Sibiu: Andrea Gabriela Bernath descoperă în fiecare zi frânturi de civilizaţie
0
Este de meserie conservator, iar în timpul liber îi place să picteze, preferând expresionismul şi realismul fantastic
Nimeni nu îşi imaginează ce se află dincolo de obiectele de artă expuse într-un muzeu. Asta pentru că vizitatorul are doar dreptul de privi, iar orice apropiere mai curajoasă atrage după sine un „Vă rog nu atingeţi!” din partea supraveghetorilor. Chiar dacă tendinţele actuale ale muzeelor sunt de a lărgi accesul publicului la obiectele de artă, va exista permanent o restricţie. Mai mult o măsură de protejare a exponatelor.
Iubitoare de frumos
Restauratorul este, prin natura meseriei sale, cel mai aproape de obiectele de artă, iar Andrea Bernath a căutat dintotdeauna o relaţie apropiată cu tot ce presupune frumosul. În anul 2005, când a terminat facultatea şi după ce a trecut prin practica necesară oricărui student, s-a apropiat de colectivul de la Muzeul Astra din Sibiu şi a acceptat cu bucurie să lucreze alături de foşti profesori şi colegi.
Frânturi de civilizaţie
Andrea se numără printre puţinii oameni care au privilegiul de a atinge artefactele. Unele dintre ele sunt adevărate, puzzle-uri ale istoriei. „Cel mai mult îmi place documentarea unui obiect, pentru că în primul rând, înainte de orice intervenţie, acesta trebuie studiat şi cercetat din toate punctele de vedere. Se caută autorul obiectului, perioada istorică din care face parte, dar şi tehnica prin care a fost realizat. Documentarea oferă practic desluşirea misterului care se ascunde în spatele obiectului de restaurat, pentru că el vorbeşte despre oameni", spune tânăra.
Pasionată de pictură
Fiecare ceas liber al Andreei devine bucurie de exprimare prin pictură. Aceasta reprezintă pentru ea o parte fizică, în care spaţiul este nerestrictiv vis-a-vis de haos, culori, pete, iar timpul este nelimitat. A predat pentru o perioadă scurtă la Şcoala Populară de Arte din Sibiu, însă în acest timp s-a bucurat să înveţe prin şi alături de elevi ei. A pictat icoane, însă acestea au fost un alt motiv de interpretare personală. Două veri la rând a făcut practică la Biserica din Ieud, unde a lucrat la restaurarea pronaosului şi altarului. A avut expoziţii de grup şi o expoziţe personală chiar în oraşul ei natal.
Lucrare complexă
„Găsirea oului păros în pădurea de ciuperci“ este ultima ei lucrare, practic o alegorie cu influenţe din stampele japoneze. Ramura, florile de cireş, valurile, peştele koy, spirala, vegetaţia bogată, fluturii şi desigur oul, toate sunt simblourile pe care Andrea le-a folosit pentru a încerca să exprime gânduri şi sentimente. Este o lucrare ce te îmbie la visare spre noi universuri şi lumi, la meditaţie şi căutări mistice, în care fantasticul ia locul realului.
Ce-i place
Îi place berea rece la o terasă cu prietenii şi orice presupune creaţie. Îi plac Roma şi Ravena din perspectivă artistică pentru că oriunde te uiţi, dai peste ceva care te impresionează.
Ce nu-i place
Nu lucrurile îi displac, ci acţiunile răutăcioase şi iraţionale ale fiinţelor şi rezultatul lor.
Întrebări şi răspunsuri
Unde te simţi cel mai bine?
A.B.: Acasă pentru că am încercat, alături de prietenul meu, să o facem primitoare, să ne jucăm cu spaţii, volume, draperii şi obiecte. Este spaţiul în care nu mi se poate întâmpla nimic rău.
Unde ţi-ar place să locuieşti?
A.B: Aş da Sibiul poate pentru Viena. Acolo m-am simţit cel mai bine pentru că am văzut lucrările lui Klimt, Egon Schiele şi Ernst Fuchs. Acestuia din urmă i-am vizitat vila (de Otto Wagner) transformată de el însuşi în muzeu. În 2008 am făcut practică la Muzeul de Etnografie din Viena unde am restaurat o statuie budistă din lemn şi materiale moderne, am realizat mici intervenţii pe o statuie budistă din piatră, foarte valoroasă, aparţinând unei colecţii private, ce urma să intre într-o expoziţie pe termen scurt.
Profil
Născută: 14 august 1981, Târgu Mureş
Educaţie: Facultatea de Istorie şi Patrimoniu
Ocupaţie: conservator
Familie: necăsătorită
Se încarcă comentariile...
