Povestea familiei de medici libanezi şcoliţi în România. Cel mai tânăr dintre ei studiază la Facultatea de Medicină din Iaşi şi e îndrăgostit de ţara noastră
0Ali Cheaito este din Liban, are 20 de ani şi studiază la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi. Tânărul se consideră libanez şi român în acelaşi timp, întrucât a reuşit să asimileze ambele culturi, datorită originilor diferite ale părinţilor. Atât tatăl, cât şi sora sa sunt medici care au urmat studiile UMF din Iaşi.
Ali Cheaito (20 de ani), din Liban, te uimeşte din primele minute de conversaţie cu româna aproape impecabilă pe care o vorbeşte. De când erau mici, atât el, cât şi sora sa, au învăţat să vorbească limba română, din dorinţa mamei. Astfel, înainte de a merge la şcoală, ştiau să vorbescă atât araba, cât şi româna şi franceza.
Ali Cheaito provine dintr-o familie mixtă. Mama lui este româncă şi este profesoară de franceză la Liceul „Amlieh“ din Beirut, dar predă şi cursuri de limbă şi cultură română pentru elevi libanezi, în urma unei înţelegeri dintre Ambasada României în Liban şi Liceul „Amlieh“ din Beirut.
Tatăl său este libanez, dar a făcut studiile la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi şi, în prezent, profesează ca medic ginecolog în Beirut. Ambii săi copii, şi Ali, şi sora sa, i-au urmat paşii. Ali este acum în anul al treilea, iar sora lui, de 29 de ani, şi ea absolventă de Medicină la Iaşi, este în prezent medic rezident pe chirurgie plastică la Spitalul „Sf. Spiridon“.
Deşi este de origine musulman, pentru Ali, sărbătorile creştine, ca Paştele şi Crăciunul, sunt la fel de importante ca acelea musulmane, întrucât părinţii au ţinut să-l familiarizeze cu ambele culturi.
De altfel, până să ajungă să studieze în România, libanezul a mers la o şcoală creştină în Beirut, Collège des Pères Antonins–Baabda, o şcoală privată francofonă, de măicuţe care oferă şi studii universitare şi pe care a urmat-o încă de când era în clasa întâi şi până la terminarea liceului. De altfel, după spusele sale, şcolile creştine din Liban sunt cele mai bune.
„Profesorii erau, într-adevăr creştini, dar niciodată nu s-a pus problema diferenţierii elevilor în funcţie de religie. Dimpotrivă, am asistat şi la orele de religie, mergeam săptămânal în biserică, am învăţat şi din cărţile religioase“, îşi aminteşte Ali Cheaito.
„MĂ AŞTEPTAM SĂ FIU OARECUM EXCLUS“
Schimbarea, de la o şcoală creştină în Liban, la Universitatea de Medicină din Iaşi, a fost una destul de bruscă, recunoaşte tânărul student. De altfel, pentru Ali Cheaito, viaţa în România nu a fost foarte uşoară la început. În primele zile de facultate şi-a dorit să se întoarcă în Liban, locul în care îşi construise, până în acel moment, personalitatea.
România este, totuşi, ţara mamei sale, şi o cunoaşte din copilărie, chiar dacă nu a stat aici decât pentru perioade scurte. A venit pentru prima dată în ţara noastră la începutul anilor 2000, pe când avea vreo 5 ani, şi i-a plăcut foarte mult faptul că aici sunt multe parcuri aproape unul de celălalt, ceea ce nu există în Liban. În ţara lui natală, copiii se distrează la mall. De atunci, a mai venit de câteva ori în vizită cu mama şi, uneori, şi cu tatăl său.
Ali Cheaito a vrut dintotdeauna să se facă medic, mai ales că în familia sa este o adevărată tradiţie. Nu doar tatăl şi sora sa au terminat Medicina, ci şi unchiul, care este acum cardiolog în Franţa. Când era în Liban, după Bacalaureat, tânărul a vrut să dea la Medicină la Universitatea Americană de acolo, dar a depus un dosar şi la UMF Iaşi. Şi-a zis atunci că unde va fi acceptat prima dată, acolo va merge, acolo va fi destinul său. Iar destinul a spus Iaşi, România.
„Odată ajuns în România, din prima săptămână am vrut să mă întorc, pentru că 17 ani am crescut într-un anumit mediu, cu o anumită alimentaţie şi un anumit stil de viaţă, dar nu mă aşteptam să întâlnesc din prima zi de facultate oameni care au vrut să mă cunoască. Mă aşteptam, sincer, să fiu oarecum exclus. Ospitalitatea celor de aici m-a ambiţionat să mă integrez şi să nu renunţ la studiile în România“, recunoaşte Ali.
BACALAUREAT LA 17 MATERII ÎN LIBAN
Spre deosebire de bacalaureatul care se dă în România, Ali a dat în Liban examen la 17 materii, toate în limba franceză. Acest model de învăţământ i se pare util, într-un fel, pentru că înveţi câte ceva din fiecare domeniu de studiu, dar are şi o parte mai puţin bună, pentru că se pune o presiune mare pe elev.
„Cred sincer că este mult mai mare cantitatea de informaţii pe care elevul trebuie să o asimilieze într-o şcoală pe model francofon, decât aici în România. În Liban, sistemul de învăţământ impune să ştii de toate, indiferent de profilul pe care ţi-l alegi“, este de părere tânărul din Liban.
Tocmai de aceea, când a ajuns în România, lui Ali i s-a părut uşor să înveţe pentru examenele de la Medicină, pentru că a fost obişnuit cu o cantitate mare de informaţii şi, deci, s-a putut acomoda repede la sistemul de învăţământ universitar de aici.
Ali Cheaito la absolvirea liceului FOTO Arhiva personală
De altfel, datorită notelor mari luate la bacalaureat, nu a dat admitere la Medicină, a intrat ca bursier, pe bază de dosar şi studiază alături de studenţii români, nu are statut de student străin. Tânărul musulman nu are nici restanţe, ci, dimpotrivă, se laudă cu note mari şi are timp şi pentru alte proiecte, scrie articole medicale, în colaborare cu profesorii de la UMF.
În ceea ce priveşte pregătirea de care beneficiază într-o universitate din România, Ali Cheaito crede că nivelul la UMF Iaşi este foarte bun, singurul dezavantaj reprezentându-l lipsa de materiale pentru practică. De exemplu, la anatomie, în primii doi ani, a studiat din cărţi, teoretic, comparativ cu sora şi tatăl său, care au studiat, cu ani în urmă, anatomia pe cadavre, tot la UMF.
„Deşi medicina este bazată pe partea practică, la Medicină la Iaşi se face multă teorie. În rest, dacă ar fi mai multă aparatură nouă şi săli de lucrări practice bine dotate, ar fi una dintre cele mai bune facultăţi“, mai spune studentul în anul al treilea Ali Cheaito.
„Dăruieşte un zâmbet“ copiilor săraci
Pe lângă dorinţa de a se face medic, libanezul a visat, încă de când era la şcoală în Beirut, să facă parte dintr-o organizaţie de voluntari. Astfel, odată ajuns la Iaşi, a reuşit să devină membru Rotaract. Unul dintre proiectele la care ţine şi în care s-a implicat este „Dăruieşte un zâmbet“, prin care sunt ajutate cu bani şi alimente mai multe familii nevoiaşe din satele din apropierea Iaşiului. Acum urmează să ia parte la proiectul „Primii paşi în primul ajutor“, realizat în colaborare cu UMF Iaşi. Timp de trei zile vor fi atât conferinţe, cât şi sesiuni practice de prim-ajutor în medicina de urgenţă.
„Intoleranţa vine din lipsa de cultură“
În România, unde studiază de trei ani, Ali are mai mulţi prieteni creştini decât musulmani. Întrebat cum se integrează studenţii străini musulmani de la UMF, el spune că unii au reuşit să se adapteze la viaţa de aici, alţii nu, poate şi pentru că familia lor este în totalitate musulmană şi se simt rupţi de tradiţia în care au crescut.
