Tradiţiile românilor, motiv de procese. Furatul miresei, reclamat ca răpire de minori, strigăturile în joc - calomnie
0
În urmă cu mai bine de 100 de ani, respectarea unor tradiţii populare ducea şi la litigii între săteni. În nordul Moldovei, au fost situaţii în care furatul miresei era considerat răpire de minori, iar strigăturile de la jocul tinerilor erau reclamate pentru conţinut injurios şi calomnie.
În articolul „Folclorul şi Justiţia“, publicat în revista Şezătoarea (nr.3-5/1904), directorul publicaţiei, Artur Gorovei, prezintă o serie de situaţii care au făcut obiectul unor litigii, plecate de la anumite tradiţii. „De multe ori, obiceiurile noastre vechi întîlnesc un duşman puternic în întreaga administraţie a ţărei, şi chiar în justiţie. Lucrul se explică lesne, ştiind că toate legile noastre nu corespund unor trebuinţi reale, nefiind izvorîte din cerinţele stărei noastre sociale”, spune Artur Gorovei.
Autorul articolului aminteşte că Tribunalul Suceava a avut de judecat la începutul anilor 1900 pe flăcăii din satul Dolheşti, acuzaţi de răpire de minori, pentru că la o nuntă au furat mireasa („obiceiu străbun“). Acelaşi tribunal a judecat şi a achitat pe un bătrân acuzat de înşelăciune pentru că locuitorii unui sat întreg îl plătea ca să alunge grindina de peste culturi.
„Obişnuiţi a alerga la judecată, pentru toate neînţelegerile dintre ei, se întîmplă ca sătenii să desvăluie înaintea judecătorilor, adeseori, scene hazlii sau obiceiuri interesante“, notează Artur Gorovei.
„Cer dar justiţia Dv. să reguleze satisfacerea mea”
În articolul din „Şezătoarea”, acesta prezintă două cazuri care au ajuns să fie soluţionate la Judecătoria Fălticeni. Într-una din speţe, un părinte s-a adresat justiţiei, revoltat că fata i-a fost calomniată de câţiva tineri în timpul unui joc.
Autorul redă conţinutul jalbei adresate Judecătorului Ocolului Folticeni în 1899 prin care tatăl reclamă faptele ce au dus la ştirbirea onoarei fiicei sale:
„Domnule Judecător, Subsemnatul Vasile Ştefan a Trifenii din comuna Şoldăneşti, vin respectuos a aduce la cunoştinţa Dv. următorul fapt: sînt părinte de familie a copilei Marghioala, care după obiceiu ţărănesc se duce la joc unde se adună toţi tinerii şi tinerile din reionul satului. În ziua de 8 Septembre fiind joc făcut în ograda curţei D-lui Proprietar moşiei Hîrtop, cum era adunătură aproape tot satul, flăcăii....au început a striga în joc un cîntec în contra fiicei mele mai sus mencionată, pe care l-a compus locuitorul Ştefan Pădurariu Haraşpuc şi Domiţiian Vas. Brănianu din com. Şoldăneşti. Acea compunere scrisă a dat-o tînărului Ion Vasile Tărîţă, şi fiind-că el a perdut-o, a dictat-o, după cum în dos se arată. Acest fapt fiind prevăzut şi pedepsit de lege, de oare ce s’a făcut o calomnie înjurioasă în public ceea ce a făcut ca fiica mea să fie despreţuită de toţi locuitorii, cer dar justiţia Dv. să reguleze satisfacerea mea.
1899, Sept. 20“
Alăturat, Artur Gorovei redă integral şi versurile cântecului care au fost de natură să-i dezonoreze familia şi să o facă de râs pe fată în ochii satului:
„Foae verde ş’on dudău
iaca Dolca lui Bîrsău
foae verde mintă creaţă
Duminică dimineaţă
a fost Dolca la oraş
cu Alexandru....
coborînd din tîrg la vale
n’avea nici unu parale;
la moară dac’a ajuns
Alexandru jos s’a pus;
măsa sta şi se uita,
fata iute deslega,
amîndouă trăgea de craci
ca să deie cu draci.
În crîşmă s’a dus
şi pe două ocă i’a pus,
apoi la Ghidale s’a dus
de s’a pus cu…
şi-a capatat cîţiva gologani,
c’aşai treaba la jidani”
În nota reclamantului, se specifică faptul că Dolca din cântec este Marghioala V. St. Trifeni (fata calomniată), iar Alexandru este Alex. Mazilu, un bărbat căsătorit din comuna Şoldăneşti.
Proces pentru „legarea cununiei”
În aceeaşi perioadă, tot la Judecătoria Fălticeni un sătean s-a plâns că o femeie i-a „legat cununia” atât fetei, cât şi băiatului său, drept pentru care a cerut pedepsirea vinovatei.
„Domnule Judecător, Subsemnatul Tanasă Dobrin, domiciliat în comuna Mălini, judeţul Suceava, chem în judecată pe femeea Ioana Moţoc din comuna Sasca tot acest judeţ, pentru că cu diferite farmece numita ar fi făcut ca T. Petrea Stan să nu se mai poată cununa cu nimine nici odată, zăpăcindu-l într’o stare normală, şi pe copila mea Ioana Tanasă Dobrin asemenea au zăpăcit-o, şi i-au legat cununia ca să nu se mai poată cununa niciodată, pentru care invoc ca martor pe Catinca D. Negoiţă şi Rubla Petrea Stan care ştiu despre cele întîmplate. Şi vă rog, Domnule Judecător, a ne cita înaintea Dv, cînd vom proba chestiunea mai pe larg”, este plângerea semnată de Tanasă Dobrin.
În final, Artur Gorovei concluzionează că analiza unor astfel de situaţii ar putea sta la baza unor studii sociologice: „Ar fi interesant a se aduna astfel de documente, cari ar putea servi la studierea psihologiei neamului nostru“.
Se încarcă comentariile...
