Palatul Episcopal din Galaţi, locul idilic în care familia regală se retrăgea când venea să viziteze oraşul de la Dunăre

Construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, Palatul Episcopal găzduieşte astăzi Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos. Frumoasa clădire a fost ridicată în faţa Grădinii Publice şi a reprezentat pentru o lungă perioadă de timp simbolul Galaţiului modern.

Construcţia Palatului Episcopal din Galaţi a început în urmă cu 119 ani şi a fost posibilă datorită eforturilor depuse de chiriarhii vremii. Atunci, eparhia Dunării de Jos avea jurisdicţia canonică şi asupra ţinuturilor din sudul Basarabiei, iar reşedinţa acesteia se afla în oraşul Ismail. În 1878, după pierderea sudului Basarabiei în favoarea ruşilor, în urma Congresului de pace de la Berlin, reşedinţa episcopală s-a mutat la Galaţi. Pentru construirea palatului de aici a fost alocată impresionanta sumă de 200.000 lei, însă lucrările au fost începute mult mai târziu.

În acelaşi an, în cadrul unei şedinţe la care a participat şi P.S.S. Parthenie, delegat al Episcopiei, a fost desemnat locul pentru construirea Palatului, şi anume piaţa Ştefan cel Mare. La începutul anului 1888, Episcopia a solicitat Primăriei tot acel teren (33.184 m²), deoarece Palatul Episcopal avea să fie un monument public.

La 24 septembrie 1899, când Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a comunicat P.S. Parthenie că lucrările la construcţia Palatului Episcopal sunt terminate, localul a fost luat în primire de Minister. Atunci, Episcopia s-a adresat Prefecturii judeţului Covurlui pentru a cere pază. În acelaşi timp, a fost solicitat şi un credit în valoare de 125.000 lei, contractat pentru atenase, îngrădit, pictură şi introducerea apei şi gazului la Palatul Episcopal. Pentru a înfrumuseţa locul, în jurul Palatului Episcopal au fost plantaţi 248 de arbori, 200 de brazi de la domeniul coroanei, a fost ajustată şi aşezată tâmpla  în paraclisul noului Palat Episcopal. De asemenea, sume importante de bani au fost cheltuite şi pentru vopsit şi poleit, candelabre, lămpi, fire şi braţe pentru iluminatul Palatului Episcopal.

Pentru a uşura trecerea de la stradă până la Palatul Episcopal pe ambele părţi din faţă, Episcopia s-a adresat Primăriei Galaţi la finalul anului 1900. S-a cerut astfel construirea unui semicerc de şosea cu trotuare, iar Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a aprobat suma de 10.000 lei pentru executarea lucrărilor rămase.

În perioada 23 noiembrie 1900 şi 8 decembrie 1900, Ministrul Cultelor a arătat că s-au cheltuit 9.000 lei pentru mobilier, 1.800 lei pentru mobilierul de la Paraclis: 28 străni (scaune fixe lucrate din lemn lustruit şi orante cu sculptură şi poleială, un jeţ arhieresc şi strană pentru cântăreţi). Chiar şi aşa, a mai fost nevoie de bani pentru mobilierul din sala de mese, cel din camerele de musafiri, precum şi pentru a se instala fir telefonic.

Prin talentul pictorului Gheorghe Popescu, profesor la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, pereţii au fost înfrumuseţaţi cu portretele în bust ale membrilor familiei regale: regele şi regina împreună cu odrasle Principele Carol, Elisabeta şi Maria, în bust mărime naturală şi pictate în ulei, contra sumei de 2500 lei.

În anul 1939 s-a dispus inventarierea bunurilor imobiliare aparţinând Ministerului Cultelor şi Artelor, astfel că valoarea Palatului Episcopal era de 3.300.000 lei.

Detalii despre arhitectura Palatului Episcopal

Palatul Episcopal este o clădire impozantă, cu front lung şi două aripi perpendiculare, în formă de π grecesc. La parter se aflau biroul de lucru al Episcopului, un salon de primire, o sufragerie mare pentru mese oficiale şi o altă sufragerie zilnică. De asemenea, tot aici se regăseau dormitorul Episcopului cu anexe şi bucătăria Palatului Episcopal, cu cămări de alimente. Lângă birou se afla un hol larg, care corespunde uşii principale de intrare şi scării de onoare, cu trepte de marmură ce fac legătura cu etajul.

În dreapta holului erau birourile părinţilor consilieri, o sală de şedinţă, birourile funcţionarilor cancelariei episcopale şi sala Consistoriului, dar şi camerele de serviciu. Etajul era împărţit în trei părţi: în stânga erau camerele pentru oaspeţi, un hol, apoi dormitoare, saloane şi o sală lungă de mese, toate acestea fiind rezervate familiei regale. De menţionat că în anul 1906, principele Ferdinand şi a principesei Maria au venit în vizită la Galaţi pentru a lua parte la ceremonia aşezării pietrei de temelie a Catedralei Episcopale, în contextul aniversării jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.

La demisol erau locuinţele grădinarului şi bucătarului, dar şi camera în care locuiau nepoţii Episcopului. În total, Palatul Episcopal avea 30 de camere, mansardă şi pivniţe, şi se încălzea cu lemne. În urma cutremurului din anul 1940, clădirea a suferit deteriorări, dar a fost consolidat în decursul a doi ani. Astăzi, impresionanta clădire se regăseşte pe lista monumentelor istorice din anul 2004, din judeţul Galaţi.