FOTO Fulare cu motive tradiţionale sau după operele lui Brâncuşi, accesorii de iarnă originale

Cei care vor să iasă din banal iarna, cu fulare, căciuli şi mănuşi interesante se pot inspira din ideile unei ariste amatoare din Ploieşti, care realizează fulare cu motive tradiţionale din Banat, Oaş sau Oltenia, dar şi cu reproduceri după operele lui Brâncuşi

O singură iarnă abia ar fi de ajuns pentru a purta, zilnic, unul din cele 100 de fulare, fiecare unic prin model, culoare şi motive, realizate în ultimii ani de ploieşteanca Mihaela Voicu. Femeia are 66 de ani şi în loc să stea toată ziua la televizor sau să-şi vadă de ocupaţii mai puţin solicitante, tricotează ca o bunică a altor vremuri ciorapi şi fulare. A adus pasiunea în timpurile de acum prin modele care nu ai mai prins viaţă pe fulare şi, pe lângă tricotajele tradiţionale din lână, experimentează mereu şi fibre textile moderne.

Şi-a descoperit pasiunea pentru fulare abia la pensie, după ce a observat că strânsese foarte multe pulovere şi rochii din lână. „Am lucrat în domeniul chimiei alimentare, în industria cărnii, iar locurile în care se desfăşura serviciul meu era mereu friguros, dar şi supus controalelor frecvente. Aşa că trebuia să fiu şi cochetă, îmi schimbam tot timpul vestimentaţia care era formată predominat din haine din lână şi alte fibre. Când am observat cât de multe am, la pensie, le-am deşirat, spălat şi ghemuit, iar din ele au ieşit primele fulare“, explică Mihaela Voicu.

40 de ani de goblen, 5 de tricotaje

De tricotaj s-a apucat în urmă cu cinci ani, după ce a decis să abandoneze o pasiune foarte veche, de 40 de ani, pentru goblen. „17 din cei 40 de ani în care am lucrat goblen au fost foarte intenşi, fac şi acum parte dintr-un cerc de artişti din Ploieşti, pasionaţi de pictura cu acul. Nu am lucrat niciodată pe modele de goblen din comerţ, ci după planşe realizate de mine, după fotografii“, spune femeia.

Acum, în maximă inspiraţie la tricotajul de fulare, îşi creează tot singură modelele, iar fiecare fular este unic, o mică operă de artă. Toate sunt lucrate cu două feţe, aşa zisa „lucrătură dublă“, dar spre deosebire de alte fulare realizate în această tehnică, modele se regăsesc identic pe ambele părţi. Pentru a-l duce la capăt, lucrează simultan cu mai multe gheme de fibre, fiecare de altă culoare.

„M-au inspirat modele de covoare tradiţionale, în special cele din Banat, Oaş sau Oltenia şi le-am reprodus pe fulare. Am fost şi la Muzeul Satului din Bucureşti pentru a le observa detaliile şi culorile“, spune artista amatoare.

Admiraţia pentru Brâncuşi

Alte fulare au modele cu imitaţii de vitralii, iar unul dintre ele un desen după Coloana Infinită a lui Brâncuşi. În acest caz, modelul este realizat în aşa fel, din lumini şi umbre încât pare tridimensional, şi este, la scară mai mică, o reproducere exactă a capodoperei lui Brâncuşi.

Admiraţia pentru opera şi personalitatea sculptorului român s-a manifestat, în cazul ploieştencei, mai întâi în goblen. Mihaela Voicu a realizat şase tablouri, după fotografii, cu opere ale lui Brâncuşi. A fost şi la Paris, în cimitirul Montparnasse, unde este înmormântat sculptorul, atât pentru a-i aduce un omagiu, îmbrăcată în ie românească şi cu tricolor la gât cât şi pentru a vedea „pe viu“ sculptura Sărutul, devenită monument funerar pe locul de veci al unei misterioase rusoaice. Pe viitor, un fular realizat de ploieşteancă va purta modelul unuia din picioarele porţii Sărutului de la Târgu Jiu.

În unele cazuri, efortul de a personaliza fularul începe abia după finalizarea tricotajului şi montarea franjurilor. „În cazul modelelor aplicate, cu lână de alte culori şi nuanţe fac raze, umbre, le cos mărgele, nasturi, bobiţe lucrate cu croşeta din mătase sau macrameuri sau alte nimicuri. Ies cercuri, romburi, pătrate, flori, fructe, crenguţe, ghinde, animale sau chiar personaje de desene animate“, explică Mihaela Voicu.

Fularele au ajuns şi în străinătate

Personalizarea modelului se face în funcţie de destinatarul fularului pentru că, deşi nu le are la vânzare, femeia primeşte des comenzi de la prieteni şi cunoscuţi. „Când mă roagă o prietenă să-i fac un fular cu broscuţe, gărgăriţe sau ciupercuţe pentru nepoată nu am cum să o refuz. Multe dintre ele au ajuns în străinătate, la copiii, nepoţii şi rudele cunoscuţilor mei. Dar cele mai multe le fac pentru mine, am peste 100 lucrate şi nici unul nu seamănă cu altul. Pe cele pe care le-am dat le-am fotografiat mai întâi, tocmai pentru a nu repeta vreodată modelul“, spune ploieşteanca.

Lungi, fularele Mihaelei Voicu se încolăcesc după gât, ca un şal, sau se pot înnoda. Singura cerinţă pentru a le pune în valoare frumuseţea este să le lăsaţi capetele libere, astfel ca modelul original să poată fi observat cu usurinţă.

Vă mai recomandăm

FOTO Artistul paielor. Monumente de arhitectură românească, recreate fidel din fibre de cereale

FOTO Povestea pompierului care transformă în artă deşeuri şi obiecte salvate din incendii