Dialogurile pierdute ale lui Aristotel - secretul scrierilor faimosului filosof

Doar o mică parte din opera lui Aristotel s-a păstrat până în zilele noastre (se estimează că doar o cincime). Una dintre cele mai valoroase scrieri ale lui Aristotel, „Dialogurile“, a făcut de-a lungul anilor subiectul a nenumărate discuţii şi speculaţii. Numeroşi arheologi au căutat „Dialogurile“ lui Aristotel, dar lucrările nu au fost găsite nici până astăzi.

Aristotel a fost un filosof din Grecia antică, care a trăit între anii 384 şi 322 î.Ch. A fost unul dintre discipolii lui Platon, fiind tutorele şi învăţătorul lui Alexandru cel Mare. Este considerat, alături de Platon, unul dintre marii înţelepţi din Antichitate, fiind privit chiar şi astăzi ca singurul care a exercitat o influenţă covârşitoare asupra istoriei intelectuale a Europei de vest, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”.

De-a lungul istoriei, oamenii de cultură au adunat fragmente din aşa numitele note de lectură ale lui Aristotel. Istoricii nu au reuşit nici până acum să stabilească câte şi mai ales care din scrierile marelui filosof s-au pierdut şi dacă mai există vreo şansă ca ele să fie recuperate.

Aristotel a fost recunoscut ca un scriitor faimos, fiind descris drept unul dintre primii polimatematicieni ai lumii. Filosoful intrat în legendă a acoperit domenii precum metafizica, poezia şi morala, logica, zoologia, economia şi meteorologia, consemnează Joel Levy în cartea sa.

Cea mai apropiată variantă de adevăr vizavi de scrierile lui Aristotel provine de la scriitorii antici Strabon şi Plutarh. Conform relatărilor acestora, operele  filosofului au fost lăsate succesorului său, iar după moartea acestuia, au ajuns la Neleus din Scepsis.

Lucrările au fost depozitate în condiţii nepotrivite într-o pivniţă sau puţ, iar în anul 86 î.Ch. au fost vândute unui cărturar, care le-a adus la Atena. Ulterior, ele au fost cumpărate de generalul roman Sulla, care le-a revândit filologului Tyrannion, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Istoria zbuciumată a lucrărilor lui Aristotel

În anul 70 î.Hr., lucrările au intrat în posesia lui Andronicus din Rhodos, la 250 de ani de la moartea lui Aristotel, care le-a compilat în mai multe cărţi organizate sistematic. Printre acestea se regăsesc şi celebrele ”Dialoguri” ale lui Aristotel, despre care se spune că ar fi fost publicate sub formă de cărţi chiar în timpul vieţii sale, detaliază Joel Levy în cartea sa.

Clasicistul german Werner Jaeger a emis ipoteza că ”Dialogurile” lui Aristotel aparţin perioadei sale de început, fiind înlocuite ulterior de scrierile sale de la maturitate. Aşa s-ar explica motivul pentru care ele nu au fost multiplicate într-un număr suficient de mare, încât să reziste jafurilor, războaielor şi calamităţilor.

Admiratorii lui Aristotel au avut motiv să se bucure după ce la sfârşitul secolului al XIX-lea au fost descoperite în Egipt şi cumpărate de Muzeul Egiptean din Berlin fragmente dintr-o copie a unei lucrări pierdute a lui Aristotel, institulată Constituţia ateniană, ce este considerată cea mai importantă lucrare a filosofului dintr-o serie de 158 de tratate despre constituţia statelor greceşti, se consemnează în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Mănăstirile, posibile ascunzători pentru operele filosofului

În 1890, patru papirusuri ce conţineau copia completă a aceleiaşi lucrări a fost descoperită de către un misionar american în Egipt, fiind achiziţionată apoi de Muzeul Britanic. Deşi episodul a fost încurajator, în anii ce au urmat şi chiar în prezent nu există un program de căutare a ”Dialogurilor” lui Aristotel.

Istoricii şi arheologii trăiesc cu speranţa că, pe undeva, a rămas un depozit secret plin cu papirusuri antice, printre care se regăsesc şi operele celebrului filosof. Există chiar şi o teorie, conform căreia mănăstirile vechi din Europa şi Orientul apropiat ar fi un excelent punct de plecare pentru realizarea acestui deziderat, scrie Joel Levy în cartea sa.

Marele scriitor Umberto Eco vorbeşte în cartea ”Numele trandafirului” despre un călugăr franciscan, care descoperă opera ”Despre comedie” în 1327, o altă lucrare pierdută a lui Aristotel, într-o mănăstire benedictină din Italia.

Cert este că este puţin probabil să mai existe în Europa o mănăstire cu încăperi ascunse, şi chiar dacă ar fi aşa, condiţiile climatice nu au fost de natură să prezerve manuscrisele depozitate acolo. Există însă o umbra de speranţă, mai ales după descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă de către o comunitate izolată din zona deşertică. Condiţiile aride din ascunzătoare au făcut posibilă recuperarea documentelor mii de ani mai târziu, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”.