Tânărul care studiază în paralel la trei facultăţi, a scris patru cărţi şi cântă la pian, chitară şi voce
0
Doru Ciutacu (20 de ani), student la Facultatea de Arte, specializările Interpretare Muzicală (canto) şi Artele Spectacolului (actorie), şi Facultatea de Litere, specializarea Română-Engleză, din Galaţi, este unul dintre cei mai promiţători tineri din România. A absolvit Liceul de Arte ”Hariclea Darclee” din Brăila ca şef de promoţie şi este pasionat de muzică, având la activ numeroase premii naţionale şi internaţionale.
Când scrii despre Doru, nu ştii efectiv de unde să începi. Poţi să umpli câteva pagini de ziar doar cu premiile pe care le-a câştigat la concursurile şi festivalurile de muzică uşoară, dar şi cu colaborările cu artişti cunoscuţi ai scenei şi muzicii româneşti, ca să nu mai amintim despre cărţile scrise până acum. Şi are doar 20 de ani...
A absolvit Liceul de Arte „Haricleea Darclee” din Brăila ca şef de promoţie în 2018, iar alegerea facultăţii pe care avea să o urmeze nu a fost una deloc uşoară. Iniţial şi-a dorit să studieze în străinătate, iar în 2017 a fost în Canada, unde a vizitat câteva universităţi. S-ar fi adaptat cu siguranţă acolo, dar părinţii l-au sfătuit să rămână în ţară. Le-a urmat sfatul, dar a hotărât să dea admitere la trei facultăţi, pe care să le urmeze în paralel.
”Poate părea o nebunie dar, pentru mine, e doar o nouă provocare! În acest fel, îmi testez limitele, îmi verific rezistenţa la stres, îmi verific capacitatea de memorare, dar şi cea de adaptare la stimuli diferiţi. Cele trei facultăţi alese sunt într-o oarecare măsură diferite, dar, în acelaşi timp, se leagă foarte mult. Deci, am ales să studiez muzică, teatru şi română-engleză. Oamenii mă întreabă cum reuşesc să fac faţă, dar mie mi se pare interesant! Încep cursurile de dimineaţă şi le termin seara, uneori chiar şi după ora 21. Nu spun că e uşor! Mănânc la cantină, îmi iau pachet de acasă... Sunt mereu grăbit! Alerg între facultăţi să nu pierd cursurile! Prezenţa e foarte importantă! Poţi să fii depunctat la note din cauza absenţelor! Dar, cum v-am spus: E foarte interesant!”, ne descrie tânărul cam cum arată o zi de studenţie la trei facultăţi.Cântă de când se ştie. Glumeşte, spunându-ne că mama lui îi povestea că, atunci când s-a născut, primul sunet a fost “La…”. A fost dintotdeauna pasionat de muzică, iar de mic copil a arătat o înclinaţie aparte spre această zonă. A ieşit mereu din tipare, surprinzându-şi şi părinţii. ”Părinţii mei au încercat multe variante! Grădiniţe de stat, grădiniţe particulare, bone… Dar, nimic nu funcţiona şi pentru mine! Peste tot aveam senzaţia că totul e banal şi că îmi pierd timpul! Totul mi se părea stupid! Apoi, ai mei au aflat de o altă variantă! Am mers la Palatul Copiilor din Bucureşti unde, odată ajuns, era greu să mai fiu luat de acolo! Culmea, aici îmi plăcea la nebunie! Fiecare materie avea alt profesor! Erau informaţii noi, interesante! Mergeam şi în locuri în care, în mod normal, nu m-aş fi încadrat ca şi vârstă!”, îşi aminteşte Doru.A frecventat peste 20 de cursuri la Palatul Copiilor, printre acestea numărându-se teatru, dans şi muzică. A început să cânte mai serios pe la 5-6 ani, după apariţia în emisiunea “Copiii spun lucruri trăznite”, moderată de Virgil Ianţu. Ulterior, a început să participe la competiţii, iar talentul său i-a adus mai multe premii importante. Este vorba de premiul întâi la Constanţa, la Festivalul Naţional “Dan Spătaru”, premiul întâi la Craiova, la concursul ”Micul prinţ”, iar apoi, 2 ani la rând, obţinea premiul întâi la Festivalul Internaţional “Delfinul de mare” Cumpăna. A urmat un premiu doi şi premiul pentru cea mai bună prezenţă scenică la un concurs organizat la Nurenberg (Germania), unde i-a cunoscut pe Victor Socaciu, Sofia Vicoveanca şi Mihai Constantinescu.”Am trăit multe momente extraordinare! Un astfel de moment a fost şi când am obţinut trofeul şi titlul MiniMister World în Polonia. Sau la filmările din Grecia, unde am fost singurul copil solist de muzică uşoară din România invitat, alături de artişti consacraţi din România şi Grecia. Sau, în Bulgaria, când doi ani consecutiv am obţinut premiul I şi un trofeu din partea primăriei oraşului Ruse şi am fost invitatul special de Crăciun într-un spectacol cu vedete mari al Centrului Cultural European”, ne mărturiseşte tânărul artist.
