Profesoara care îmbină lecţiile de română cu experimentele la chimie şi teatru
0
Mihaela Nicolae este unul dintre profesorii de Limba Română care mizează totul pe literatură, dar şi pe un stil nonconformist de predare. La orele ei se citesc fragmentele preferate, se discută cu autori contemporani şi se ascultă muzică, iar competiţia negativă şi învăţarea mecanică sunt strict interzise.
Mihaela Nicolae (49 de ani), profesoară de Limba şi Literatura Română la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Buzău, a fost desemnată Profesor Merito în 2018. Are o vechime în învăţământ de 26 de ani şi provine dintr-o familie de învăţători şi profesori.
În copilărie, joaca ei preferată, a fratelui său şi a copiilor de pe stradă era să pună în scenă cărţile pe care le citeau: „Urcam într-un nuc şi ne închipuiam că suntem pe o navă, ca în «Toate pânzele sus!», şi ne imaginam că ne îndreptăm spre Ţara de Foc“, povesteşte cu umor profesoara.
Experienţa a ajutat-o să îşi înţeleagă mai bine elevii care, în general, citesc cărţi care nu intră în sfera ei de interes. Adolescenţii au ajuns să facă, la rândul lor, acelaşi lucru, însă cu personajele din jocurile video. „Aceste jocuri le reconfigurează mintea.
Pentru un profesor este foarte important să înţeleagă cum funcţionează lucrurile astăzi şi să nu fie dezamăgit de reacţia elevilor săi. Valorile, în esenţă, sunt aceleaşi precum cele de acum câteva zeci de ani, doar că au altă formă“, punctează Mihaela Nicolae.
Pauza de muzică şi minutul de lectură
Profesoara din Buzău nu îşi începe nicio oră fără să le pună elevilor săi muzică clasică. Le cultivă astfel sensibilitatea culturală şi le schimbă rapid starea de spirit cu piese de Mozart şi Vivaldi. Îi şi surprinde uneori, punându-le melodiile lor preferate. Metoda a funcţionat foarte bine, mai ales în perioada cât cursurile s-au ţinut exclusiv online. Nu le spune niciodată ce urmează să facă, pentru că astfel ar intra în rutină.
Minutul de lectură e un altfel de joc şi, în acelaşi timp, o metodă de predare interactivă. În fiecare oră, prin rotaţie, liceenii aduc 10-15 rânduri dintr-un text important pentru ei, cu sau fără legătură cu lecţia. „Învaţă astfel să caute şi, făcând asta, citesc mai mult decât cred ei că citesc. Este şi o modalitate de afirmare pentru elevi. Cu cât minutul de lectură este mai interesant, cu atât stima lor de sine creşte“, spune profesoara. A constatat că elevii săi au nevoie nu atât de o apreciere pozitivă din partea ei, cât de laude din partea colegilor, care în acest fel îi validează în cadrul grupului.
Când la minutul de lectură începe o discuţie captivantă, este clar că subiectul i-a cucerit pe toţi şi fiecare elev simte nevoia să se implice în ea. Este şi o bună oportunitate pentru elevi de a-şi depăşi teama de a vorbi în public şi totodată un exerciţiu de dicţie. Mihaela Nicolae are grijă să canalizeze mereu discuţiile către subiectul de la ora respectivă, astfel încât copiii învaţă fără să realizeze că fac asta, de fapt.
FOTO proiectulmerito.ro
Despre importanţa cititului, ea mai spune că „Lecţia despre literatură nu este doar despre literatură. Elevul devine un bun cititor în timp. Devenind un bun cititor – şi asta înseamnă să şi înţelegi ce citeşti –, stăpâneşti limba şi gândeşti gramatical fără să fie nevoie să acumulezi cunoştinţe teoretice“. A observat că cititul îi ajută pe elevii săi să îşi ordoneze gândirea şi le dezvoltă şi răbdarea – încep, astfel, să gândească singuri şi devin autonomi în gândire şi acţiune.
Ca parte a sistemului său nonformal de predare, invită la ore scriitori contemporani, precum Adina Popescu, Alexandru Mironov şi Nora Iuga, pentru că elevii sunt fascinaţi să discute cu ei şi să le asculte poveştile, dar şi dintr-un motiv destul de surprinzător: „De multe ori, copiii sunt intrigaţi la ore că autorul unei cărţi trăieşte. Ei sunt obişnuiţi ca autorii să fie decedaţi, cum e cazul lui Sadoveanu, de pildă. Aceste întâlniri cu scriitorii sunt nişte evenimente în sine. Noi ne pregătim la clasă, copiii le citesc cărţile şi pregătesc un set de întrebări“.
