5 cărţi scrise de laureaţi ai premiilor Nobel. De ce trebuie să le citiţi

Serge Haroche (stânga) şi David J. Wineland

De ce statul trebuie să „împingă” oamenii să ia decizii corecte, cum se nasc noi legături dintre neuroni şi ce a determinat fizicienii să lase în pace pisica lui Schrödinger. Acestea sunt câteva dintre subiectele cărţilor unora dintre laureaţii premiilor Nobel din secolul al XXI-lea, selectate de publicaţia online PostNauka.

Richard Thaler - „Nudge. Cum să ne îmbunătăţim deciziile cu privire la sănătate, bunăstare şi fericire”

Alegerile făcute de noi - fie că se referă la probleme globale sau la rutina zilnică - sunt adesea iraţionale. Cu toate acestea, cu ajutorul măsurilor de politică economică, oamenii pot fi „împinşi” către corectarea acestui comportament. De exemplu, mici modificări în designul meniurilor îi pot determina pe oameni să mănânce mai puţin. O scrisoare simplă cu informaţii despre numărul de vecini care au plătit impozitele la timp în ultimul an îi va stimula pe ceilalţi să le plătească la timp în anul următor.

Richard Thaler este economist american şi câştigător al Premiului Nobel în 2017 pentru contribuţia sa la economia comportamentală. Influenţa statului asupra comportamentului nostru în propriile noastre interese este numită de Thaler prin termenul de „nudging”. El a introdus acest termen în literatură, a dezvoltat un aparat conceptual pentru cercetare şi aplicarea sa în practică.

Thorne K. S., Blandford R. D. - „Fizica clasică modernă: optică, fluide, plasmă, elasticitate, relativitate şi fizică statistică”

Cartea acoperă conceptele fundamentale şi aplicarea lor în perioada modernă ale celor şase secţiuni principale ale fizicii clasice - fizica statistică, optica, electrodinamica, mecanica fluidelor, fizica plasmei şi teoria generală şi specială a relativităţii. Manualul se bazează pe un curs pe care autorii l-au predat studenţilor de la Institutul de Tehnologie din California timp de 30 de ani.

Kip Thorne - unul dintre cei mai importanţi experţi din lume privind teoria generală a relativităţii – a obţinut Premiul Nobel pentru Fizică în 2017 pentru descoperirea undelor gravitaţionale (împreună cu Rainer Weiss şi Barry Barrish). Thorne a scris numeroase cărţi ştiinţifice despre teoria gravitaţiei şi a astronomiei. De asemenea, Kip Thorne a fost autorul ideii şi consilierul ştiinţific al filmului „Interstelar”.

Cowan W. M., Südhof T. C., Stevens C. F. - „Sinapsele”

Cartea este dedicată sinapselor – zonele de contact între doi neuroni, la nivelul cărora se face transmiterea influxului nervos de la o celulă nervoasă la alta. Sinapsa, nu neuronul, este unitatea elementară a creierului: neuronul nu funcţionează până când nu intră în contact cu celula vecină. Cartea acoperă un întreg secol de studiere a structurii şi funcţiei sinapselor şi explică exhaustiv despre toate descoperirile. Mecanismele celulare şi moleculare ale transmisiei sinaptice sunt legate în mod inextricabil de temele plasticităţii neuronale, de învăţare şi de memorie.

Serge Haroche, Jean-Michel Raimond - „Explorarea cuanticului: atomi, cavităţi şi fotoni”

Cartea descrie experimente care aruncă o lumină asupra conceptelor-cheie ale mecanicii cuantice. Ipotezele care se bazau pe experimentele de gândire, cum ar fi „pisica Schrödinger”, pot fi acum verificate prin manipularea particulelor în cavităţi şi capcane speciale. Cartea se referă la superpoziţia stărilor, principiul subsidiarităţii şi a altor fenomene uimitoare, contrazicând intuiţia noastră de zi cu zi.

Serge Haroche - fizician francez, laureat al Premiului Nobel în 2012 la secţiunea Fizică pentru „metode experimentale inovative care permit măsurarea şi manevrarea sistemelor cuantice individuale” (împreună cu David Wineland). Aceste metode ne permit să controlăm starea particulelor individuale izolate cu ajutorul altor particule individuale. Metodele dezvoltate au fost utile în domeniul calculului cuantic şi al memoriei cuantice bazate pe fotoni.

„Pisica lui Schrödinger” este un experiment mental, adesea caracterizat ca un paradox, imaginat de fizicianul austriac Erwin Schrödinger în 1935. Acesta a imaginat un experiment în care este prezentă o pisică ce poate să fie vie sau moartă, în funcţie de un eveniment aleator anterior. În timpul elaborării experimentului său a inventat termenul Verschränkung (cu sensul de conexiune cuantică).

Bob Dylan - „Cronica vieţii mele”

Cartea descrie transformările critice din viaţa şi cariera lui Bob Dylan. Prin ochii lui Dylan, care a venit pentru prima dată la New York, vedem Greenwich Village la începutul anilor '60. În viziunea lui Dylan New York este un oraş magic al posibilităţilor: cu petreceri până dimineaţa, cu revelaţii literare, pasiuni trecătoare şi o prietenie puternică. Cronica reprezintă o amprentă profundă şi personală ale acelor timpuri.

Bob Dylan - interpret, poet şi artist - în 2016 a devenit primul muzician care a primit premiul Nobel pentru literatură. Premiul a fost acordat „pentru crearea de imagini poetice în tradiţia marelui cântec american”. Decizia Comitetului Nobel a fost o reacţie sensibilă la ameninţarea cu războiul, un subiect despre care discută tot mai mult astăzi oamenii marilor puteri. Dylan - un clasic al poeziei lumii secolului al XX-lea, a fost mult timp un simbol al schimbării antropologice a societăţii faţă de umanitate.