Vasile Răducu, naistul cooptat la 19 ani în Ansamblul Ciocârlia: „Limba română este cea mai frumoasă din lume, pentru că este limba naiului“ VIDEO
0
Naistul român Vasile Răducu este unul dintre cei mai apreciaţi muzicieni ai acestui instrument din lume. A prins drag de nai încă din copilărie, iar în adolescenţă era atât de bun încât a ajuns membru al faimosului Ansamblu Ciocârlia, unde a avut ocazia să cânte alături de mari artişti români.
Vasile Răducu (52 de ani) a moştenit pasiunea pentru instrumentele de suflat de la tatăl său, care cunoştea tainele fluierului. De la 9 ani a început studiul naiului, iar doi ani mai târziu a devenit membru al Orchestrei Românaşul. De aici, drumul său către a deveni un adevărat profesionist era clar. Artistul a străbătut lumea în lung şi-n lat cu naiul său, dar oricâte oferte i s-au făcut de a rămâne în străinătate, tot în România s-a întors.
Argeşeanul Vasile Răducu este în prezent membru al Ansamblului Ciocârlia, al formaţiei Traffic Strings, însă şi al Muzicii Reprezentative a Jandarmeriei Române.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Răducu povesteşte despre pasiune şi muncă, dar şi despre ce înseamnă pentru un artist viaţa la catedră.
„Weekend Adevărul“: Când şi cum aţi descoperit naiul? Cine v-a impulsionat să studiaţi acest instrument?
Vasile Răducu: Am moştenit talentul de la tatăl meu, care cânta la fluier. La vârstă de 9 ani am început studiul violoncelului la Liceul de Artă „George Enescu“, însă nu am fost atras de acest instrument. Cred că mai degrabă naiul m-a descoperit pe mine, decât invers. Cineva mi-a dăruit un disc de vinil cu Gheorghe Zamfir şi Ansamblul Ciocârlia şi am fost fermecat de sunetul acestui minunat instrument. Visam să ajung un mare naist. Am mers de mână cu tatăl meu la clasa de nai a liceului, profesor fiind maestrul Cornel Pană, care mi-a fost ca un părinte. Ţin minte că, la un moment dat, mi-a dăruit un instrument, părinţii mei neavând posibilităţi financiare să-mi cumpere unul. Astfel, visul meu prindea contur, am realizat că a fost una dintre cele mai bune decizii ale mele.
- Cum aţi ajuns să colaboraţi cu Orchestra Românaşul? Când au început primele turnee şi ce parcurs aţi urmat până la vârsta majoratului ?
După primul an de studiu, în clasa a VI-a, am mers la Orchestra Românaşul, mentor fiind domnul profesor Stelian Coman. Aici am descoperit secretul de a cânta într-o orchestră. Este foarte important să ştii să-i asculţi pe ceilalţi componenţi, să ai un dialog între instrumente. Toată această experienţă mi-a fost de mare folos mai târziu. Următoarea etapă a fost colaborarea cu Orchestra Hora Bucureştiului, condusă de Marcel şi Lucian Goaiana, cu care, mai târziu, am fost în numeroase turnee în Germania, Belgia şi Marea Britanie. A urmat colaborarea cu Ansamblul Casei de cultură a studenţilor „Grigore Preoteasa“. Aceste etape erau, ca să zic aşa, obligatorii. Şi acum mă întâlnesc, în diferite ocazii, cu foşti colegi de generaţie, care – aproape toţi – au ajuns mari instrumentişti şi ne amintim cu plăcere de acele momente frumoase. În clasa a XII-a am fost remarcat de maestrul Ionel Budişteanu, dirijorul Ansamblului Rapsodia Română, grup cu care am avut câteva colaborări.
- Cum aţi devenit solist al Ansamblului Ciocârlia?
Am devenit solist al Ansamblului Ciocârlia după terminarea liceului, printr-o conjunctură providenţială: naistul din acel moment, Marian Bucur, un excepţional instrumentist, a emigrat în Statele Unite ale Americii. Vă imaginaţi, la nici 19 ani să devii coleg cu Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, Maria Butaciu, Mioara Velicu şi Ion Cristoreanu, sub bagheta dirijorului Ion Ivanovici şi celebrul compozitor şi folclorist, maestrul Constantin Arvinte, iar mai târziu a lui Marian Alexandru. Visul meu devenea realitate!
Emoţiile fiecărei reprezentaţii
- Publicul vă cunoaşte şi ca membru al formaţiei Traffic Strings şi v-a văzut alături de Andra şi de alţi artişti români de top. Povestiţi-ne, vă rog, despre aceste colaborări.
Am colaborat cu majoritatea soliştilor de muzică populară din ţară, în diferite spectacole. Am înregistrat şi concertat alături de Loredana, Andra şi Feli. În 2019 am devenit membru al formaţiei Traffic Strings, condusă de Lucian Moraru, cu care am susţinut concerte la Sala Radio, Filarmonica din Sibiu, Aula Magna a Facultăţii de Drept. În iunie anul viitor vom concerta la Konzerthouse din Viena.
Gheorghe Zamfir şi Vasile Răducu FOTO: arhiva personală
- Sunteţi membru al Muzicii Reprezentative a Jandarmeriei Române şi al Ansamblului Ciocârlia, susţineţi concerte alături de alţi artişti internaţionali consacraţi şi sunteţi considerat unul dintre cei mai căutaţi solişti de nai din lume. Care au fost scenele pe care aţi avut cele mai mari emoţii?
Într-adevăr, sunt membru al Muzicii Militare Reprezentative a Jandarmeriei Române şi totodată solist al Ansamblului Ciocârlia. În acelaşi timp, răspund tuturor solicitărilor de înregistrări, concerte, bineînţeles, în limita timpului disponibil. Nu stiu dacă sunt cel mai căutat, dar îmi dau silinţa să fiu acolo sus, să fiu profesionist. Întotdeauna am avut şi am emoţii de fiecare dată când urc pe scenă, dar consider că acestea sunt parte din viaţa fiecărui artist.
Dragostea pentru scena românească
- V-aţi gândit vreodată să vă stabiliţi în străinătate? Bănuiesc că aţi avut oferte tentante de-a lungul carierei.
Niciodată nu m-am gândit să rămân în străinătate. Oferte au fost destule, însă nu m-au convins (râde). Am cântat şi m-am întors acasă!
- Sunteţi şi profesor de nai. V-aţi regăsit în elevii dumneavoastră?
O perioadă scurtă am fost profesor suplinitor la Liceul de Artă „Dinu Lipatti“ din Bucureşti. Din 2017 sunt profesor expert în cadrul Şcolii Populare de Arte şi Meserii din Piteşti, unde am găsit elevi minunaţi şi un colectiv extraordinar condus de doamna director Elena Iagăr. Într-un fel, m-am întors acasă, eu fiind argeşean, născut în comuna Bogaţi. Deseori mă regăsesc în elevii mei, încerc să am o relaţie deschisă cu ei, de colaborare. Suntem parteneri de studiu, pentru că şi eu am foarte multe de învăţat de la ei. Îi îndemn să nu le fie teamă de orice greşeală, să fie mândri de ceea ce fac. Vreau să îi văd crescând, să îi pot atrage spre disciplina pe care o predau.
Vasile Răducu alături de marea soprană Angela Gheorghiu FOTO: arhiva personală
- Cum arată o zi obişnuită a maestrului Vasile Răducu?
În fiecare zi, atât cât îmi permite timpul, încep cu studiul gamelor, note lungi. Naiul, pe cât pare de firav, nu este un instrument uşor. Pentru a ajunge la un nivel înalt, este nevoie de multă muncă şi de implicare. La finalul lui august am fost invitat în Belgia împreună cu alt mare naist, Romeo Văduva, pentru a reprezenta România la un festival al naiului – Panfluit Paradijse – organizat de Raluca Pătuleanu şi Ştefan Negură, de unde m-am întors cu energie pozitivă şi dorinţa de a munci mai mult. Am întâlnit naişti din toată Europa, nivelul de interpretare al folclorului românesc a atins cote înalte. Am fost impresionat să văd un citat pe un tricou purtat de o naistă din Franţa: „Limba română este cea mai frumoasă din lume pentru că este limba naiului“.
Se încarcă comentariile...
