Cum ne protejăm de clauzele abuzive ale băncilor. Ce înseamnă darea în plată pentru un credit

Avocata Isabela Rabotka recomandă consultarea unui specialist atunci când începe procedura dării în plată

Pentru a ne putea proteja de clauzele abuzive ale băncilor, în primul rând, trebuie să înţelegem ce reprezintă ele şi cum pot fi negociate sau eliminate.

Clauzele abuzive apar, de regulă, în cadrul contractelor de adeziune. Codul Civil defineşte contractul de adeziune ca fiind acel contract încheiat de regulă între o companie foarte mare, cu sute de mii sau chiar milioane de clienţi pe de-o parte iar de cealaltă parte cu un client persoană fizică sau juridică mică în care compania mare îi oferă noului client un contract gata redactat, de regulă standard, pe care dacă nu îl semnează, clientul nu îl poate negocia.

Avocata Isabela Rabotka spune că astfel de contracte sunt tipice pentru furnizorii de cablu sau telefonie, banci, utilităţi etc.

“Prin aceste contracte, companiile mari încearcă să se protejeze de cât mai multe situaţii neprevăzute care pot apărea pe parcursul derulării contractului dar, unele bănci, companii de telecomunicaţii sau mai ales IFN-uri încearcă să maximizeze profitul prin introducerea de clauze contractuale tehnice, greu de înţeles pentru un nespecialist. Această practică este una curentă, uneori la limita înşelăciunii. Şi din acest motiv Uniunea Europeană obligă băncile să utilizeze condiţiile contractuale standard echitabile. Contractul nu trebuie să creeze un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile consumatorilor şi cele ale furnizorilor, ci să se fundamenteze pe principiile de bună credinţă şi echilibru contractual. Astfel, clauzele contractuale trebuie redactate într-un limbaj simplu şi inteligibil. Important să reţinem că posibilele ambiguităţi vor fi interpretate de către instanţă în favoarea celui care ia împrumutul, însă acest lucru nu ne exonerează de răspunderea pe care ne-o asumăm atunci când semnăm un astfel de contract. Pentru a ne proteja cât mai mult de clauze contractule tehnice pe care nu le înţelegem, este important ca înainte de semnarea unui contract să ne consultăm cu un avocat/jurist/economist iar corespondenţa cu banca să o purtăm prin e-mail, astfel încât să existe o dovadă a negocierilor”, arată avocata.

Darea în plată

Darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, poate duce la terminarea unui contract de credit şi a accesoriilor sale. Practic împrumutatul cedează terenul, casa sau apartamentul pentru care a luat un credit ipotecar, iar banca nu mai poate percepe alte despăgubiri după ce a primit în plată respectivul imobil.

“Pentru ca darea în plată să poată fi aplicată, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării creditului, nu depăşea echivalentul în lei a 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi. Astfel, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii. Notificare trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de client în vederea încheierii actului de transfer a proprietăţii, prin care se stinge orice datorie a debitorului, creditul principal, dobânzi, penalităţi. Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către bancă, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia”, explică Isabela Rabotka.

Avocata spune că banca poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de legea dării în plată şi se poate adresa instanţei de judecată. Cererea se va judeca în procedură de urgenţă, iar după finalizarea procesului, în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, banca are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. În situaţia în care banca nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractual de credit ipotecar şi să transmit dreptul de proprietate către  creditor.