Prima atestare a fotbalului în România. Întâiul meci s-a disputat într-o zonă complet neaşteptată a ţării
0
Potrivit unor surse istorice, primul teren de fotbal din România a existat pe un grind din Delta Dunării, în zona Ceatal-Ilgani. Locul ar fi fost folosit de marinarii englezi pentru diverse jocuri, începând cu anul 1866.
Arhitectul român Gheorghe Radu Stănculescu (unul dintre marii truditori aproape anonimi din biblioteci şi arhive) a reuşit să scoată la iveală un document care a răsturnat istoria fotbalului de România. Practic, cercetările acestuia au relevat că fotbalul este prezent în ţara noastră cu cel puţin două decenii mai înainte de atestarea vehiculată până recent.
De altfel, până la descoperirea făcută de arhitectul Stănculescu în Arhivele Marinei Militare Britanice se credea că prima relatare despre fotbalul din România (deşi cuvântul „fotbal” nici măcar nu era folosit) era cea din 1888, dintr-un ziar local, despre faptul că „nişte băieţi din Arad băteau mingea”.
Primii fotbalişti din România au fost... englezi
Documentul studiat de Gheorghe Radu Stănculescu este în fapt un raport al comandantului navei militare H.M.S. „Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson. În 26 ianuarie 1866 acesta se adresa amiralului şi comandantului Flotei Mediteraneene din cadrul Royal Navy, Lord Paget.
În raport, Gillson dezvăluia că a ordonat să fie schimbat locul de ancorare obişnuit al vasului într-alt loc, mai puţin bântuit de ţânţari şi „lângă care se afla un câmp care servea drept un excelent teren de recreere pentru cricket, quoits şi fotbal”.
De altfel, se ştie că foarte mulţi din angajaţii Comisiei Europene a Dunării (care pe atunci avea sediul la Galaţi) erau englezi, la fel majoritatea marinarilor, a căpitanilor de vase şi a celor care lucrau pe utilajele de dragare a şenalului navigabil la fluviului.
„Venind din ţara care a inventat acest sport, aceşti muncitori englezi, în timpul liber, cu siguranţă că se relaxau jucând fotbal, mai ales pe teritoriul satelor din Deltă, unde s-au desfăşurat o mare parte dintre lucrările de regularizare ale braţului Sulina”, scrie arhitectul Stănculescu.
Interesant este că fotbalul era în acea vreme de numai 18 ani sport recunoscut şi că de numai un an exista un regulament unic de joc. Prima reglementare era din octombrie 1848, de la „Trinity College” din Cambridge, unde s-au stabilit primele reguli, printre care dimensiunile terenului, durata partidei, lovitura liberă şi eseul. „Schisma”" definitivă faţă de rugby nu se produsese încă.
Numărul de 11 jucători într-o echipă fusese propus de elevii de la colegiul „Eton”, deoarece echipele de acolo erau formate pe fiecare cameră a internatului, care avea câte 11 paturi. În 1857 s-a înfiinţat Sheffield Club, primul club amator din lume. În 1862, s-au pus bazele grupării Notts County, întâiul club profesionist şi cea mai veche grupare existentă şi astăzi (liga a treia din Anglia).
Primul „stadion” din România, pe un grind din Deltă
Aşadar, cu totul surprinzător, primele meciuri de fotbal din România nu s-au disputat într-un mare oraş (unde ajungeau prima oară, de regulă, obiceiurile preluate din străinătate), ci într-o zonă sălbatică şi izolată din Delta Dunării.
Potrivit lui Gheorghe Radu Stănculescu, câmpul pe care se jucau aceste jocuri ar putea fi situat pe grindul Argagni (zona Ceatal-Ilgani). Argumentelel care duc la această concluzie sunt legate de traseul flotei britanice, dar şi de înălţimea relativ ridicată a zonei (3-4 metri peste nivelul mării), care nu era acoperită de bălţi şi stufăriş. Un element interesant este şi acela că în 1857 în zona vechiului Ceatal exista o staţie de telegraf.
Se încarcă comentariile...
