Ce a mai rămas din Peştera Urşilor. Speolog: „A fost devastată. Din cauza filmărilor la Cireşarii, ce era deosebit nu mai există“
0
Numită şi Peştera de la Colţul Surpat, Peştera Urşilor din Cheile Mari ale Dâmboviţei (comuna argeşeană Rucăr), mai păstrează azi prea puţine dintre speleotemele ce impresionau în urmă cu câteva decenii. De vină, spun speologii, ar fi setea de suveniruri, cea mai devastatoare “colectare” făcându-se cu prilejul filmărilor serialului Cireşarii.
La câteva sute de paşi de intrarea în chei, pe poteca ce urcă versantul drept, la doar 20 de metri de urcat, undeva la altitudinea de 850 m, e Peştera Urşilor, Rezervaţie Naturală în care mai poţi găsi doar câteva urme din stalagmitele şi stalactitele pe care te aştepţi să le admiri într-o astfel de grotă.
Denumirea vine de la multitudinea de resturi fosile de urs de cavernă (Ursus spelaeus) descoperite aici în anul 1951.
"Şi noi, Clubul de speologie, am găsit aici resturi de oase de urs - vertebre - pe care le-am predat Muzeului Jueţean Argeş. Din păcate, din cauza filmărilor făcute pentru serialul Cireşarii, mai exact pentru episodul Teroarea Neagră, peştera a fost devastată. Au fost persoane care au intrat acolo şi n-au făcut decât să rupă speleotemele, ca să le ducă acasă, ca suveniruri”, explică, pentru "Adevărul", speologul Gabriel Cazan, preşedintele Clubului Speolopit 600.
"Acelaşi efect ca atunci când pui un pachet de Kent printre nişte pahare"
Cazan nu se numără printre norocoşii care au apucat să se bucure de minunăţiile de odinioară ale peşterii, dar ştie de la martorii vremurilor de odinioară ce a pierdut.
“Peştera era frumoasă, într-adevăr, după cum povesteau localnicii care au prins-o înainte să fie devastată. Era plină, plină de formaţiuni - stalactite, stalagmite, voaluri - care au dispărut pur şi simplu. Este absurd. Nu văd de ce ar pleca cineva acasă cu aşa ceva. Este acelaşi efect ca atunci când pui un pachet de Kent printre nişte pahare, în vitrină. Este un nimic... Speleotemele se văd foarte bine acolo unde ele s-a format. În niciun caz printre pahare şi sticle de whisky, în sufragerie”, mai spune, pentru "Adevărul", Gabriel Cazan.
Ce le mai oferă azi Peştera Urşilor temerarilor care vin să o viziteze e puţin, dar oarecum suficient cât să stârnească interesul.
Sursa turismdambovicioara.ro
“Marele avantaj al vizitării acestei peşteri e familarizarea cu mediul subteran, dar, din păcate, nu poţi să vezi ceva deosebit, pentru că nu mai există", explică Gabriel Cazan.
"Accesul trebuie făcut cu foarte mare atenţie"
Peştera are două galerii, una dintre ele ajunge până în Gangul Urşilor, locul în care au fost descoperite resturile scheletice ce i-au adus denumirea. Este de mers inclusiv în genunchi sau târâş, aşa că aventura nu-i chiar pentru oricine. Există şi o zonă în care poţi instala chiar cortul. Marea provocare nu e însă doar în interior, ci şi afară, căci drumul până la intrare e o adevărată bătaie de cap.
“Peştera este vizitabilă, dar accesul trebuie făcut cu foarte mare atenţie la urcuşul scărilor, până la gura peşterii, pentru că scările sunt într-o fază foarte, foarte avansată de degradare. Este acolo şi un panou de oprire, care-i avertiează pe cei care se încumetă să urce asupra riscurilor de accidente. Odată ajunşi la intrare e altceva. Noi am dormit acolo: am pus 11 corturi în sala mare, o sală uriaşă în care se pot monta corturi fără probleme”, mai spune Gabriel Cazan.
Sursa turismdambovicioara.ro
Se încarcă comentariile...
