Liceul elitelor, la 135 ani. „Elevii proveneau din ceea ce se cheamă talpa ţării, acesta a fost marele impact“

Liceul elitelor, la 135 ani. „Elevii proveneau din ceea ce se cheamă 
talpa ţării, acesta a fost marele impact“

Liceul cu o tradiţie de 135 ani ocupă şi astăzi un loc de frunte în ierarhia unităţilor de învăţământ FOTO: Alina Mitran

Liceul cu cea mai veche tradiţie din judeţul Olt, „Radu Greceanu“, a sărbătorit 135 ani rememorând pleiada de personalităţi pe care le-a şcolit şi care s-au întors la şcoală să retrăiască din momentele celei mai frumoase experienţe.

Ştiri pe aceeaşi temă

Colegiul Naţional „Radu Greceanu“ din Slatina, cel mai vechi din judeţ şi printre primele din ţară, înfiinţat ca gimnaziu real în 1884 prin decret regal, alături de alte cinci gimnazii, a fost în sărbătoare. La 135 de ani de la înfiinţare, absolvenţi cu o carieră solidă în spate, dar cu gândul la începuturi, au venit să depene amintiri în amfiteatrul liceului care are, şi acesta, o istorie frumoasă în spate. Profesori doctori, academicieni, medici renumiţi etc., somităţi în domeniul ales ulterior, cu toţii s-au pus de acord că bazele evoluţiei ulterioare au fost puse la „Radu Greceanu“, instituţia de învăţământ care pentru Slatina a însemnat enorm.

„Vă vorbesc în calitate de istoric, pentru că de-a lungul timpului am fost impresionată, răsfoind document cu document, de ce a însemnat pentru acest oraş această şcoală. La un moment dat, Slatina însemna Gimnaziul Real Radu Greceanu. (...) M-a impresionat extraordinar de mult ataşamentul şi faptul că, pot spune, acest templu a fost înălţat cu sufletul. Chiar şi în anul 1884, a pornit din iniţiativa autorităţilor locale şi a intelectualilor din acest oraş. În 1914, când a devenit liceu, s-a făcut de asemenea prin iniţiativa locală. Pentru că ministerul spunea că deocamdată nu sunt bani în buget, nu se poate să se transforme  în liceu, şi atunci s-a spus – bun, vom suporta noi, primăria comunei urbane Slatina, din fondul Varipatti“, a amintit istoricul Aurelia Grosu, invitat la festivitatea organizată, vineri, 15 noiembrie 2019, cu ocazia aniversării celor 135 ani de la înfiinţare.

Maestrul Jean Lupu – absolvent şi profesor la „Radu Greceanu“

Printre cei care reuşesc să ajungă aproape la fiecare întâlnire aniversară s-a regăsit şi de această dată maestrul Jean Lupu, dirijorul corului Symbol, care a absolvit Liceul „Radu Greceanu“ şi s-a întors după facultate la Slatina, în calitate de profesor al renumitei şcoli.

„Este o întâlnire de suflet, este o legătură peste decenii, peste veacuri, sunt 135 de ani, este o trăinicie asigurată acestei instituţii de înaltă ţinută universitară. Când am venit ca profesor aici şi am intrat în cancelarie şi am văzut atâtea somităţi, am crezut că intru într-o academie. Erau numai unul şi unul. Sunt convins că «năravul» de odinioară se va menţine“, a declarat maestrul, amintindu-şi de anii de liceu şi de profesorii care i-au marcat evoluţia. „I-am avut pe Dumitru Cîlniceanu la română, pe domnul Popescu Mihai la Matematică, profesori de excepţie, dar am avut şi colegi de excepţie: profesorii Ungureanu – doamna Maria şi Gheorghe Ungureanu, profesorul Nicolae Popescu-Optaşi, profesorul Alexandru Popescu de Geografie, doamna Mimi Stănescu de matematică, numai unul şi unul, Ghimpeţeanu de Filozofie, profesori care au adus nişte stele aceste instituţii de înaltă ţinută“, a mai precizat dirijorul Jean Lupu, care a menţionat drept cea mai preţioasă amintire din anii de liceu aprecierea profesorului său de limba română, Dumitru Cîlniceanu, după proba de la Bacalaureat. „După Bacalaureat, examenul maturităţii, cum îi spuneam pe atunci, profesorul de română Cîlniceanu vine şi întreabă – «Măi, cine e ăsta, Jean Lupu?» Zic –« eu sunt!»; «Vino încoace să te felicit!». Luasem o notă foarte mare la română“.

