recitit altele şi a descoperit o altă lume decât în urmă cu un an sau doi...
Recomandările Rebecăi
Recunoaşte că o influenţează şi pe ea reclama şi că mai citeşte şi cărţi cărora li se face multă publicitate, însă e conştientă că valoarea unei cărţi nu stă în banii investiţi pentru promovare sau în calitatea copertei. „Sunt tentată să citesc literatura nouă, însă sunt şi conştientă că la baza ei stă literatura clasică. Am avut, de altfel, foarte multe surprize plăcute“, povesteşte Rebeca. Prima carte citită care i-a rămas la suflet este „Singur pe lume“, Hector Malot. Această carte, şi nu alta, a inspirat-o în câteva compuneri. Îi place însă şi „Hoţul de cărţi“, de Markus Zusak, au impresionat-o „Bibliotecara de la Auschwitz“ şi „Eu sunt Malala“.
În vacanţa de iarnă a citit „Viaţa pe un peron“ a lui Octavian Paler şi, cucerită, a continuat cu „Rugaţi-vă să nu vă crească aripi“ şi altele.
Vara trecută a citit „Mizerabilii“ şi s-a recunoscut din nou surprinsă şi încântată, citeşte Mircea Cărtărescu, a citit „Jocurile foamei“ – „o carte care cred că ar plăcea adolescenţilor“, mai spune Rebeca, iar lista este lungă.
Spune că, dacă ar fi pusă să aleagă, ar alege cu siguranţă o carte în detrimentul unui articol vestimentar la modă, „de firmă“. „Aş renunţa cu siguranţă la o haină scumpă, pentru că eu consider cartea ca pe o forţă vie, care te ia alături de ea într-o călătorie. Te înalţă şi te defineşte ca om, de aceea cred că orice carte e frumoasă în felul ei, aşa cum orice om are ceva frumos înăuntrul său“.
Întâlniri de neuitat
Dacă lectura îi oferă în fiecare zi călătorii fascinante, participarea la concursuri i-a prilejuit întâlniri „pe viu“ cu oameni în preajma cărora, altfel, cu greu s-ar fi aflat. Cu Liviu Papadima şi Angelo Mitchievici a stat de vorbă la Olimpiada Internaţională de Lectură şi fiecare experienţă pe care şi-a trecut-o în cont a ajutat-o să se autodepăşească. Citeşte, citeşte mult şi de plăcere, dar prin participarea la concursuri a valorificat cunoştinţele acumulate şi a devenit o adolecentă stăpână pe sine, cu un discurs convingător (cele mai multe dintre concursuri au avut şi probă de discurs, interpretare etc.).
„Este un copil special. Ca să vă daţi seama cam ce fel de om este, trebuie să vă povestesc prima experienţă, la primul concurs. A câştigat, a fost surpinsă, dar imediat m-a întrebat cui ar putea să doneze premiul, pentru că nu pentru bani participă, deşi familia nu are venituri extraordinare“, spune profesoara ei, Gabriela Constantinescu, cea care o vede „oriunde va vrea să ajungă, pentru că este un copil serios, muncitor şi foarte-foarte talentat“.
Se încarcă comentariile...
