Descoperire ştiinţifică importantă: stea variabilă identificată în dreptul unei nebuloase din constelaţia Cefeu

Imagine cu steaua variabilă descoperită cu ajutorul Observatorului Astronomic de la Galaţi Foto: CMSN

Observatorul Astronomic din cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii din Galaţi a înregistrat o nouă performanţă ştiinţifică importantă: descoperirea unei stele variabile în dreptul unei nebuloase, un amestec de praf şi gaz cosmic în care se formează noi stele, care se află la aproximativ 2.400 de ani-lumină distanţă faţă de Pământ.

La Observatorul Astronomic din cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi s-a înregistrat o nouă descoperire importantă. În noaptea de 27 spre 28 aprilie 2020, în timpul activităţilor de surpraveghere fotometrică, realizate în nebuloasa IC 1396, specialiştii în astronomie au observat variabilitatea în luminozitate a unei stele slab strălucitoare.

Pentru confirmarea variabilităţii şi stabilirea tipului acestei stele variabile, s-au folosit datele publice de fotometrie de la survey-ul Zwicky Transient Facility (ZTF). În urma analizei curbei de lumină, s-a constatat că este o stea variabilă necunoscută de tipul EW (W Ursae Majoris) şi s-a determinat minimul şi maximul strălucirii, dar şi perioada de variabiliate care este de aproximativ 8,77 ore.

Toate aceste date au fost raportate către Asociaţia Americană a Observatorilor de Stele Variabile (AAVSO - American Association of Variable Stars Observers), unde au fost incluse în baza de date internaţională a stelelor variabile.

Echipa care a realizat toate aceste lucruri a fost formată din Ovidiu Tercu – coordonatorul Observatorului Astronomic Galaţi, Gabriel Neagu şi Dominic Zlat, membrii  ai Astroclubului ”Călin Popovici” din Galaţi, Gabriel Murawski, de la Staţia de observare a tranzitului exoplanetelor din Suwałkach (SOTES) Polonia şi Sam Deen, de la Northern Arizona University (USA).

Astronomii Gabriel Murawski şi Sam Deen fac parte şi din echipa World Wide Variable Star Hunters. Steaua variabilă, descoperită în dreptul nebuloasei IC 1396 din constelaţia Cefeu, a primit denumire de Galaţi V15.

În continuare se pot vedea mai multe detalii tehnice despre această stea variabilă:

https://www.aavso.org/vsx/index.php?view=detail.top&oid=1545355

Ce sunt stelele variabile

Stelele variabile de tip EW (W Ursae Majoris) sunt un sistem format din două stele care orbitează în jurul centrului comun de masă. Aceste stele ale sistemului binar au suprafeţele în contact şi se deformează reciproc, având forme elipsoidale datorită atracţiei gravitaţionale şi a rotaţiei rapide.

În acelaşi timp aceste stele se eclipsează reciproc, ceea ce determină să existe o variaţie a strălucirii sistemului binar. Nebuloasa IC 1396 este o nebuloasă de emisie, situată la aproximativ 2.400 de ani-lumină distanţă faţă de Pământ, în constelaţia Cefeu. Aceasta este un amestec de praf şi gaz cosmic în care se formează noi stele.

Observatorul Astronomic de la Galaţi FOTO CMSN

Folosind metoda paralaxei fotometrice, cu date extrase din catalogul Gaia DR2, s-a calculat distanţa până la această stea variabilă, care se găseşte în dreptul nebuloasei IC 1396, aceasta fiind de aproximativ 13.600 ani-lumină.

În perioada iulie 2012 – aprilie 2020 a fost realizat un survey fotometric la Observatorul astronomic din cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi.

Aceste obsevaţii astronomice au fost realizate cu ajutorul a două telescoape: Ritchey–Chrétien f/8 cu diametrul oglinzii principale de 400 mm şi Newton f/4 având oglinda de 200 mm. În urma acestor observaţii şi analizei datelor obţinute, au fost descoperite 15 stele variabile.

Pentru căutarea şi descoperirea acestor stele variabile s-au realizat 59 de nopţi de observaţii, iar suprafaţa cerului care a fost fotografiată cu ajutorul celor două telescoape a fost de 148 grade pătrate. Pentru a întelege acest lucru, trebuie să ne imaginăm că diametrul unghiular al Lunii în faza de Lună plină este 0,5 grade.

În urma unui calcul elementar, rezultă că suprafaţa de cer fotografiată în timpul survey-ului fotometric, la Observatorul astronomic din Galaţi, este echivalentă cu acoperirea cerului de 592 de Luni pline.