Poliţia în vremurile de-nceput, când avea nevoie de „polcovnici, serjenţi, armaşi, zapcii şi gardişti”

Centrul oraşului Piatra Neamţ, în periada antebelică FOTO Historia.ro

De la înfiinţarea Poliţiei au trecut 200 de ani, diverse documente şi articole din presa vremii arătând cum era organizată structura şi ce infracţiuni se petreceau în trecut.

Primul pas concret pentru înfiinţarea, acum 200 de ani, a ceea ce numim astăzi Poliţia, a avut loc pe 25 martie 1822, când vodă Grigore Dimitrie Ghica al Ţării Româneşti înmâna lui Mihăiţă Filipescu primul drapel al Agiei. 

Unul pe care scria, cu litere chirilice, „Făcutu-s-au acest steag al Agiei la petrecerea domnilor pământeni ai Ţării de Măria Sa Grigorie Ghika voevod, cu anii 1822, prin epistania dumnealui vel Aga Mihăiţă Filipescu“. 

Anii au trecut, iar în decursul lor au survenit modificări în istoria structurii. Date interesante despre cum era organizată instituţia în ţinutul străjuit de Ceahlău, a furnizat profesorul Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Statului, în cartea „Ţinutul şi judeţul Neamţ de altădată. O antologie istorică“. 

La un moment dat, ispravnicul avea şi atribuţii poliţieneşti. În fostele ţinuturi Neamţ şi Roman, era ajutat de către un polcovnic, armaşi, zapcii şi străjeri. În 1877, în Piatra Neamţ s-a format o „Guardă cetăţenească“, care avea un şef de companie, un sergent adjutant, toboşari, 322 de gardişti. 

Corpul gradaţilor era format dintr-un locotenent, doi sublocotenenţi, un sergent major, un sergent furier, opt sergenţi şi 12 căprari. Profesorul Radu citează dintr-o „Dare de samă despre administraţia comunei Piatra, judeţul Neamţ, pe timpul de la unu ianuar până la 31 decembrie 1900“, întocmită de primarul Constantin V. Andrieş, unde sunt date interesante despre poliţia acelor timpuri: 

„Oraşul este împărţit în trei dispărţiri, având în capul său un poliţai plătit de stat şi numai o diurnă din

casa comunală; fiecare dispărţire are un comisar, sub-comisar clasa I şi un sub-comisar clasa II, plătiţi din casa comunei; fiecare comisar are şi un camerier. (...) Cât priveşte paza de zi şi de noapte a oraşului, aceasta era asigurată de un corp de serjenţi compus din: un şef, un ajutor şi 50 de soldaţi“. 

Mai era nevoie de „serjenţi“ 

Primarul mai consemna că „atât salarele cât şi îmbrăcămintea“, costau, în total, acest serviciu anual pe comună 50.428 lei şi 70 bani. Iar dacă resursele ar fi permis, era nevoie de sporirea numărului „serjenţilor“, dată fiind întinderea oraşului. Plus că era necesară construirea a trei „localuri pentru comisii“, pentru că cele în care funcţionau erau închiriate şi nu corespundeau „trebuinţelor“. 

Peste alţi ani, printr-o lege intrată în vigoare la 1 aprilie 1905, poliţia a fost trecută sub autoritatea directă a Ministerului de Interne, acesta fiind datoare pentru a veghea la menţinerea ordinii şi siguranţei interne, a apăra libertatea, proprietatea şi siguranţa persoanelor şi a preveni infracţiunile de la legi şi regulamente. Altă atribuţie era de a constata abaterile şi trimiterea făptaşilor în faţa instanţelor de judecată. 

Era stabilit şi personalul fiecărei unităţiîn parte. Astfel, structurile oraşelor Piatra Neamţ şi Roman aveau fiecare câte un poliţai, un director, doi comisari, subcomisari (patru la Piatra şi tot atâţia la Roman), un copist, şase sergenţi majori şi 50 de sergenţi pentru pază. În 1929, a fost o altă organizare a instituţiei, iar în oraşele menţionate structura a fost ridicată la rang de chestură. 

Uniforme purtate de poliţişti de-a lungul timpului. FOTO Muzeul Poliţiei Române

Activităţile vizau trei sectoare, administrativ, judiciar şi siguranţă. Pe aceste baze, Poliţia din Neamţ a funcţionat, la fel ca în toată ţara, până în anul 1949, când s-a luat decizia schimbării numelui. Şi a apărut Miliţia. Una în care, la început, cadrele nu aveau nicio legătură cu ceea ce însemna activitatea şi rutina cotidiană, fiind angajat personal cu minimă şcolarizare. 

Cazuri rezolvate. Un grefier corupt 

 Despre cazuistica infracţională cu care se confruntau organele de siguranţă publică din perioada de după Primul Război Mondial în ţinutul Neamţului, profesorul Gheorghe Radu relatează ceea ce scria presa. Iar faptele nu erau deloc „străine“ de ceea ce se petrece şi prezent. Erau şi în acele timpuri profanatori de morminte: 

„La cimitirul din urbea Piatra, D-na Stoian, ducându-se să vadă cadavrul fratelui ei, plutonierul erou Tofan, ce urma ca să fie transportat săptămâna viitoare la cavoul familial din Tg. Neamţ, a rămas înmărmurită când a observat, pe 29 martie 1925, că lipseşte craniul cadavrului. Anunţând la poliţie cele văzute (mai lipseau şi alte lucruri de valoare ce se găseau pe cadavru), cu cercetarea cazului a fost însărcinat agilul comisar Mina“. 

Aceste rânduri apăreau într-un artcol din ziarul „Telegraful“. Se mai arăta că speţa era învăluiră în mister şi complexă. Dar a fost rezolvată, autorii fiind intendentul şi groparii cimitirului. Aceeaşi publicaţie, în numărul din 8 noiembrie 1923, menţiona că din ordinul Parchetului de pe lângă Judecătoria Neamţ, Brigada de Siguranţă din localitate l-a arestat pe un anume Mironescu, care a fost un timp îndelungat grefier al Judecătoriei Ocolului I, deoarece a sustras diferite acte publice 

Pe 19 ianuarie 1925, tot în „Telegraful“, erau prezentate detaliile unei alte fărădelegi: „D-l s. comisar Rusu a reuşit să aresteze pe tinerii Vasile Hanganu - 18 ani, Gh. Gheorghiu - 18 ani şi Vrăjmaşu - 16 ani, care săvârşau furturi prin spargeri. Printre păgubiţi croitorul Ivaşcu, cofetăria Zalman, magazinele de mezeluri Marigheta şi Reder“.

Vă mai recomandăm să citiţi:  

Jurnal de coşmar al dezastrelor produse de foc. Situaţia este fără precedent, fiind şi câte 23 de incendii mari pe zi

„Am încetat să mai urăsc“. Declaraţia unei refugiate din Ucraina, găzduită de Mănăstirea Sihăstria