Amintirile unui primar care e de 28 de ani în funcţie, despre trecerea de la comunism la democraţie: „Mama m-a susţinut: «Dă-i dracu', cu CAP-ul lor!»“
0
Un primar care conduce de 28 ani destinele unei localităţi din Olt şi-a amintit cum s-a trecut, în ultimele zile din 1989 şi primele zile din 1990, de la rigorile comunismului, la „dă-l jos de pe scenă, că nu e bun!“ şi „pupa-l-aş, pe el îl vrem!“.
Primarul Constantin Dinuţ se află în fruntea Primăriei Corbu, din judeţul Olt, o localitate aflată la graniţa cu Argeşul, din ultimele zile ale lui decembrie 1989. Este primul primar de după Revoluţie, deşi, ce-i drept, primul „mandat“ n-a durat nici o lună, fiind dat jos şi repus în 1991, de când a câştigat toate scutinurile organizate.
Zilele în care românii credeau că au câştigat o viaţă mai bună, răsturnând comunismul, l-au prins pe primarul Constantin Dinuţ în fruntea CAP-ului din localitate. Fusese ales pentru a doua oară, după un episod, în 1985, în care şefii de la partid l-au acuzat de instigare la nesupunere, preşedinte de CAP.
„Sunt inginer zootehnist, dar am făcut facultatea în ambiţia comuniştilor. În 1974 m-am dus la mama, săraca, s-o ajut la sapă, la lotul pe care i-l dăduseră. Vine o brigadieră şi-i zice: «Hai, nu ni-l dai nouă pe Vică, la CAP?» Eu, cum e soarta, făcusem şi armata, fusesem dat de 6 ani la şcoală, pe timpul ăla nu prea se făcea aşa, dar mama a avut un director de şcoală fost coleg de-al ei şi –« ia-mi şi mie băiatul la şcoală! Ia-mi-l şi mie! O trece, n-o trece clasa, dar lasă-l acolo, să se-nveţe!» – şi aşa am terminat, n-am luat la facultate, am plecat în armată. Terminasem liceul profil umanist. Şi mama– „Hai, mamă, du-te la ăştia! Asta fost în vară. În decembrie m-au promovat şef de fermă, brigadier zootehnist. Rulam cam 7.000-8.000 capete de oi, n-aveam vaci, eram oier. Au distrus ăştia tot după ’90, un an de zile n-am dat pe-acolo, că-mi venea să plâng“, începem să povestim cu primarul care, spune, a văzut ferma crescând, dar a văzut-o şi prăbuşindu-se.
Dinuţ a fost promovat şef de CAP prima dată în 1981. „Prima dată am ajuns preşedinte în 1981, am stat ’82, ’83 şi ’84, până în ianuarie. Şi în ’81, când m-am dus eu, aveam un nenorocit de instructor de partid, Pavel, curvar. Şi cu inginerul meu şef, tot curvar. Şi ăla zice aşa: te dau afară! Inginerul s-a dus pe la partid, să-l mute. L-a mutat pe la o fermă zootehnică. Ăsta şi-a luat concediu medical: nu mă duc! Mă ia pe mine, aveam 27 de ani! La Direcţia Agricolă era un domn director bun meseriaş, era şi cu sportul, cam în clenci cu partidul, că mi se pare că atunci când a venit nea Lică (n.r. – cumnatul lui Nicolae Ceauşescu), l-a mătrăşit. Şi-i spun:« Tovarăşe director, n-o mai fi el bun de inginer acolo, dar e bun de şef de fermă la mine, că am din ăştia cu 8 clase». «Da, uite decizia, ia-o şi du-te!»“, povesteşte primarul despre primul sâmbure de scandal între el şi şefii de partid, care au ţinut minte că i s-au opus şi „i-au copt-o“. La scurt timp se organizează o şedinţă cu o ordine de zi oarecare, dar în timpul şedinţei se supune la vot schimbarea sa din funcţia de şef de CAP.
„Toţi cetăţenii din sală au ieşit. I-au băgat înapoi, cu instructorul de partid, cu şeful de post, şi se pregătesc să ia cuvântul. Şi a-nceput să spună - «de ce-l schimbaţi pe el?“«Păi, îl schimbăm că n-a făcut producţie de grâu». Fusese un an secetos şi nu se făcuse grâul. «Atunci, schimbaţi şi inginerii de la ferme, pentru că el a adus îngrăşăminte, a adus sămânţa, s-a ocupat, ei de ce n-au adus ploaia?», cam aşa au pus-o. «Îl schimbăm că nu e inginer!». Şi oamenii zic: «Păi, da’ la Icoana este preşedinte tractorist» şi le-au închis gura. „Îl schimbăm că are probleme în familie“. Nevastă-mea fusese implicată într-o chestie, chipurile, dar nu era aşa. Şi le-am spus că le aduc cazierul, să vadă că nu e aşa. Şi am prins curaj şi zic – «pentru ei rămân şef de atelaj la CAP Corbu şi plec când vreau eu, nu când vreţi voi!». Şi ăia de la partid au închis şedinţa şi au plecat. S-a dus la primu’ secretar cu coada între picioare, că ce a vrut partidu’ n-a mai ieşit, n-au mai vrut oamenii. Şi a început calvarul“, şi-a amintit Constantin Dinuţ cum a fost primul contact dur cu „democraţia în comunism“, despre care chiar vrea să scrie o carte, pentru că la o următoare şedinţă este dat jos din funcţie.
