Ce este „hemoragia afectivă“ şi cum  reuşeşte mintea să ne influenţeaze starea de sănătate

Ce este „hemoragia afectivă“ şi cum  reuşeşte mintea să ne influenţeaze starea de sănătate

FOTO 123 RF

Mintea noastră este conectată la corpul nostru mai mult decât ne imaginăm noi. O spun specialiştii, care arată că, aşa cum propriile gânduri ne pot îmbolnăvi, la fel de uşor ne pot şi vindeca. Psihologul Aurelia Mazilu recomandă să fim atenţi la corpul nostru şi la semnalele pe care le primim, pentru că orice aparentă durere, ameţeală, orice eczemă poate fi un strigăt de ajutor.

"Modalitatea în care mintea ne influenţează corpul şi sănătatea a fost denumită de specialişti că Sindromul Briquet sau tulburarea de somatizare şi reprezintă prezenţa unor simptome somatice multiple, recurente, fluctuante, prezente minimum doi ani, neîntrunind criteriile unei maladii somatice, dar pentru care se solicită investigaţii şi tratament, al cărei debut are loc înainte de vârstă de 30 de ani şi care se întinde pe o perioada îndelungată. Acest gen de tulburare este caracterizată printr-o combinaţie de durere şi simptome gastrointestinale, sexuale şi pseudoneurologice", explică, pentru Adevărul, psihologul Aurelia Mazilu.
 
Cam asta ar fi descrierea psihiatrică a tulburării de somatizare sau sindromul Briquet. Meditând un pic asupra acestor aspecte, cel mai probabil ne vom îngrijora anticipat.
 
"Sindroame, tulburări, maladii, tratamente? Doar citind şi auzind aceste cuvinte te trec fiori pe şira spinării. Pentru că implicaţiile unor astfel de etichete asupra psihicului unui om sunt importante şi profunde. Atunci când primeşti un diagnostic, ai tendinţa de a te ralia la simptomele caracteristice şi de a te purta conform descrierii bolii. Sunt bolnav, deci ar cam trebui să mă simt rău, nu?"', mai spune specialistul.
 
Ce sunt sângerările emoţionale
 
Altfel zis, cu toate că pacientul acuză o serie de de simptome, nu e exclus ca după efectuarea unor investigaţii medicale amănunţite, medicul să constate că nu e nici pe departe vorba despre o suferinţă organică.
 
"Ne putem gândi la sănătate din două perspective: sănătatea ca absenţă a bolii sau sănătatea ca prezenţă a stării de bine generale, atât fizice, cât şi psihice. Voi alege cea de-a două formulare şi voi conchide că, pentru a fi sănătoşi, trebuie să fim în regulă din punct de vedere fiziologic (somatic) şi psihologic. Dar ce se întâmplă atunci când, aşa cum spune socio-psihologul francez Jacques Salome, apare hemoragia afectivă? Ei bine, atunci când se pierde echilibrul între minte şi corp, apar <<sângerările emoţionale>>, acele somatizari prin care organismul nostru trage un semnal de alarmă! Precum visele, care folosesc simboluri pentru a ne transmite anumite mesaje din inconştient, la fel şi corpul nostru, foloseşte semnele, durerea, disconfortul pentru a ne anunţa existenţa unor tensiuni generate de conflictele noastre interioare", mai spune specialistul.
 
Sindromul Briquet este o tulburare polisimptomatică ce are o durată lungă de evoluţie, timp în care apar simptome diverse.
 
"Exista anumite boli care, deşi au simptome fizice, au de fapt origini psihice. Aceste boli se numesc boli psihosomatice. Printre cele mai întâlnite psihosomatizari se numără: astmul, cefaleea, enurezisul, ticurile, alergiile, gastrita, ulcerul, dermatitele, lipotimiile, ameţelile, voma psihogenă, colonul iritabil, migrena, nevroza cardiacă, hipertensiunea, precum şi infecţia urinară. Din acelaşi spectru fac parte şi bolile autoimune precum psoriazisul, tiroidita Hashimoto, poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos, s.a", precizează psihologul.
 
Diagnosticul Sindromului Briquet se stabileşte după excluderea unei maladii somatice. Terapia care dă rezultate nu este cea prin medicamente. Aceasta se poate institui pentru intervale scurte.
 
"Medicina alopată, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, este uneori depăşită în tratarea acestor afecţiuni şi asta pentru că, deşi simptomatologia este una fiziologică, adevăratele cauze sunt de ordin psihologic. Mai exact, se tratează simptomul şi nu cauza. Acesta este motivul pentru care tratarea bolilor autoimune s-a făcut până acum doar la nivel somatic şi nu mai profund. Ni se spune că au cauze necunoscute sau genetice şi că nu prea mai rămâne mare lucru de făcut atunci când organismul începe să îşi atace propriile organe: atacă pielea şi apare psoriazisul sau lupusul, atacă tiroida şi apare tiroidita, atacă articulaţiile şi apare poliatrita reumatoidă, etc",  arată psihologul.
 
Cum poate corpul uman să se autodistrugă
 
Specialistul îl citează pe psihologul francez Jacques Salome, care spune că „a te îmbolnăvi , a te cuprinde o boală nu poate fi o întâmplare a hazardului şi nici mâna destinului, sau cu atât mai puţin rezultatul unui concurs de circumstanţe nefavorabile. Este un limbaj care vorbeşte în noi despre noi”.
 
Una peste alta, în majoritatea acestor cazuri, soluţia nu e în pastile, ci în mintea noastră. "Solutiile precum bisturiul, alifiile şi pumnii de medicamente uneori nici măcar nu ameliorează simptomele, darămite să trateze cauza. Şi atunci, nu-ţi rămâne decât să te întrebi de ce propriul nostru organism, care este dotat cu atâtea mecanisme şi resurse extraordinare destinate supravieţurii, ar începe să ducă o lupta împotriva lui însuşi? Cum a ajuns corpul uman, atât de armonios alcătuit, să se autodistrugă. Ei bine, pentru că este surmenat, agasat, agresat, distrus de mesajele contradictorii pe care le primeşte. Iar acele mesaje contradictorii nu vin din Univers sau de la vecini. Vin din interiorul nostru, atunci când nu suntem acordaţi la propriile dorinţe, năzuinţe, putinţe sau neputinţe", mai spune Aurelia Mazilu.
 
În primul rând este nevoie să fim atenţi la ceea ce ne arată corpul nostru şi să luăm măsuri atunci când, în felul lui, ne spune că ar fi cazul.
 
"Suntem obosiţi morţi, dar nici că ne-am opri să facem o pauză, nu!, continuăm să muncim. Nu ne place locul de muncă şi numai ideea de a te întoarce în fiecare dimineaţă la acel serviciu te face să îţi smulgi părul din cap. Dar, din nou, nu! Mergem acolo şi îndurăm. Suntem nefericiţi în relaţia de cuplu pe care o avem, dar în loc să schimbăm ceva, nu! Răbdăm cu stoicism. Suntem nemulţumiţi, dar nu riscăm exprimarea unui punct de vedere care, poate, ar deranja sau ar supăra, aşa că toate cuvintele ni se opresc în gât", mai spune specialistul
 
"Să ne luăm sănătatea înapoi!"
 
Iar exemplele ar putea continua la nesfârşit. Specialistul spune însă că există şi conflicte interioare mult mai puternice, pe arii sensibile de viaţă, care ne pot îmbolnăvi atunci când nu <<ascultăm>> mesajele pe care corpul nostru ni le transmite. 
 
"Nemulţumirile de ordin sexual se pot transformă cu o nemaipomenită uşurinţă în boli genitale sau dermatologice. La fel şi neajunsurile, pierderea şi separarea pot lăsa pe corpul nostru urme dureroase. Iar anii terorii, ai consumerismului, în care ni se cere să fim supra-adaptaţi, nu reprezintă o perspectivă prea placută. Asa că, ceea ce putem face este la îndemâna fiecăruia, şi anume, să ne acordăm cu noi înşine. Să fim atenţi la corpul nostru şi la semnalele pe care le primim. 
 
Orice aparentă durere, ameţeală, orice aparentă eczemă poate fi un strigăt de ajutor! Dacă tratăm aceste semnale cu seriozitatea şi responsabilitatea cu care am urma un tratament, am înţelege că mintea noastră este mai conectată la corpul nostru mai mult decât ne-am putea imagina şi că, aşa cum propriile gânduri ne pot îmbolnăvi, la fel de uşor ne pot şi vindeca. Să ne luăm sănătatea înapoi!", încheie, cu un îndemn, psihologul Aurelia Mazilu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: