Cum ajută voluntarii când sistemul public de învăţământ e copleşit. Psiholog: „Şi copilul cu retard şi copilul normal învaţă prin imitaţie“

Terapia ocupaţională i-a ajutat pe elevi să treacă praguri peste care nu păşiseră

Un ajutor nesperat pentru 20 de copii cu cerinţe educaţionale speciale şi familiile acestora a a venit, la Slatina, din partea unei asociaţii care face terapie ocupaţională cu elevii şi, astfel, contribuie la integrarea acestora în şcolile de masă.

O mână de oameni care de peste 13 ani rezolvă punctual problemele celor aflaţi în dificultate s-a angajat, de la începutul acestui an şcolar, într-un demers deosebit: să integreze efectiv copiii cu cerinţe speciale în şcolile în care aceştia învaţă.

Teoretic, de ani de zile copiii cu probleme diverse, diagnosticaţi de specialişti ca făcând parte din categoria elevilor cu CES (cerinţe educaţionale speciale), beneficiază de susţinere specială astfel încât să poată să ţină pasul cu elevii de vârsta lor, din şcolile normale. Dacă decizia de a scoate copiii cu CES din centrele şi şcolile speciale, integrându-i în şcolile de masă, este considerată o şansă dată acestora, modalitatea în care efectiv se poate realiza integrarea este un subiect dureros. Profesorii de sprijin sunt puţini, consilierii psiho-pedagogi – la fel de puţini, cadrele didactice fiind, de obicei, puse în situaţia de a se adapta noii situaţii şi de a găsi singuri calea ca un copil diagnosticat cu retard mintal de un anumit grad, sau cu ADHD, sau cu autism etc., să ajungă la performanţe şcolare asemănătoare cu ale colegilor.

„Aş vrea ca pentru noi să vorbească faptele“

La nivelul judeţului Olt, în evidenţele Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională sunt mii de cazuri de copii cu CES, motiv pentru care ceea ce fac psihologii alături de voluntarii Asociaţiei Sentire poate părea extrem de puţin. Copiii cooptaţi în proiect însă, care provin din trei şcoli slătinene – Şcoala Gimnazială nr. 1, Şcoala „Ştefan Protopopescu“ şi Şcoala „Vlaicu Vodă“, au reuşit, în câteva săptămâni, să capete şi mai mare încredere în forţele proprii, să descopere răbdarea, să desluşească tainele manualelor şcolare, lucruri care păreau, înainte, imposibile.

„Nu mă pricep foarte bine să vorbesc despre asta, aş vrea ca pentru noi să vorbească faptele, dar, da, ne-am angajat în acest proiect constatând că ce se reuşeşte în şcoală este puţin, deşi oamenii se implică, dar sunt, la rândul lor, puţini,  şi că e nevoie să dăm o mână de ajutor“, a declarat Marilena Donciu, de profesie psiholog, preşedinta Asociaţiei Sentire şi cea care a gândit proiectul şi l-a propus spre finanţare Primăriei Slatina.

Cum sunt, efectiv, ajutaţi copiii

Cei 20 de copii cuprinşi în proiectul „Şcoală pentru toţi copiii”, finanţat de Primăria Slatina cu 27.500 lei, participă la ateliere în cadrul cărora psihologi, dar nu numai (un artist din cadrul Asociaţiei Photograff de asemenea s-a alăturat proiectului), fac terapie educaţională cu beneficiarii chiar în şcolile din care aceştia provin. Sunt elevi de vârstă mică, cei mai mulţi, care pictează, desenează, confecţionează păpuşi, joacă teatru, fac fotografii şi o mulţime de alte lucruri, totul într-o joacă dirijată de psihologi spre scopuri precise. Proiectul presupune de asemenea întâlniri între psihologi şi părinţii copiilor, în cadrul cărora şi părinţii sunt îndrumaţi astfel încât atitudinea terapeutică să fie susţinută şi în familie. Necazul mare este că  la finele acestui an proiectul se încheie, însă copiii s-au trezit deja într-un univers la care nu vor să renunţe.

„Din banii de la primărie am cheltuit cel mai mult pe achiziţia de materiale de bună calitate, care să ne ajute să ne atingem scopul. A fost nevoie, evident, să-i plătim şi pe psihologi, pentru că este o muncă extraordinară, însă suma, care nu este extraordinară, a făcut ca o parte din servicii să le ofere voluntar. Am discutat, de altfel, şi am stabilit împreună să continuăm cu forţe proprii şi de la 1 ianuarie 2018 cu aceşti copii. Pentru anul viitor mi-aş dori, însă, să putem extinde proiectul, pentru că am văzut cât de mare este nevoia şi cât de mult putem să ajutăm în acest domeniu“, a mai spus Marilena Donciu.

„Ei nu reuşesc să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile şcolare“

Un copil cu cerinţe educaţionale speciale are un ritm diferit, percepe tot ce se întâmplă în jurul lui altfel, are nevoie de mai multă înţelegere din partea celor din jur. Adesea, aceşti copii devin victimele colegilor, care nu au fost învăţaţi cum să relaţioneze şi cărora le este, cum se întâmplă adesea în şcoală, la îndemână să pună etichete. „Şi copilul cu retard şi copilul normal învaţă prin imitaţie“, spune psihologul Marilena Donciu, subliniind necesitatea ca un anumit parcurs să fie învăţat de toţi „actorii“ implicaţi în integrarea acestor copii.

Psihologul Adriana Păun, specialist cooptat în programul „Şcoală pentru toţi copiii“, explică, la rândul său: „Noi încercăm prin ceea ce facem, în special prin activităţile pe care le derulăm cu aceşti copii, să le dezvoltăm nişte abilităţi, să cultivăm nişte deprinderi. Nu sunt cazuri uşoare, sunt copii cu ADHD, cu autism, cu retard mental mediu spre sever. Au tulburări anxioase, acumulează frustrări. Au nevoie de foarte mult sprijin şi ce reuşim noi să facem este puţin. Ei sunt, în schimb, foarte încântaţi, iar ce mă bucură foarte tare este că părinţii lor cooperează. Terapia într-un astfel de caz costă, iar părinţii nu-şi permit să meargă în mediul privat, deşi, cei mai mulţi, înţeleg nevoia, de aceea proiectul acesta este important. (…) Aceşti copii nu reuşesc să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile şcolare aşa cum o fac ceilalţi. Se plictisesc, au tot felul de alte preocupări, nu rezistă sistemului normal de predare. Sunt copii cu tulburări de învăţare, care au nevoie de sprijin. Eu ştiu că nu este uşor nici pentru învăţători, pentru că au clase numeroase, sunt obligaţi să urmărească programa, timpul zboară…. Din păcate, când vorbim de dificultăţi de învăţare, sunt şi cazuri în care nu se recunoaşte problema, nici părinţii nu sunt, uneori, pregătiţi să accepte. Pun comportamentul copilului pe seama răsfăţului, nu înţeleg că pur şi simplu copiii cu astfel de probleme au nevoie ca lucrurile să se desfăşoare într-un alt ritm, că obosesc făcând lucruri pe care nu le înţeleg“, explică psihologul.

Inutil de amintit că de-a lungul anilor puţine au fost cursurile de perfecţionare care să-i îndrume pe dascăli să managerieze astfel de cazuri.
Cei 20 de elevi cuprinşi în proiect constituie cazurile cele mai dificile din cele trei şcoli menţionate, fiind copii diagnosticaţi de specialişti şi aflaţi în evidenţa CJRAE, instituţie parteneră în proiect. Ei vor continua să modeleze, să picteze, să deseneze, să joace teatru şi să desfăşoare activităţi diverse, voluntarii asociaţiei SENTIRE hotărând să continue proiectul cu fonduri proprii.