A jucat şi cântat alături de Jean Constantin, Gabriel Dorobanţu şi Benone Sinulescu
Un alt moment important în cariera lui Doru Ciutacu a fost şi acela când a cântat la ambasada Belgiei în faţă cunoscutului artist Salvatore Adamo. A interpretat atunci mai multe piese, printre care chiar una dintre piesele artistului, “Vous permettez monsieur”. A jucat apoi în cunoscuta piesă Macbeth, în sezonul 2011-2012, la Opera Română, fiind singurul copil-solist menţionat în distribuţia spectacolului.
Mulţi tineri se consideră fericiţi dacă obţin măcar un autograf de la unul dintre artiştii cunoscuţi ai scenei româneşti. Doru, în schimb, a jucat nu în unul, ci în opt filme muzicale alături de nume mari ca Jean Constantin, Ileana Şipoteanu, Gabriel Dorobanţu, Alexandru Jula, Benone Sinulescu, Florin Pretorian, Dumitru Lupu. A filmat la televiziunea naţională ca prezentator alături de Marius Ţeicu, Silvia Dumitrescu, Laurenţiu Cazan, Daniel Iordachioaie, Aurelian Temişan, Anca Ţurcaşiu, Paula Seling, Radu Gheorghe, Ioan Gyuri Pascu şi Oana Sîrbu.Sunt atât de multe concursuri la care Doru a participat, iar pe multe le-a şi câştigat, încă ar putea scrie lejer o carte numai despre acestea. Este suficient să amintit doar cele mai importante premii obţinute la festivalurile de muzică la care a participat, fiind vorba de marele trofeu la Festivalul Internaţional “Ceata lui Piţigoi”-Galaţi 2014, marele trofeu la Festivalul Naţional “Axiopolis”-Cernavodă 2014, trofeu la Festivalul Naţional “Primăvara începe cu ţine”-Buzău 2014, trofeu la festivalul “Music, my love”-Bucureşti 2015, premiul I la Festivalul Naţional de la Sulina (2014), premiul I, trofeul şi premiul Radio Iaşi la Festivalul Naţional ”Floare de April'” Tecuci 2015, trofeul, premiul I şi trofeul ”Adrian Daminescu” la Moreni (2018).
La toate acestea se adaugă premiul I la spectacolul-concurs “All the world’s a stage”-2017, premiul II la Festivalul Naţional “Armoniile Dunării”, finalist la Festivalul Internaţional ”George Grigoriu” în 2016 şi 2018, iar în 2018 a obţinut marele trofeu la concursul “Glasul Francofoniei”, ediţia a IV-a, la secţiunea “Interpretare de melodii în limba franceză”.”Am avut parte de lucruri extraordinare în viaţă. La orice pas, am întâlnit oameni minunaţi, care mi-au influenţat în mod pozitiv viaţa, oameni dornici să-mi ofere din cunoaşterea lor, înţelepciunea lor, dragostea lor. De-asta mă simt atât de binecuvântat! De fapt, totul a fost un joc. Şi, în acest timp, am crescut, m-am distrat, am învăţat”, ne povesteşte cu emoţie tânărul.
Paşii în muzică i-au fost călăuziţi de-a lungul anilor de către nume mari ale scenei româneşti sau din televiziune, precum Florentina Satmari, Corina Chiriac, Viorel Gavrilă, Marius Ţeicu, Titus Munteanu, Ovidiu Anton, Viorela Filip, Adrian Daminescu, Crina Mardare, Silvia Dumitrescu, Cristina Chiş, Sandu Costel, Theodor Rădulescu, Liliana Chiriţă şi mulţi alţii.
Patru cărţi scrise până acum
Doru a fost fascinat de scris de când era de-o şchioapă. ”Nu m-a învăţat nimeni! Aveam litere în relief imprimate pe cuburi muzicale când eram foarte mic, apoi, după un an, mă jucăm cu litere şi cifre magnetice pe frigider. Aşa am început să construiesc cuvinte, propoziţii şi îi zăpaceam pe ai mei cu mii de întrebări… La trei ani, scriam cu litere de tipar ce vorbeau personajele din benzile mele desenate. Apoi, mai târziu, am avut şansă să lucrez cu un profesor extraordinar care m-a încurajat să scriu şi să public”, ne dezvăluie tânărul cum şi-a început aventura şi în lumea cărţilor. A scris până acum patru cărţi, dintre care trei de proză: “Cadoul de Crăciun”, “Podul, jocul şi credinţa”, ”Seminţe şi lacrimi printre ferestre deschise- Symbolide” şi un volum de poezii: ”Zâmbete concave”.Aţi spune poate că nu e posibil ca un tânăr să facă atât de multe lucruri atât de bine până la 20 de ani, însă cu Doru Ciutacu un lucru este cert: nimic nu este imposibil. O altă dovadă, dacă mai era nevoie de una după pleiada de concursuri şi festivaluri pe care le-a câştigat, este participarea la o preselecţie la Operă, la sugestia unei profesoare de muzică. A fost, evident, selectat, ajungând să cânte la la Opera Română în piesa “Machbeth”. Ulterior, a cântat singur şi în duet cu tenorul Robert Nagy, în cadrul proiectului “Vreau la Operă”, coordonat de soprana Oana Andra.
Şi credeţi că asta e tot? Nici pe departe. A început o colaborare şi cu Teatrul “Maria Filotti” din Brăila, iar modul în care a ajuns să se implice şi în acest proiect este la fel interesant. ”Coordonam un grup de muzică la Biblioteca Judeţeană din Brăila şi ne întâlneam aproape zilnic să repetăm melodii. Într-una din zile, sala în care repetam era ocupată. Nu eram dispus să renunţ! Mi-am luat trupa şi am mers în parc, la un Foişor. Am început să cântăm şi lumea a început să se strângă… La un moment dat, a venit cineva care s-a recomandat că e scenarista şi caută voci şi artişţi pentru un proiect. Ne-a întrebat dacă mai rămânem, pentru că, un regizor ar dori să ne vădă. Regizorul era în apropiere, aşa că a venit foarte repede. Din nou mi-a surâs norocul! M-a selectat pe mine şi pe încă un băiat. Acel regizor era chiar binecunoscutul şi talentatul regizor Radu Afrim”, ne povesteşte Doru.A colaborat şi cu televiziunea naţională încă de când avea doar şase ani, la proiectul ”Şcoala Vedetelor” a regretatului regizor Titus Munteanu, fiind apoi prezentator şi co-prezentator la mai multe emisiuni pentru copii la alte televiziuni. Cântă la pian, chitară şi voce, cochetând puţin şi cu tobele în liceu.
Nu contează ora la care ajunge zilnic acasă, întotdeauna îşi găseşte timp pentru a cânta la pian, chitară şi voce. Recunoaşte că nu mai are prea mult pentru a se vedea cu prietenii. Mulţi dintre ei sunt împrăştiaţi prin ţară şi străinătate. Unul studiază în Anglia, altul urmează medicina la Iaşi, iar al treilea studiază ingineria în Bucureşti.
Soluţia pentru un învăţământ performant: renunţarea la note şi clase de 5-7 elevi
După experienţa din liceu şi cea ca student la trei facultăţi, Doru crede că învăţământul românesc e încă destul de rigid. ”Manualele sunt la fel de învechite ca întreg sistemul de învăţământ! Programele şcolare sunt depăşite şi ele! E nevoie de o schimbare! Eu m-am adaptat uşor! Am fost elev de 10 pe linie, chiar dacă m-am mutat foarte des la o altă şcoală. Mereu am avut alţi colegi, alţi profesori, n-am avut timp să mă plictisesc! Dar, mereu mi-am căutat informaţii pe net la materiile studiate. Nu m-au mulţumit informaţiile din manuale care mi se păreau incomplete, superficiale, depăşite şi uneori plictisitoare! Şi, a funcţionat! Aşa puteam veni cu anumite completări! Urmând un liceu de arte, din clasa a VIII-a, am mers pe dezvoltarea competenţelor în mod serios. De fapt, aşa cred că ar trebui să se întâmple şi în alte licee! Cred că ar trebui să fie mai bine orientaţi elevii încă din clasele mici. Ar trebui să fie mai multe cadre specializate care, prin folosirea unor teste adecvate, să poată descoperi din timp pasiunile, abilităţile, înclinaţiile elevului. Acesta ar trebui încurajat să-şi găsească adevăratul sau drum! Cumva, toate aceste lucruri sunt blocate de aşa zisul academism. În prezent, că şi în trecut, sunt doar materii obligatorii, materii impuse cu un conţinut, de cele mai multe ori, cum deja am şi spus, superficial şi plictisitor!”, enumeră tânărul câteva dintre problemele sistemului românesc de învăţământ.
Crede că soluţia este ca fiecare clasă să aibă maxim 5-7 elevi, astfel încât învăţământul să fie centrat cu adevărat pe fiecare copil. De asemenea, pentru că şcoala este spaţiul în care elevul îşi petrece o mare parte a timpului, acesta ar trebui să fie nu doar un loc în care sunt asimilate cunoştinţe şi îşi dezvoltă competenţe, ci şi cadrul în care acesta să primească dragoste şi afecţiune din partea profesorului, învăţătorului, educatorului, cu scopul de a suplini într-un fel absenţa părinţilor.”Profesorul ar trebui să fie foarte bine selectat, să aibă vocaţie, să aibă deschidere spre nou, să fie creativ! Predarea ar trebui să fie interactivă, elevul să fie încurajat să aibă libertate de gândire şi de exprimare, să fie incitat permanent la dezbateri, fără teamă de a greşi! Şi, să fie orice noţiune predată practic, iar elevul să şi-o asimileze prin autodescoperire! Aşa, ar rămâne altfel întipărită informaţia! Şi, foarte important: să ai o paleta mai largă de materii pe care să le poţi alege, dar şi o varietate de conţinuturi! Să ai în acelaşi timp, libertatea de a putea participa la toate cursurile pe care ţi le doreşti! Poate, un fel de Palat al Copiilor, unde elevii vin de plăcere, se bucură de noutăţile pe care le descoperă!”, crede Doru
În opinia lui, ar trebui să se renunţe la note, pentru că acest sistem îi inhibă pe mulţi copii şi îi demotivează. Şcoala ar trebui să fie setată pe formarea de aptitudini şi dezvoltarea de abilităţi practice, iar copiii ar găsi-o mult mai interesantă şi distractivă în acelaşi timp.
”Oare cum ar fi dacă s-ar introduce în şcoli ore de antreprenoriat predate de persoane competenţe, antreprenori de succes? Sau cursuri de dezvoltare personală, de încredere în sine? Sau cursuri de educaţie financiară? Sau cursuri de bune maniere, design vestimentar, alegerea prietenilor sau a partenerului de viaţă? Până la urmă, întrebarea este: “Ce calităţi, competenţe şi abilităţi ai la terminarea şcolii? Concret, ce ştii să faci? Ce fel de om eşti? Ce fel de om ai devenit după cei 12 ani de şcoală?”, conchide tânărul.
Se încarcă comentariile...
