Râmnicu Vâlcea: Olimpicii la matematică vor să ia drumul străinătăţii

Trei dintre ei, Laurenţiu Ploscaru, clasa a VII-a, Alexandru Ungureanu şi Marius Gavrilescu, clasa a VIII-a, îşi văd viitorul departe de graniţă.

În biroul directorului Şcolii cu „Ceas" cum mai este cunoscută Şcoala Take Ionescu, cei trei matematicieni iau loc la masă şi nu par deloc stresaţi de tirul întrebărilor. Laurenţiu, cel mai mic ca vârstă dintre ei, este o fire analitică, mereu atent la nuanţele întrebărilor şi răspunsurilor, Alexandru dă dovadă de dezinvoltură dar îşi calculează şi el „bătaia" răspunsurilor, revenind cu explicaţii de genul „nu aş vrea să se înţeleagă că...", iar Marius, riguros în afirmaţii îţi răspunde atunci când consideră ca este cazul: „Punct. Atât şi nimic mai mult". Copilăria fiecăruia dintre ei este diferită de a multor semeni. „Avem atât de puţin timp liber încât o partidă de fotbal cu prietenii este un lucru foarte rar" , spune Alexandru. Destinele lor se învât în jurul studiului matematicii.

Nedreptarea, motorul plecării

„Pentru că este prea multă nedreptate în ţara asta, nu o să rămân aici. Las totuşi viaţa să văd ce îmi oferă. Sunt trist când văd copii care nu le pasă ce se întâmplă azi sau mâine", spune Laurenţiu Ploscaru. La insistenţe noastre, înşiră multe concursuri naţionale şi internaţionale la care a câştigat premii şi medalii, anul acesta el obţinând argintul la Olimpada Naţională de Matematică de la Oradea, s-a calificat în echipa lărgită de olimpici pregătiţi pentru Balcaniada de Matematică şi alături de ceilalţi doi, Alexandru şi Marius, toţi trei parte din echipa naţională a României la Concursul IMAC (juniori I), echipă formată din saşe membrii, din care trei, de la aceeaşi şcoală vâlceană, Take Ionescu.

Olimpicii la matematică, adepţii „pro plecării"

Alexandru Ungureanu a luat bronzul la Balcaniada de la Băile Olăneşti Olăneşti, din 2010, unde a concurat alături de 90 de elevi din 12 ţări, iar anul acesta a obţinut aurul la Olimpiada Naţională de Matematică, obţinând cel mai bun punctaj, maxim (28 puncte), pe ţară. Despre proiectele sale de viitor, Alexandru ne-a spus: „La început mi-am dorit să devin poliţist la criminalistică, apoi medic neurolog, apoi economist, iar acum ştiu că vreau să urmez o universitate în străinătate şi să rămân acolo. Străinii pun mare accent pe competenţă şi valoare. O diplomă obţinută în străinătate are o valoare mai mare decât una obţinută aici. Aş vrea să ajung, de preferabil, în SUA unde să urmez un profil de matematică combinată cu informatică, chimie sau fizică. Pe americani îi interesează şi diplomele de voluntariat, cât de sociabil eşti, cât de bine ştii să lucrezi în echipă. Ştiu absolvenţi de Harvard care au ajuns să lucreze în România cu o jumătate de normă. Colegii mei cu care mă înâlnesc de câţiva ani încoace la Olimpiadele Naţionale de Matematică spun că sunt «pro plecare» în străinătate. În puţinul timp liber şi eu am strâns anul acesta şi anul trecut, haine şi sume de bani pentru copiii neajutoraţi". Olimpicul Marius Gavrilescu, completează: „La noi se face multă carte, suntem mai generalişti. Câte puţin din fiecare înseamnă nimic. În străinătate sunt mai specializaţi. Mi-aş dori să urmez Harvard, cred că este sigur cea mai bună la ora actuală. Străinii pun mare accent pe competenţă şi valoare".

Prof. Ştefan Smărăndoiu prăgăteşte elevii olimpici la matematică

Societatea românescă nu este pregătită să păstreze vârfurile

Prefesorul de matematică Ştefan Smărăndoiu, de la Şcoala cu Ceas, omul prin mâna căruia trec mii de elevi eminenţi, ne spune: „Am calculat, într-un an, că am obţinut cu elevii mei 500 de premii şi medalii, iar odată la cinci ani obţin un loc I la Olimpiada Naţională de Matematică. Dacă eu aş mai fi elev, aş opta să plec în Elveţia, ţară nordică unde rigoare este aşijderea celei nemţeşti. Eu nu le spun elevilor mei nici să rămână, nici să plece. Decizia le aparţine! Capul face, capul trage. Eu doar îi pregătesc pentru viaţă" . Profesorul Smărăndoiu spune că la orele de mate nici olimpicii săi nu au întotdeauna media zece pe linie, iar mesajul pe care îl insuflă este acela că matematica nu este un teren arid, obiectul care îţi pune beţe în roate, la care eşti obligat să înveţi doar formule. „Matematica îşi dezvoltă logica, este un mod de gândire. De ce optează elevii să plece dincolo? Vă răspund printr-un exemplu! Am avut un fost elev, Sărdărescu, care a studiat în Franţa, unde a obţinut o bursă. Când a venit în ţară, nu i-au recunoscut diploma la un interviu. A nu recunoaşte o diplomă internaţională este o crimă. Cred că societatea nu este pregătită să accepte nivelul competitivităţii celor din afară. La noi criterile valorice lasă mult de dorit. Cât despre români, s-a vehiculat falsa idee că sunt leneşi, că au fost învăţaţi să fie plătiţi şi dacă nu muncesc. Românii care pleacă, rămân dincolo tocmai pentru că au avantaje materiale, că există o motivaţie a muncii". Cât despre nivelul de cunoştinţe acumulat de elevii de azi, profesorul Smărăndoiu, crede că distanţa dintre elevii foare buni şi cei slabi s-a mărit considerabil. „Copii de azi se nasc cu internetul în braţe, iar acesta este un avantaj pe care generaţia noastră nu l-a avut", mai completează profesorul Smărăndoiu.