FOTO Cum reuşeşte un sat uimitor din Basarabia să „fure“ în masă turiştii străini veniţi în Moldova românească

FOTO Cum reuşeşte un sat uimitor din Basarabia să „fure“ în masă turiştii străini veniţi în Moldova românească

Primirea cu pâine a oaspeţilor FOTO Costel Crângan

Mica aşezare Văleni, aflată în sud-vestul Basarabiei, chiar la malul Prutului, a ajuns să depindă în foarte mare măsură de turiştii străini care-i calcă pământul pentru a-i gusta bucatele şi vinul şi pentru a-i cunoaşte tradiţiile fabuloase. Mii de oaspeţi din Germania, Serbia, Slovacia, Ungaria şi Austria ajung acolo în fiecare an, majoritatea în excursii de o zi din cursul unor croaziere pe Dunăre.

Ştiri pe aceeaşi temă

Satul Văleni, Republica Moldova. Se află la câteva sute de metri de frontiera cu România şi are doar 3.000 de locuitori însă, aproape peste noapte, a ajuns un fel de „Mecca“ turistică. De câţiva ani, localnicii de la Văleni se tot întrec în a le face pe plac străinilor şi, ca un făcut, aceştia dau năvală cu miile. An de an tot mai mulţi şi mai interesaţi de tradiţiile moldovenilor.

Ba chiar fenomenul a atras şi asociaţiile de profesionişti în management şi turism din România şi din Republica Moldova, căci, de doi ani, în mica aşezare se organizează tot fel de seminarii despre fonduri europene, despre eco-turism, despre valorificarea tradiţiilor şi despre organizarea unei afaceri. 

Lecţii de ospitalitate nu se dau, doar se iau, căci „vălenaşii“ (aşa îşi recomandă localnicii originea) sunt de felul lor un soi de campioni mondiali când vine vorba despre onorarea oaspeţilor.

În România se ştiu, cel puţin deocamdată, extrem de puţine despre raiul de la Văleni. Până şi asociaţiile neguvernamentale de la Galaţi şi Brăila, municipii aflate la 25, respectiv 40 de kilometri de mica aşezare, care se dau de ceasul morţii să afle de ce turiştii străini ocolesc cele două vechi şi mari oraşe dunărene, au descoperit fenomenul din întâmplare, după ce au întrebat ce se întâmplă cu pasagerii, mai ales germani, austrieci şi unguri, care coboară de pe navele de croazieră, se urcă în autocare şi dispar către o destinaţie necunoscută.

Iniţial, toată lumea a crezut, cumva meschin, că străinii merg să-şi ia ţigări ieftine din Vama Giurgiuleşti (aflată la zece kilometri de Galaţi), însă, cam pe la sfârşitul lui 2017, oamenii şi-au dat seama că la mijloc este cea mai pură formă de turneu cultural, care conduce turistul curios către profunzimile istoriei şi că fibrele intime ale tradiţiilor româneşti.

Origini de dinainte de Ştefan cel Mare

Satul Văleni face parte din Raionul Cahul. Se află la circa 25 kilometri de oraşul care dă numele regiunii şi care, în ciuda dimensiunilor modeste (are numai 40.000 de locuitori) găzduieşte două universităţi de stat: una moldovenească, alta românească (secţie a universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi). Mulţi dintre tinerii din Văleni (98% dintre locuitorii satului sunt români) merg să înveţe la Cahul, iar deschiderea asta către carte şi cultură a făcut ca, de vreo zece ani, sătenii să-şi schimbe radical mentalitatea.

Satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan

Vreme de aproape şase secole (satul este atestat documentar la anul 1430, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun, sub denumirea de Balinteşti) Văleniul s-a zbătut într-un anonimat rural nemeritat, tulburat când şi când de invazii: ba tătarii, ba turcii, ba ruşii, ba nemţii. Aproape că n-a fost popor cuceritor care să nu fi călcat vatra satului, iar vălenaşii nu s-au ales cu nimic din asta. Deodată, însă, cam prin 2010, după câte spune primăriţa (fără de partid) Silvia Ştirbeţ, oamenii au decis să facă şi altceva decât să trudească pământul sau să migreze în cele patru zări.

Nu-i mai puţin adevărat că i-a ajutat şi norocul numit Tudorică şi Lidia Bejenaru. Cum nu-i ştiţi? Dumnealui, Tudorică, este cel mai mare meşter de tobe din toată Moldova, iar dumneaei, Lidia, a participat la Eurovision 2005, cu trupa „Zdob şi Zdub“, în cunoscuta piesă „Bunica bate toba“. De altfel, cam de la soţii Bejenaru a început toată povestea minunată a Văleniului, cel supranumit acum, deja, „satul de vacanţă al Moldovei“.