Pentru Ali Cheaito, toleranţa şi lucrul în echipă sunt esenţiale în viaţă. Deşi are doar 20 de ani, gândeşte destul de matur, în ciuda idealismului specific vârstei. El crede că, pentru a trăi într-o lume mai bună, toleranţa trebuie să fie la baza oricărei societăţi. Religiile nu sunt făcute pentru a despărţi oamenii, ci pentru o linişte psihică a individului şi pentru a înţelege viaţa mai bine.
„Dacă eu, musulman fiind, nu îi tolerez pe cei de lângă mine care sunt de altă religie sau de altă naţionalitate, întrerup orice formă de comunicare, mă izolez în propria comunitate religioasă şi devin duşmanul celorlalte comunităţi. Dacă nu aş avea această toleranţă, nu aş putea să mă acomodez într-o ţară creştină cum este România. Iar adaptarea nu se face decât prin toleranţa faţă de celălalt care este diferit, prin cultură. Intoleranţa vine din lipsa de cultură“, este convins Ali.
Ali Cheaito (primul stânga) împreună cu alţi colegi la Medicină FOTO Arhiva personală
Chiar dacă nu s-a simţit niciodată cu adevărat discriminat în România pentru originea sa, Ali Cheaito îşi aminteşte, apropo de stereotipiile religioase, că din primele săptămâni petrecute în România a fost întrebat câte mame are, ştiindu-se că provine dintr-o ţară arabă, din tată arab şi că arabii au mai multe neveste.
Lui Ali Cheaito nu îi place să discute politică. Totuşi, dacă este să se refere la partea de lume în care s-a născut, se simte norocos că a trăit în Liban, o ţară cosmopolită, având în vedere că acolo sunt mai mult de zece religii şi că toleranţa religioasă este crescută, o ţară unde cele două culturi, creştină şi musulmană se îmbină, în continuare, armonios. Nu e vorba despre o societate duală, musulmană şi creştină, ci despre sincronizarea culturilor de referinţă şi existenţa unui pluralism religios şi a unei unităţi culturale.
Libanul, chiar dacă se află la graniţa cu Siria, este un caz unic în lumea arabă. Libertatea religioasă nu corespunde cu fanatismul, nu constituie o frână pentru societate.
MASTER ÎN SUA, APOI ÎNAPOI ÎN ROMÂNIA
Ali Cheaito crede că este foarte important pentru un viitor medic să ştie pe ce cale să o ia. Nu îşi doreşte să se dezvolte pe partea de chirurgie, ci să facă oncologie, pentru că i se pare că oncologul este un specialist care are de-a face atât cu partea fizică, cât şi cu partea psihică a pacientului.
„Eu îmi doresc, dacă ajung oncolog, să nu tratez pe baza medicamentelor, nu cred în tratamentul chimic, pentru că acest cancer mi se pare a fi în primul rând o stare a omului, şi nu o boală. Pentru asta aş vrea să ies puţin din România. Mă pregătesc să merg în America pentru un rezidenţiat în oncologie pe bază de metode alternative de tratare a cancerului“, visează Ali, gândindu-se la viitor.
Deşi nu ştie cum va fi destinul, libanezul nu exclude ideea de a se întoarce în România, chiar dacă va pleca din ţară pentru un rezidenţiat. Aici se simte ca acasă. Când a plecat vara trecută în Liban, a stat o lună şi din prima săptămână le-a zis părinţilor că vrea să se întoarcă în România cât mai repede. De asemenea, Ali îşi doreşte să se implice şi pe partea de luare a deciziilor la nivel de sistem medical.
„Aş vrea să mă număr printre oamenii care încearcă să schimbe ceva în sistemul medical românesc. Mi-e ciudă, uneori, când văd ce se întâmplă în lumea medicală din România. Avem poteţial foarte mare, dar şi o lipsă de fonduri la fel de mare“, concluzionează tânărul libanez.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