Notele nu sunt totul
Mihaela Nicolae a fost olimpică naţională la română din clasa a VII-a până la terminarea liceului, iar o experienţă din clasa a X-a, când a obţinut medalia de argint, a marcat-o. Pe vremea aceea, să fii olimpic echivala cu statutul unei vedete de astăzi. Îşi aminteşte că ea şi colegii ei olimpici au fost primiţi cu fanfară şi li s-au dat savarine şi Pepsi, ceea ce era mare lucru în perioada comunismului. Pornind de la această experienţă, a demontat de-a lungul anilor competiţia toxică dintre elevi şi i-a făcut să conştientizeze că nu trebuie să se concentreze doar pe note, mai ales la competiţii.
„Cred că olimpiada ar trebui să se adreseze acum doar copiilor care au cu adevărat înclinaţie către literatură. De multe ori se creează o competiţie care nu este favorabilă atmosferei generale din clasă. Aduce o presiune asupra elevilor care ştiu că, dacă nu obţin un rezultat foarte bun, nu vor mai fi iubiţi şi apreciaţi de colegi, iar la ceilalţi dezvoltă un fel de invidie. Este, deci, o competiţie negativă“, spune profesoara de Română. Acum, îşi împarte copiii în echipe, care vor da fiecăruia un anumit rol, iar elevii se vor simţi astfel valorizaţi. Nu are importanţă că nu sunt toţi de 10 la redactarea textelor – copiii îşi vor găsi nişa în care excelează.
Soluţii creative împotriva învăţării mecanice
Profesoarei îi place să caute permanent soluţii creative. Cu cei de-a XII-a, ca să nu înveţe comentariile mecanic şi pe care, eventual, să le uite la Bac din cauza emoţiilor, exersează împreună în clasă. Fiecare începe un comentariu şi, după trei minute, dă foaia mai departe şi continuă altcineva. „Memoria este bună, trebuie să reţinem o serie de lucruri, dar păcatul acesta, de-a învăţa pe deasupra, este extrem de nociv. De aceea, la clasă când citim un fragment, îl şi recitim pentru a-l înţelege mai bine. Am nevoie ca ei să vadă ce fac ceilalţi, pentru că învaţă foarte mult din asta“, spune Mihaela Nicolae.
FOTO proiectulmerito.ro
Fiecare elev scrie ceva pe o foaie, inclusiv profesoara, iar apoi schimbă între ei foile. Elevii observă astfel că un coleg a lăsat spaţiu pentru paragraf şi fac şi ei asta, sau că a scris frumos şi se străduie să scrie mai ordonat. Dacă cineva a făcut o greşeală gramaticală sau de ortografie, elevul pe mâna căruia ajunge foaia o corectează imediat.
Lecţia de transdisciplinaritate
Nu o dată, profesoara de Română a pus la cale lecţii transdisciplinare. De pildă, la lecţia despre istoria hârtiei, elevii săi au lucrat cu o profesoară de chimie şi cu un profesor de istorie. „Am făcut atunci experimentul cu tratarea termică a hârtiei. Au aflat că hârtia de la casa de marcat, dacă este introdusă în frigider, se albeşte. Sunt lucruri din viaţa reală la care nu te gândeşti de obicei“, spune dascălul. Copiii află că simpla hârtie de astăzi, acum 100 de ani, era un material extrem de scump. Astfel, analizând istoria hârtiei, trec prin istoria civilizaţiei şi descoperă cât de important a fost la acea vreme tiparul.
În paralel cu predarea, Mihaela Nicolae scrie şi cronici despre cărţi pe Bookhub.ro, un important blog cultural, cu recenzii de cărţi, interviuri, relatări de la evenimente şi concursuri. Îşi doreşte ca, după ce elevii săi termină liceul, să nu îşi amintească neapărat de ea ca persoană, ci să fie mereu atenţi să se exprime corect şi să găsească plăcere în lectură. „Îmi doresc să vină la şcoală de plăcere. Atitudinea faţă de învăţare trebuie să fie pozitivă, să înveţe cu plăcere, pentru că asta înseamnă să descoperi lucruri noi, iar noi avem nevoie de noutate în viaţa noastră“, conchide profesoara Mihaela Nicolae.
Se încarcă comentariile...
