Drepturi puţin cunoscute ale bolnavilor internaţi în spital. Cum poţi cere medicului să nu-ţi zică de ce boală suferi

Pacientul în stare critică internat în spital are dreptul să aibă familia în permanenţă lângă el

Ca pacient internat într-un spital de stat din România, legislaţia impune respectarea unor drepturi pe care puţine dintre unităţile medicale le asigură bolnavilor. De exemplu, o persoană care se tratează într-un spital de stat are dreptul la servicii medicale acordate de către un medic din afara unităţii medicale în care este internat.

În România drepturile pacientului sunt reglementate de Legea 46/2003 cu modificările ulterioare. Unui bolnav internat într-un spital de stat din România i se cunvine prin lege gratuitatea la asistenţa medicală. Acesta este probabil cel mai des invocat drept de către oamenii ajunşi pe un pat de spital. Totuşi, pacientul se bucură de o serie de alte privilegii impuse de lege mai puţin cunoscute.

În primul rând bolnavul are dreptul să solicite medicului să nu-l informeze pe el direct cu privire la diagnostic, ci să ceară în mod expres ca o altă persoană să fie informată în locul său.

Cât timp este internat în spital, pacientul are dreptul să primească sprijinul şi suportul familiei, al rudelor şi chiar spiritual. Mai mult, ”la solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial”. În acest sens, legea nu este foarte explicită şi nu detaliază ce înseamnă ”mediu familial”.

În ceea ce priveşte vizitele în spital ale rudelor unui bolnav, unitatea sanitară trebuie să asigure un program conform legii. Adică de luni până vineri în intervalul orar 15.00-20.00, iar sâmbăta şi duminica programul de vizită al rudelor poate începe de la ora 10.00 dimineaţa. Evident, în cazuri excepţionale, programul poate fi modificat de către autorităţile sanitare atunci când situaţia o impune (carantintă din cauza unei epidemii, de exemplu).

Un pacient poate fi vizitat de cel mult trei persoane o dată, iar vizita nu poate depăşi mai mult de 60 de miunte. Dacă într-un salon de spital sunt mai mult de trei paturi, bolnavii trebuie vizitaţi pe rând, maximum doi pacienţi în acelaşi timp.

În cazul în care bolnavul este internat la secţia de Terapie Intensivă, programul de vizită este cu totul altul. Doar rudele au dreptul la vizită, pacientul se vizitează individual, iar unitatea medicală poate impune un regulament propriu.

Tocmai pentru că accesul la bolnavul tratat la ATI este restrictiv, secţia are obligaţia să asigure o linie telefonică prin care să informeze aparţinătorii cu privire la starea de sănătate a fiecărui pacient. Spitalul este obligat de lege să informeze rudele cu privire la numărul de telefon disponibil pentru informaţii.

”Secţiile/Compartimentele de terapie intensiva au obligaţia de a avea un numar de telefon prin care se asigură informarea familiei de către medicul curant sau medicul de gardă despre starea şi evoluţia pacientului. Aparţinătorii vor fi informaţi despre acest numar de telefon la internarea sau la transferul pacientului în secţia/compartimentul respectivă/respective”, se arată în legea cu privire la drepturile pacientului.

O obligaţie speicală a spitalului este descrisă de lege în cazul pacientului aflat în stare critică sau terminală. În astfel de situaţii, familia are dreptul să viziteze pacientul zilnic indiferent de oră şi chiar poate solicita prezenţa permanentă lângă bolnav cu acordul medicului curant.

Dacă bolnavul este imobilizat la pat, un membru al familiei poate rămâne în permanenţă lângă pacient. Acelaşi lucru este permis şi în cazul copiilor cu vârsta între 0 şi 14 ani, internaţi într-un sptal.

Conducerea unui spital nu are voie să perceapă o taxă de la aparţinătorii care doresc să meargă în vizită la o rudă bolnavă, internată. O astfel de plată este interzisă de lege.