Cert este că acele vorbe, «Îl schimbăm că nu e inginer» l-au ambiţionat, iar în vară a dat examen. N-a fost admis în 1984, în anul următor, însă, da, iar de examenul de diplomă e legat cel de-al doilea episod, din 1990, când, de-abia pus primar în zilele Revoluţiei, a fost dat jos de omul „de bază“ pe care îl lăsase să-i ţină locul plecând să-şi susţină examenul, dar repus în funcţie în 1991.
„Mama m-a susţinut: «dă-i dracu, mamă, cu CAP-ul lor!». (...) Am învăţat două cărţi pe nevăzute, absolvent de liceu umanist fiind, pentru că nu puteam, altfel, să mă răzbun pe ei, nu ştiam altfel, de furat n-am furat... Le mai spuneam – poate că mai m-a dus câte-un şofer băut acasă, altceva n-au ce să spună, să spună ei dacă au dat vreodată jos vreo traistă de roşii cu mine acasă! Aşa eram, aveam acasă. Sunt ginere de necolectivist, şi-ncă de-ăla, cu gălăgie mare. Dar membru de partid mă făcuseră înainte, şi ăştia cred că n-au spus, că la urmă s-au trezit ei...“, explică primarul şi acest episod.
Cum s-a pus primarul în decembrie 1989
În 1988 ajunge din nou şef de CAP. „A venit Revoluţia, dar nu a dat unul cu un pietroi după mine, datorită felului cum m-am comportat cu ei. A fost niţel scandal. Le-am împărţit oile, 3.047 de capete, le-am dat în sat, am vândut tot tineretul bovin şi vacile, remorcate, şi dup-aia..., n-a fost trecerea urâtă. Au făcut ei nişte chestii... La mine tot se reclama primăriţa cu miliţianul. Şi Partidul i-a schimbat pe-amândoi. Şi partidul a schimbat-o din funcţia de primar chiar în 1989 şi pe el l-a mutat la Slatina, a venit primar de la oraş, cu „Ştefan Gheorghiu“, treburi, stătea într-o cameră, aici, primăria nu era aşa atunci, a venit cu soţia, şi-a promovat-o casier pe la Cooperaţie. Şi veniseră peste primar atunci, sătenii (n.r. – în zilele Revoluţiei). A plecat primarul şi în ziua de Crăciun m-au suit pe mine pe scenă şi alţi doi: eu, ca preşedinte de CAP, un domn profesor - fost director de şcoală şi directorul de IAS de-atunci. Ăştia au zis – «noi ne vedem de treaba noastră, dacă vrea Vică, bine, dacă nu... ». Aveam 37 de ani. Eu nu ştiam nici ce soartă..., că nu se dăduse Legea fondului funciar, nu ştiam ce m-aşteaptă. Eram speriat puţin. Unul zicea – «dă-l jos de pe scenă!» - că mă certasem cu nevastă-sa, n-o lăsasem să ia toată lucerna şi să nu mai ducă nimic la CAP, ar fi vrut s-o ducă toată acasă, ălălalt că – „pupa-l-aş !“. Şi, în sfârşit, nu m-au dat jos, m-au pus. Ai cuvântul meu de onoare că am dormit în primărie aproape o lună de zile, de frică să nu-i pună foc ăştia. Era cu CPUN-u, cu mă-sa pe gheaţă. Şi seara vin doi care voiau locuri de muncă. Unul, absolvent de drept şi fusese instructor UTC pe Argeş, şi unu’ care a fost primar o perioadă aici, din martie 1990, până în martie 1991“, ajunge primarul şi la episodul în care, plecat să-şi susţină examenul de diplomă (lucrarea de licenţă de astăzi), este înlocuit cu sprijinul preotesei şi a preotului din sat de cel de-al doilea dintre noii veniţi.
La un an, primarul în funcţie se face de râs într-o şedinţă convocată la Slatina pentru planul de lucru în vederea împroprietăririi, iar Constantin Dinuţ este repus, în 1991, în funcţie. De atunci, spune, a câştigat detaşat toate alegerile, şi chiar din primul tur. „N-am dat afară pe nimeni, nu e felul meu“, mai spune primarul, care, deşi n-a fost niciodată printre preferaţii şefilor de partid (PSD), nici nu s-a gândit să schimbe tabăra.
Se încarcă comentariile...
