Legenda care explică expresiile populare „Cine n-are noroc n-are“ şi „Degeaba ai parte, dacă nu ai şi noroc“

Plutaşi pe Bistriţa FOTO: A. Chevallier

La începutul anilor 1900, în popor era împământenită o vorbă care spunea că nu toţi cei care sunt harnici şi gospodari au parte de rodul muncii lor. Prin tradiţie, la români, norocul era o virtute fără de care nu puteai reuşi în viaţă.

O poveste relatată de un bătrân de 76 de ani din satul Crucea şi reprodusă acum 100 de ani în publicaţia Şezătoarea explică de unde vine expresia „Degeaba ai parte, dacă nu ai şi noroc“.

În numărul din martie-aprilie 1904 al revistei de folclor fondate de Artur Gorovei, apare sub semnătura lui Leon Mrejeriu legenda intitulată „Partea şi norocul“. Autorul menţionează ca sursă pe Toader Mustea, un bătrân de 76 de ani din Crucea - Broşteni, judeţul Suceava.

În poveste se vorbea despre un om sărac lipit pământului, gospodar de felul său, dar care îşi ducea zilele de azi pe mâine, pentru că nu avea deloc noroc. 

„De altfel, era sănătos tun, romînul, ba era şi muncitor de nu-l prindea locul, şi cinstit era el, dar degeaba că nimic nu se ţinea de dînsul, căci n'avea noroc“

Se spune că lui Dumnezeu i s-a făcut milă de acest om şi a decis să intervină pentru a-l ajuta să scape de sărăcie.  

„Văzînd Dumnezeu una ca asta şi făctîndu-i-se milă de bietul creştin, căci vedea că se trudeşte şi se sbuciumă fără folos, s’a hotărît să-l miluească într' un chip, că doar l-ar putea îndruma pe o cale mai prielnică“

Numai că ajutorul pe care divinitatea a vrut să i-l dea săteanului nu şi-a atins scopul, beneficiar fiind un alt om care avea deschişi „ochii norocului“:

„Tocmai se întîmplase că a pornit săracul pe un drum. Cînd era aproape să ajungă la un pod, Dumnezeu, prin puterea lui neasămuită, rîndueşte să pue în calea lui pe pod, un burduf de bani. Dar ştiţi ce face bietul romîn? Tocmai cînd ajunge la capul podului, care de altfel era hăt lung, ce-şi face el răfuiala, în capul lui: închide ochii şi trece puşcă dincolo. A cercat şi el să vadă de-a putea trece podul cu ochii închişi, şi n’a dat greş, da şi pe-alături de burduf de bani. În urma lui, altul, cu ochii norocului deschişi, a dat peste bani şi i-a luat.

Geaba are omul parte, dacă nu-i noroc