 „Liceul «Radu Greceanu» nu a rămas un «turn de fildeş» accesibil numai pentru elitele sociale“

Istoria liceului a fost una zbuciumată, urmând vremurile. La cârma instituţiei de învăţământ au stat, însă, oameni cu vocaţie, unii sacrificându-şi familia, averea şi o carieră poate mai strălucită într-un oraş mai mare. Profesorul Traian Biju, director al liceului în mai multe perioade, se numără printre cei care au sacrificat mult. Lui îi datorează şcoala, printre multe altele, amfiteatrul care astăzi îi poartă numele şi care în acea perioadă era o realizare deosebită pentru întreg oraşul. Aici erau invitate trupele unor teatre şi opere de renume: Teatrul Tănase, Opera Română, Teatrul Naţional din Iaşi, Teatrul Naţional din Cluj etc., însă era de asemenea pus la dispoziţia tuturor şcolilor primare şi secundare din oraş pentru manifestările extraşcolare, scrie prof. Elena Sîrghie în articolul „Un apostol al neamului – profesorul Traian Biju“ din lucrarea „Noi pagini de monografie 2014-2019“, editată cu prilejul aniversării celor 135 ani de existenţă. Sala care concentra întreaga suflare culturală a municipiului avea 184 locuri la parter şi 36 la strapontine, 130-150 locuri la balcon şi loc pentru orchestră, dar oferea şi două cabine şi mobilierul necesar pentru artişti.

De-a lungul celor 135 ani de existenţă liceul a avut, conform prof. Dumitru Nica, de asemenea fost elev şi profesor al liceului, 31 directori, mulţi din rândul foştilor elevi. Cu toţii au avut o misiune deosebită, de care cei mai mulţi s-au achitat remarcabil.

O altă trăsătură a liceului, remarca prof. Dumitru Ilie în articolul „Cu bastonul de mareşal, în ghiozdan“, publicat în aceeaşi lucrare aniversară „Noi pagini de monografie 2014-2019“, a fost aceea că a dat o mare şansă la educaţie superioară copiilor proveniţi din păturile sărace.

„Elevii proveneau din ceea ce se cheamă «talpa ţării» - ei proveneau din familii de ţărani, de meşteşugari etc. Acesta a fost marele impact, adevăratu impact pe care o şcoală l-a produs în judeţul Olt.

Liceul «Radu Greceanu» nu a rămas un «turn de fildeş» accesibil numai pentru elitele sociale. Copiii satelor cărora Dumnezeu le-a hărăzit darul învăţăturii şi au avut parte de un învăţător bun care i-a îndemnat «să meargă mai departe», «prizăriţi şi fricoşi până şi de umbra lor» au trecut pragul liceului. Părinţii i-au aşezat «în gazdă», în familii modeste care locuiau pe strada Gimnaziului – actuala stradă Nicolae Bălcescu, strada Obrocari – Tudor Vladimirescu, strada Strehareţi, Dealul Viilor, Oituz, Grădişte, jurul Oborului, Malul Livezi şi alte uliţe mărginaşe ale Slatinei. Părinţii după ce le-au dat ultimele sfaturi: «să nu pleci prin zăvoi după cuiburi de ciori», «să nu te duci la Olt, că este apă vicleană care a furat multe capete de copii», s-au întors acasă la treburile lor“, menţiona prof. Ilie Dumitru.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările