Fraţi de arme: Au supravieţuit puhoaielor şi pleacă să lupte în Kosovo

„Calu“ şi „Copilu“, aşa sunt cunoscuţi plutonierul-major George Bratu şi plutonierul Adrian Furcilă de la Jandarmeria Galaţi. Ei reprezintă dovada vie a faptului că prietenia poate învinge orice

Se ştiu din armată, din 1998. Prietenia lor s-a sudat însă în 2007, în vremea inundaţiilor care s-au produs atunci în Moldova.

În urmă cu aproape trei ani, în timpul calamităţilor care au lovit Tecuciul (judeţul Galaţi), moralul luptătorilor Jandarmeriei a fost greu încercat de drama care se derula sub ochii lor. Plutonierul-major George Bratu a fost unul dintre salvatorii de vieţi. Înfruntând puhoaiele, a văzut moartea cu ochii. Prietenul său, plutonierul Adrian Furcilă, l-a ajutat atunci să nu-şi piardă minţile şi viaţa.

Amândoi sunt gălăţeni, dar s-au cunoscut la Bucureşti, în 1998, în timp ce făceau armata într-o unitate de scutieri a Jandarmeriei. „Încă de atunci s-a format o legătură foarte strânsă între noi şi am simţit că ne putem baza unul pe celălalt, în orice situaţie", spune George Bratu. După liberare, s-au angajat amândoi la Jandarmeria Galaţi şi au intrat în acelaşi detaşament de intervenţie folosit pentru cele mai grele misiuni.

Inundaţiile, proba de foc

Cele mai grele momente trăite de cei doi au fost cele din perioada inundaţiilor de la Tecuci, în 2007, atunci când George Bratu a fost la un pas de moarte. „Am intrat într-o curte şi apa ajunsese deja până la piept. Iniţial am reuşit să scoatem o familie de acolo, însă ni s-a spus că în casă ar mai fi încă un om. Când m-am întors, mă ţineam de garduri din cauza şuvoiului foarte puternic, dar şi din cauză că nu cunoşteam deloc terenul", povesteşte jandarmul.

La un moment dat a simţit cum îi fuge pământul de sub picioare. George Bratu, „uriaşul" de aproape doi metri, nu ştia să înoate! A căzut într-un puţ de fântână, unde se zbătea sub presiunea viiturii. Abia în ultima secundă a reuşit să se agaţe de coarda de alpinism aruncată de prietenul lui, Adrian Furcilă, care i-a salvat viaţa.

După salvare a fost şi mai greu. George a suferit un şoc: timp de două zile, nu a putut scoate niciun cuvânt. Adrian a fost cel care l-a ajutat să depăşească momentul. „Au fost nişte clipe îngrozitoare. Faptul că Adi a fost lângă mine şi că mi-a vorbit m-a ajutat să nu înnebunesc", recunoaşte George.

În zilele ce au urmat, cei doi au muncit cot la cot cu colegii lor pentru a salva ce se mai putea din calea apelor, dar şi pentru a le oferi ajutor localnicilor. Plecaţi din Galaţi doar cu echipamentele de pe ei, departe de case şi de familii, Adi, George şi ceilalţi jandarmi au fost singura salvare a sinistraţilor din Tecuci.

Împreună spre Kosovo

Anul acesta, pe ce doi „fraţi de arme" îi mai aşteaptă o încercare. Au susţinut examenele pentru a fi acceptaţi în cadrul trupelor de jandarmi români din Kosovo. Inspectorul-şef al Jandarmeriei Galaţi, colonelul Mircea Olaru - fostul comandant al detaşamentului din care fac parte Adi şi George - este încrezător în subordonaţii lui.

„Vor avea foarte mult de muncă, dar nu-i laud pe băieţi când spun că sunt vârful de lance al Jandarmeriei Galaţi. Sunt mândru de ei", spune colonelul.