Soţii Lidia şi Dorică Bejenaru  FOTO Costel Crângan

Cum ajungi la Văleni

Fără îndoială, degeaba vorbim despre frumuseţile unui loc dacă nu vă spunem cu ajungeţi la el. Aşadar, către Văleni sunt doar două variante mari şi late. Prima este prin Galaţi, urmând E87 (drum în stare foarte bună) până la graniţa cu Republica Moldova. Peste Prut, la Giurgiuleşti, se apucă spre stânga (către nord), pe R34 (echivalentul unui drum judeţean), care şi el este într-o stare acceptabilă.

Prutul lângă satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan

În total, de la Galaţi la Văleni, drumul are vreo 25 de kilometri şi trece prin alte două localităţi basarabene excepţionale – Câşliţa şi Slobozia Mare – dar şi pe lângă mica deltă a Moldovei: lacul Beleu. A doua cale de acces este prin vama Oancea (50 de kilometri de oraşul Galaţi şi tot cam atâta de oraşul Bârlad, respectiv cam 170 de kilometri de Iaşi), pe DN26. De la frontieră mai sunt de mers cam 30 de kilometri până la Văleni, prin Cahul, pe R34.

Bunica bate toba

Deşi Europa a cunoscut-o mai întâi pe Lidia Bejenaru, vajnica bunică toboşară de la Eurovisionul din 2005, prima celebritate din familie a fost soţul acesteia, „nea Dorică“. De aproape patru decenii, el face tobe unicat pentru toţi marii muzicanţi din Moldova, ba chiar şi-a vândut marfa şi către muşterii de prin România, Ucraina, Rusia ori Germania.

În atelierul lui se intră lesne şi fără taxă şi te simţi ca-ntr-un muzeu al muzicii străvechi, căci nu vei găsi aici doar sculele adecvate meseriei de „dobar“ sau materie primă (furnir de calitate şi piele de viţel sau de mânz, prelucrată manual), ci şi o mulţime de tobe de toate dimensiunile şi modelele. Ba chiar şi un acordeon, mai multe fluiere şi cavale şi o mulţime de obiecte ce par desprinse din copilăria bunicilor.

Uneori o poţi găsi acasă şi pe bunica Lidia (mai rar de la o vreme, căci are normă întreagă la un muzeu din sat despre care vă vom povesti ceva mai încolo), iar dacă ai norocul să-i afli de amândoi în bătătură, atunci sigur te alegi cu cântare, două, ba chiar şi cu ceva de-ale gurii. Aşa-s moldovenii! La ei, orice oaspete este tratat ca un rege.

Soţii Lidia şi Dorică Bejenaru la Festivalul Salcâmului FOTO Arhiva personală

La gura cuptorului

„La gura cuptorului“ nu este, la Văleni, doar o expresie oarecare, cu parfum arhaic. Aici, expresia a căpătat veleităţi practice graţie Verei Caminschi, o moldoveancă aprigă care a pus cap la cap şcoala managerială (are inclusiv cursuri prin SUA) cu tradiţia din moşi-strămoşi.

De fapt, „La gura cuptorului“ este un muzeu-viu, căci aici găseşti, expuse meşteşugit, toate felurile de pâine (făcute numai şi numai tradiţional, fără adaosuri moderne) pe care le-au plăsmuit brutarii din vechime: de la colacii de nuntă la cei de înmormântare, trecând prin toate etapele vieţii. Iar asta nu-i tot.

Oaspeţii muzeului pâinii pot gusta din aromitoarele cocături (căci tot acolo se află şi una dintre brutăriile Verei Caminschi), pot vedea o mulţime de scule de brutari vechi de peste un secol, straie şi covoare din străbuni, dar pot şi asista la ritualuri arhaice în care pâinea are rolul central.

La Muzeul Pâinii din satul Văleni FOTO Costel Crângan

„Am participat la foarte multe expoziţii, atât naţionale, cât şi internaţionale, şi mi-am spus că ar fi foarte frumos să venerăm pâinea cum ştim noi mai bine în localitatea noastră, hotărând astfel sa deschid acest muzeu. Astfel, în anul 2011, când am revenit acasă din SUA, după un schimb de experienţă, m-am convins că merită să înfiinţăm un muzeu al pâinii aici la noi, la Văleni, pentru că avem tradiţii şi obiceiuri minunate“, a povestit Vera Caminschi.

Ajută la muzeu şi cunoscuta Lidia Bejenaru, dar şi alţi meşteri populari din zonă. „Ştiţi cum este? Se uită nemţii cu gura căscată la programul de folclor şi la demonstraţiile noastre despre nunta şi botezul la moldoveni. Nu le vine să creadă că mai există aşa ceva în Europa“, povesteşte Lidia Bejenaru.

De doi ani, „La gura cuptorului“ a trecut din faza muzeală şi etnografică, în cea de turism aplicat. Are acum şi un restaurant cu specific strict moldovenesc, despre care aceeaşi Lidia Bejenaru spune că „i-a cucerit pe străini“: „Să-i vezi cu ce poftă mănâncă borşurile, sarmalele şi plăcintele moldoveneşti, zici că n-au mai mâncat nimic de trei zile“. 

Lângă muzeu există de puţină vreme şi spaţii de cazare, amenajate după tot confortul occidental, cu băi proprii, apă caldă, aer condiţionat şi internet wireless. Însă nu-i bai dacă nu vrei neapărat confort occidental. Poţi obţine găzduire prin sat, pe la gospodari. Contra unei sume modice, echivalentul a vreo 15-20 de euro pe noapte, poţi avea o odaie curată într-o casă tradiţională, dar şi nişte bucate de neuitat. Iar confortul nu lipseşte nici aici, căci satul Văleni are apă curentă, canalizare şi reţea de gaze, deci cam tot ce trebuie pentru civilizaţie.

Şi mai este ceva de spus despre „La gura cuptorului“: a devenit partener de nădeje al facultăţii de Turism de la Universitatea de Stat „B.P. Haşdeu” din Cahul. An de an, circa 20 de studenţii vin aici şi fac practică şi sunt încurajaţi să dezvolte programe turistice.

Minunatele tradiţii moldoveneşti

Succesul peste aşteptări al muzeului Verei Caminschi a determinat-o pe primăriţa Silvia Ştirbeţ să pun la punct şi un muzeu de istorie şi etnografie al comunităţii. Acesta a fost inaugurat în 2017, sub numele „Curtea Tradiţional Ţărănească - Casa Dorului“, şi recompune istoria locurilor dintr-o abordare extrem de umană. În muzeul satului Văleni nu se vorbeşte despre obiecte, ci despre oameni care s-au născut, au trăit, s-au căsătorit, s-au veselit, s-au întristat şi, implacabil, au murit.

Demonstraţie de cântece tradiţionale de nuntă FOTO Costel Crângan

Fiecare costum popular din muzeu este legat de numele celui care l-a purtat, fiecare covor provine din odaia bună a unei bunicuţe, totul a aranjat cum trebuie, după regulile şi logica din străbuni. Evident, aşa cum este obiceiul în Basarabia, vizita la muzeu nu-i doar o plimbare printre exponate, ci este însoţită de explicaţii şi, la sfârşit, încununată cu un program artistic. De regulă se ocupă de asta ansamblul „Vălenăşiţele“, ale cărui componente cântă, joacă, ţes, cos.

Trebuie spus că muzeul are la originea lui un proiect privat, „Satul Viitorului“, care a fost iniţiat  de Fundaţia „Edelweiss”, condusă de Lidia Cucoş. În 2016, fundaţia amintită a oferit satului Văleni o finanţare importantă pentru proiectul „Covorul tradiţional din Lunca Prutului – parte a identităţii naţionale”, iar de aici a apărut ideea unui spaţiu expoziţional adecvat, ceea ce s-a şi făcut în 2017.

Hruba fecioarelor şi cel mai colorat beci din Moldova

Povestea hrubei fecioarelor, aflată în ograda soţilor Irina şi Dumitru Nastas (ambii săriţi deja de 60 de ani), pare de-a dreptul neverosimilă, însă omenii din sat se jură că nu-i nicio exagerare. În mica încăpere subterană (localnicii numesc beciurile de acest fel „chimniţe“), săpată în lut, se ascundeau, cică, fecioarele din sat în vremea tătarilor şi turcilor şi, mai nou, în Al Doilea Război Mondial.

Doamna Irina, care este învăţătoare de muzică şi membră a ansamblului folcoric „Vălenăşiţele“, ne-a făcut chiar o demonstraţie în întunecata odaie de sub pământ, însă nea Dumitru (pe care sătenii îl strigă „Necula“, poreclă veche a neamului său) a ţinut morţiş să ne arate şi cealaltă chimniţă, cea săpată chiar de mâna lui şi folosită, aproape de necrezut, drept cameră de locuit (cu pat, masă, televizor, telefon şi „wi-fi“!) în verile caniculare care se abat asupra Moldovei.

Soţii Nastas la masă în chimniţa lor colorată FOTO Arhiva personală

De fapt, beciul extrem de pitoresc şi de colorat al familiei Nastas -„La Necula“ scrie pe „firma” lui - este cunoscut în toată Basarabia, apărând şi la televiziunea publică moldovenească, într-un reportaj antologic. La faţa locului, nimic nu-i altfel decât se spune. Beciul e o lume aparte, cu obiecte colorate vesel, cu o logică gospodărească inefabilă, iar faptul că găseşti proprietarii la masă în chimniţă, ba chiar te şi invită să te ospătezi cu ei, pare acolo ceva firesc, greu de priceput în lumea mercantilă modernă.

Şi încă un lucru, deloc neimportant: în pivniţă se află şi butoaiele cu vin aprig, vârtos şi ecologic, din care Dumitru Ispas te tot îmbie să guşti în timp ce povesteşte, cu un început de lacrimă în colţurile ochilor, despre feciorii lui, Oleg şi Georgel, stabiliţi în Canada şi cu care vorbeşte câteodată pe Skype.

Dar să revenim la vin, căci licoarea este făcută tradiţional şi are un adevărat cult la Văleni, unde podgoriile sunt la tot pasul, cu soiuri de viţă străvechi, ale căror denumiri te fac să te scarpini în creştet a completă uluială. Vinul, însă, e foarte bun şi nu are nevoie se niciun fel de traduceri sau de explicaţii.

Colinele de Aur şi Delta Beleu

Se cheamă că n-ai fost la Văleni dacă nu dai o fugă să vezi şi cele două arii naturale protejate de lângă sat. Prima ar fi rezervaţia „Colinele de Aur“, un loc de câteva hectare pe care localnicii îl numesc „râpele celea“, dar despre care specialiştii vorbesc în extaz. Nu de alta dar „aflorismentul de la Văleni“ are o origine geologică ciudată, fiind scos la iveală acum câteva mii de ani de mişcarea imprevizibilă a unei plăci tectonice. Iar acolo, în alternanţa de loess şi stâncă ridicată teluric la 300-400 de metri, au fost găsite fosile extraordinare de lei, de girafe, de mamuţi şi de cămile, ce povestesc despre un trecut climatic spectaculos.

Aflorisment din piatră la Văleni FOTO Costel Crângan

În fine, lacul Beleu, al treilea ca întindere din Moldova, este de neratat, căci acolo se poate observa o floră şi faună tipică Deltei Dunării, se poate pescui, se poate mânca un peşte fantastic la „Casa Pescarului“ şi se pot face nişte plimbări cu barca fabuloase, mai ales că barcagii nu se folosesc de clasicele lopeţi, ci de nişte prăjini, ca gondolierii din Veneţia.

Tot aproape de Beleu se află şi un drum turistic special, de nouă kilometri, denumit „Drumul lui Rareş Vodă“, dat fiind că legendele spun că Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, chiar a trăit o vreme, ca pescar, pe aceste meleaguri.

Nu în ultimul rând, trebuie amintit că la Văleni se ţine un festival naţional – „Floare de Salcâm“ şi că traseele turistice şi locurile de vizitat sunt foarte bine marcate cu bani obţinuţi de Primărie din fonduri europene.

Vă mai recomandăm şi:

Paradisul pescarilor de la poarta Deltei Dunării. Ghidul celor mai bune locuri de pescuit din zona Galaţi-Brăila FOTO

FOTO Reportaj printre minunile naturii din Moieciu de Sus, un paradis încă neştiut la marginea Ţării Bârsei

Cele mai frumoase locuri din judeţul Galaţi, care trebuie neapărat vizitate - FOTO

Imagine cu o parte din Colinele de Aur din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan

Imagini din aceeasi galerie
  • Imagine cu o parte din Colinele de Aur din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Imagine cu intrarea în satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Imagine una din numeroasele vii din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Imagine cu o parte din aflorismentul stâncos din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Lidia și Dorică Bejenaru din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Plimbare cu barca pe Lacul Beleu din apropiere de satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Pod din lemn foarte vechi din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Irina și Dumitru Nastas, din satul Văleni, în cel mai colorat beci  din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Imagine din Grota Fecioarelor din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Casă tradițională din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Casă tradițională din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Imagine din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Butoaie vesele din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Imagine din satul Văleni din Republica Moldova. Zona unde au fost găsite fosile de animale tropicale FOTO Costel Crângan
  • Imagine din satul Văleni din Republica Moldova. Primirea oaspeților cu pâine FOTO Costel Crângan
  • Turiști străini și obiceiuri satul Văleni din Republica Moldova.  FOTO arhiva Muzeului satului
  •  Muzeul Pâinii din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  •  Muzeul Pâinii din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  •  Muzeul Pâinii din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  •  Muzeul Pâinii din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Cuptor și gospodărie tradițională la Muzeul din satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • „Copil de pâine” în satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Soții Bejenaru la Festivalul Salcâmului Satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Turiști în Satul Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
  • Prutul la Văleni din Republica Moldova FOTO Costel Crângan
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările